Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Azi, 30 iulie 2011, ora 15:00 la Hasdeu. A fost ultima sedinţă a Vlad Ioviţă. Când am ajuns la bibliotecă l-am găsit pe Dudu singur, aştepta colegii să vină. Nu a venit Am venit numai eu. Mi-a dat sa scriu o povestire, o călătorie unde am fost la rude. Mi-a venit în minte la culesul poamei la ţară. Când am fost. Am încercat să mi aduc aminte tot, dar nu prea mi-am adus aminte chiar totul.A venit Ion Buzu şi Ecaterina Bărgan. Dudu le-a dat să scrie o povestire poliţistă interesnantă cu tot ce trebuie.Cerul s-a întunecat, s-a auzit tunete şi am văzut fulgere. Deodată dintr-un cer senin cu soare a început să plouă tare, cerut s-a rupt a plouat cu galeată. După ce s-a terminat ploaia aerul a devenit curat şi resperabil. Mai venise Elena Chirica, a început să scrie şi ea. Pe la vreo 17:00 am citit fiecare ce am scris la sedinţă. Am început să citesc, dar după câteva minute de citire mi-am dat seamă că ce am scris nu era deloc bun şi gramatical era plin de greşeli.. Nu era deloc coerent ce am scris, am renunţat, scuzându-mă de proza ce am scris-o. A citit Ion Buzu, Elena Chirică După lecturare s-au spus comentarii cu privire la fiecare ce au scris.

La sfârşit Dudu a tras o linie referitor la atelierul din anul asta, fiecare ce a scris si cum a scris. A spus pareri sincere despre fiecare ce a facut anul asta la atelier, laude critice si sugestii.

Imi pare rau ca sa terminat sedinta. Imi va fi dor de ea!!!

Cenaclul Republica

Ieri, a fost cenaclu Republica, la ora 18.30 si locul Hasdeu. Moderatoarea Moni Stanila. A fost o intarziere de jumatate de ora. S-a inceput ca deobicei cu open mic. Cei care au citit au fost, Ion Buzu, Moni Stanila si Sandu Vaculovski. Pe urma, s-a prezentat filmele care vor fi difuzate.Regizorul si scenaristul, Victor Bucataru.

Primul film a fost Clopotul reinvierii (1990) si al doilea film a fost Revolutia Twitter (2010).

Dupa difuzarea celor doua fime au inceput sa spuna intrebari care au avut de spus: pareri si comentarii.

Mie ambele filme mi s-au parut interesante, ascund adevarata realitatea care s-a produs in Basarabia noastra.

Daca as face o comparatie dintre cele doua, este ce sa fac comapratie. Si am sa o fac. Am sa mi pun parere personala despre cele doua filme si despre tot ce sa intamplat atunci.....

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

E sambata, iar ne-am strans la cenaclu, de data asta am fost 4 persoane: Dudu, Ion Buzu, Petru si Eu.

Ni s-a dat un exercitiu sa scriem un text unde sa fie intriga, incurcaturi, iesiri din situatie, ceva nou, resturnari de situatie, sa fie o povestire politista unde sa fie totul.

Dudu ne-a dat sa scrie 2 ore ca dupa ai sa citim, asta va fi la ora 17.

Pe la 17 ne-am adunat sa citim, a citit Ion, text interesant, cu exeperienta noua traita pe propria piele. Ne-am spus o parere despre ea fiecare.

Am citit si eu un text invitat de mine, mare lucru nu am scris pentru ca nu stiam ce sa scriu. Dar a fost o experienta pentru mine.

Si colegii si-au dat cu parerea despre textul meu. Nu era cine stie ce bun, nici eu nu il consideram chiar asa de bun. Dar sper ca urmatoarele sa fie mai bune decat cele scrise de mine ca exercitiu.

Ne-a citit Dudu din textele lui, interesante ca deobicei, multa intriga, incurcaturi si iesiri din situatie. A fost o seara  interesanta si inedita.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Din păcate la şedinţa de sâmbăta nu am fost, însă au fost foarte multă lume. S-a scris proză. După aceea s-au discutat. Pe la ora 19:00, s-a lansat cartea lui Valerian Ciobanu " AVE numele Tău, " Cea mai bună proză a fost a lui Ion Buzu. Au fost si oameni noi la şedinţă, pe care nu i-am cunoscut din păcate, dar cu siguranţă îi voi cunoaşte data viitoare. La sfârşit au rămas să discute cu domnii Grebenscikov şi scriitorul Florin Halălău. A fost o şedinţă interesantă. Trist că nu am fost şi Eu.  O concluzie despre cartea lui Valerian Ciobanu " Ave numele Tau". Cand am rasfoit aceasta carte mi-am pus intrebarea. Despre ce este cartea aceasta? Care este scopul ei? Si ce vrea sa spuna autorul prin aceasta carte scriind-o? Raspunsul autorul de ce a scris aceasta carte: " pentru ca am dorit ca sa va invit sa calatoriti imaginar prin cateva nume." Asta era dorinta autorului de a expune cititorului mai exact experienta vietii si oameni cu care i-a marcat viata. Dupa ce am citit cateva pagini mi-au confirmat intrebarile puse de mine si despre ce a scris Valerian Ciobanu. Cartea este usor de citit, fara greseli in scris si in exprimare. Dar nu as spune ca AVE Numele Tau este puternica si interesanta. Cartea este slaba si mai putin interesant.  Autorul a scris Cartea pentru dansul siesi, dar si pentru a face cunoscuta cititorului despre numele cu care sa intalnit pe parcusul vietii. Scuze lui Valerian Ciobanu ca nu i-am criticat cartea cum dorea domnia Lui. Dar mi-am expus o parere despre Ave Numele Tau. Am o parere buna si una rea. Dar asta fiecare cititor care o va lua in mana si o va rasfoi isi va face o parere despre carte. Parerea buna este ca pentru cititor care o va citi va veni in intampinare cu nume cunoscute si necunoscute de cititor. Dar il va fascina cu nume imaginare. Cea rea este ca  nu las recomanda pe Valerian Ciobanu sa mai scoata astfel de carte, ci sa mearga pe drumul de a scrie poezie si numai poezie.  Altceva sincer nu stiu ce sa mai spun, pentru ca nu am cuvinte. Daca voi mai avea ce sa comentez cu siguranta o sa mai comentez.

Cenaclul Republica

 Nu am scris  nimica în ultima vreme pe blogul meu şi nu ştiu ce aş putea să scriu pentru că în ultima vreme am pierdut inspiraţia care să ma inspire să scriu ceva interesant. Sper ca inspiraţia să vină la mine ori eu trebuie să o caut pentru a scrie ceva caree

Pe 8 iulie 2011, la ora 18:30, a fost cenaclu Republica, a avut loc la Biblioteca Naţională. A fost invitaţii Florin  Hălălău şi Diana Iepure, moderatoarea a fost Moni Stănilă.

Pe la 18.30 s-a început cu lecturarea textelor a scriitorilor ce erau prezenţi la cenaclu. Pe la 19:00 s-a început cu lansarea cărţilor invitaţilor.

Diana Iepure îşi lasează cartea "150 de mii la Peluze", editura Casa de pariuri literare, 2011. Scriitoarea ne-a citit câteva poezii din carte.

Pe urma, s-a trecut la întrebările din sala la cei prezenţi. De la întrebările s-a trecut la analiaza comparativă dintre cei doi. Am fost o analiză comparativă interesantă şi foarte constructivă. Mie una mi-a plăcut.

Foto: preluat blogul Republica

Pe urma, a avut onoarea să ne citească Florin  Hălălău" Asigurări de viaţă", editura Brumar, Timisoara, 2011. Ne-a citit noua cateva poezii din carte.

A fost şi mici neînţelegeri dintre invitaţi de la cenaclu dar a descurs totul bine si fara alte incidente majore.

La sfarsitul cenaclului, s-a servit sampanie si bomboane a fost o atmosfera interesanta si distractiva si cu niste carti primite in dar de la invitati nostri.

M-am simtit foarte bine si ma bucur ca am venit la cenaclu. Dar pacat ca nu am fost la sedinta de la Vlad Iovita si la lansarea lui Valerian Ciobanu, sper sa nu se supere pe mine.

După ce am fost la lansarea cărţilor a celor invitaţi la Chişinău, Diana Iepure şi Florin Hălălău, am avut o mare plăcere şi mi-a fost interesant să citesc cărţile lor.

La lansare nu am spus o părere din cauză că nu am citit cărţile lor. Dar acuma după ce am citit din cărţile lor, o voi face cu mare plăcere să fac o analiză comparativă dintre cei doi autori, aşa cum au făcut-o şi colegii meii la lansarea cărţilor.

Le-am citit cărţile lui Florin şi Dianei, mi-a plăcut şi a fost interesante cărţile autorilor. Poezia lui Florin este statică, se inspiră din cotidian. Stilurile celor doi sunt diferite. Diana se inspiră din trecut, copilărie, studenţie şi treptat ajunge la maturitate, de femeie căsătorită cu familie. Limabajul este liber se exprimă uşor însă a lui Florin sunt mai profunde, exprimându-şi emoţiile şi trăirile vieţii mai greu cu profunzime, gândite şi analizate şi pe urmă puse pe foaie. Cele două personalităţi se atragă prin temperament introvertit şi extrovertit, însă amândoi se joacă cu cuvintele ce le scrie pe foaie cu mult drag şi devotament, ieşind într-un final o Poezie

9 iulie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Ieri s-a tinut şedinţa atelierului la ora 15:00, la Hasdeu. Am fost 11 persoane. Ion Buzu ne-a citit un fragment din Palahniuk.  P urmă, ne-a spus că  şi autorul urmează nişte reguli în textele sale. Pentru început e sa scriem la persoana întâi. În al doilea rând, să scriem să scriem lucruri ruşinoase. În al treielea rând, în text, să apară arma ascunsă. În ultimul rând, să scriem detailat ce simtim, cu descriere, dacă am înţeles bine. Cât mai multe detalii ce simţim noi.  Aceste reguli a trebuit să scriem şi noi în textele noastre, darsă fie şi acţiune, suprize neaşteptată, confruntări şi intrigă. Am avut la dispoziţie o oră şi jumătate şi ne-am împrăştiat fiecare prin sala bibliotecii. După ce am terminat, ne-am adunat fiecare să citim textele noastre, ce-am scris noi. Din cei prezenti au citit 3 persoane.

 A început Alexandrina să citească din proza ei. Proza ei, nu a avut nimică ruşinos, a fost doar un text dragoste romantică metaforizată. A fost un text bun, a spus Dumitru.

Următoarea colega, a fost Elena care ne-a citit din proza ei, nici la ea nu a fost lucruri ruşinoase dar a fostintrigă cu personajul masculin care flirta cu ea,apare în scena şi un taur.  La ea tot este un text bun.

Urmeează Carolina cu textul ei. Nici la Carolina nu apare lucruri ruşinoase în text. Începutul nu i-a plăcut Ecaterinei. Însă  

Sandu Macrinici nu i-a placut deloc textul, i s-a părut ca totul este abstract.

Însă celor doi, Alexandra şi Sandu le-a plăcut textul autoarei, şi a lăudat-o că are imaginaţie bogată. A fost o şedinţă interesantă şi am învăţat lucruri noi şi constructive.

 Alexandrina ne-a promis o proză ruşinoasă.     1.07.2011

Articolul Republica Moldova între Lustrație și Comunism

După ce am făcut ancheta despre lustrație, nu mi rămâne să vorbesc despre ea mai detailat în următorul articol făcut de mine.

De ce oare nu putem lua exemplu, statelor ex-sovietice ce au adoptat legea lustrației?

După părerea mea, fiecare stat ce a renunțat la comunism și au dorit să adere la NATO și UE, au trebuit să adopte legea lustrației și să deconspire dosarele KGB-iste, asta a fost un pas important spre o schimbare în bine și un viitor decent pentru populația fiecărui stat.

 Mă întreb oare parlamentari noștri vor adopta legea lustrației așa cum au făcut-o statele est-europene?

Legea Lustratiei în Republica Moldova s-a vorbit decât după evenimentul din 7 aprilie 2009, unde în urma protestelor cetățenii au fost torturați, închiși pe nedrept bătuți și uciși. Dosarele lor au fost date dispărute la aceea vreme de către regimul comunist. Pentru a fi adoptată această lege în Moldova trebuie să ne lăsăm de trecutul sovietic de nostalgia bolșevică de statul  totalitar să fim un stat democrat unde valorile  și legile să fie respectate de către cetățenii și clasa politică și în special de afla adevărul despre trecutul nostru.

Odată cu venire AIE la guvernare, aceștia au avut obligația să adopte legea lustrației, la cererea cetățenilor pentru deconspirarea securității ca poliție politică și scoaterea la iveală cei ce se fac vinovați de incidetele din 7 aprilie 2009.

A trecut 2 ani de evimentele din 2009, nici până acuma nu s-a adoptat această lege,politiceni noștri au acuma alte priorități de rezolvat, cred că au și uitat de adoptarea legii, nu sunt conștienți ca sa intre în UE, trebuie să adopte legea lustrației și să uite trecutul comunist. Dacă vor dori să respecte valorile democrației așa cum cere  legea lustrației și o integrare în UE, parlamentul nostru va trebui să arate că ei cu adevărat doresc să facă o schimbare în țară și să lase de trecutul comunist. Dar realitatea însă ne spune altceva că parlamentul refuză să adopte această lege. Este necesară să adopte această lege, deoarece le este frică să nu fie deconspirații ca foști agenți ai KGB-ului și să nu afle despre trecutul lor.

Se tem politiceni în ziua de azi, să iasă adevărul la suprafață să le pateze imaginea de politicean bun dorind binele popurului, dar nu se tem că odată și odată adevărul va iși la iveală și atunci poporul se va ridica împotriva lor.

În țara noastră nu este criză economică și politică, cât o criză morală de proporții a celor din fruntea statului. Această lege este necesară inclusiv pentru a curăța a salubriza într-un fel procesul politic de la noi. Avem nevoie de niște acte justiție care ar ameliora climatul politic și social din țara noastră, punând punctul unei perioade de erori și protestații dobioase ale politicienilor noștrii pretinșii democrații.

Sistemul juridic al unui stat democrat nu poate funcționa corect decât atât timp cât oameni care îl compun , își asumă cu adevărat valorile democratice, fie pentru că au crescut  și s-au dezvoltat într-o societate liberă, fie pentru că indiferent de perioada istorică pe care au traversat-o, moralitatea, corectitudinea și conștiința lor au fost inițiate. Însă este un beneficiu acestă lege a lustrației să fie adoptată în țara noastră, va aduce și va asigura ligitimitatea guevernului nostru ce va face într-o guvernare eficientă și de durabilă.

Așă că politicieni noștri să nu să se îmbete cu apă rece, că oficiali de la Bruxelles, nu stiu că politicenii kgb-iști de la noi, nu vor să adopte legea lustrației și să deconspire dosarele KGB-iste.

Ca o închiere, atât societatea cât și clasa poltiică trebuie să renunțe la trecutul comunist și să meargă cu încredere spre un viitor mai bun. Lege lustrației nu trebuie să fie folosită ca o răzbunare a persoanelor care au făcut parte și care sunt foști agenți ai KGB-ului.

Nici după, 20 de ani de independență țara nu este disponibilă pentru votarea legii lustrației. Nici acuma țara noastră nu se va putea rupe de trecutul sovietic, iar foștii kgb-iști vor continua să dețină cele mai importante funcții în stat. Nu contează cine se află formal la putere comuniștii, democrații liberalii sau demo-liberalii, guvernează tot kaghebiștii.