Lansare de carte: Oameni din Chişinău la Biblioteca Ştefan cel Mare

Ieri, la ora 17:00, la Hasdeu a avut loc Lansarea cărţi Oameni din Chişinău de Dumitru Crudu. Au fost oameni de ai nostri si un invitat special tatal lui Valeriu Boboc ne-a suprins cu vizita.

Am inceput lansarea cu open mic si pe urma am trecut la lansarea propriu-zisa. La open mic au citit Moni Stanila si Sandu Vakulovski, Terente si Ion Buzu.

Dupa ce au citit, critici prezenti au spus o parere despre carte. Ce a care a cuvantat a fost Moni Stanila si pe urma a urmat Ion Buzu.  Pe urma a urmat intrebarile pentru autor, au fost intrebari interesante si informationale.

Din spusele celor prezenti care si-au dat cu parere carte este o proza sau povestire? Au fost diferite opinii despre ce este cartea. Alti care au citit a spus ca este vreo 3 capitole este o povestire si o parte este roman. Ramane sa spuna cititorul care va citi daca este roman sau povestire.

Din auzite mie mi sa parut cartea est o povestire, intamplari din viata autorului, acuma nu stiu ce spun ca nu am citit cartea, dar cu siguranta cand voi citi cartea voi spune cu exactitate.

Dar am inteles ca structura carti este din perioada aprilie 2009  ce sa intamplat atunci si de ici a luat viata cartea aceasta.

Dupa discutii si fotografie, a urmat sa cinstim si sa-l felicitam pentru aparitia cartii lui Dumitru Crudu. A fost o seara interesanta si constructiva.

Lansarea de carte Dumitru Crudu

Ieri, la ora 17:00, la Hasdeu a avut loc Lansarea cărţi Oameni din Chişinău de Dumitru Crudu. Au fost oameni de ai nostri si un invitat special tatal lui Valeriu Boboc ne-a suprins cu vizita.

Am inceput lansarea cu open mic si pe urma am trecut la lansarea propriu-zisa. La open mic au citit Moni Stanila si Sandu Vakulovski, Terente si Ion Buzu.

Dupa ce au citit, critici prezenti au spus o parere despre carte. Ce a care a cuvantat a fost Moni Stanila si pe urma a urmat Ion Buzu.  Pe urma a urmat intrebarile pentru autor, au fost intrebari interesante si informationale.

Din spusele celor prezenti care si-au dat cu parere carte este o proza sau povestire? Au fost diferite opinii despre ce este cartea. Alti care au citit a spus ca este vreo 3 capitole este o povestire si o parte este roman. Ramane sa spuna cititorul care va citi daca este roman sau povestire.

Din auzite mie mi sa parut cartea est o povestire, intamplari din viata autorului, acuma nu stiu ce spun ca nu am citit cartea, dar cu siguranta cand voi citi cartea voi spune cu exactitate.

Dar am inteles ca structura carti este din perioada aprilie 2009  ce sa intamplat atunci si de ici a luat viata cartea aceasta.

Dupa discutii si fotografie, a urmat sa cinstim si sa-l felicitam pentru aparitia cartii lui Dumitru Crudu. A fost o seara interesanta si constructiva.

Jurnalul Atelierul Noi Barbarii

In sfarsit s-a inceput o noua sedinta Noi Barbarii dupa o vara de odihna, am venit cu noi forte, puteri si dorinta de a scrie proze si poezii. Sedinta de data aceasta s-a inceput duminica la ora 17:00, asta pana cand Dumitru Crudu ne-a anuntat ca nu mai pana duiminica viitoare, ca in rest vom face sambata.

La sedinta de ieri au venit Ecaterina Bargan, Dumitru Crudu,  Moni Stanila, Valerian Ciobanu, Augstina Siman, Natalia Graur, Elena Bogus, Carolina Vozian si inca doi invitati pe care nu-i cunosc cuplu Anatol si Ana nu le cunosc numele de familie, inca o musafira nepoftita din greseala a venit la noi, pentru slujba babtista.

Sedinta s-a inceput cu comentariile carti a Ecaterinei Bargan " Cantece de la Sase", prima a inceput sa comenteze volumul autoarei a fost Moni Stanila. Din cate am inteles din spusele lui Moni, textele sunt bine inchigate, sunt legate unele de altele. Este o carte autentica si buna.  

Cei prezenti la sedinta au fost retecenti in a si da cu parerea de volumul Ecaterinei. Dupa finalizarea comentarilor propriu-zis am trecut la un exercitiu dat de Dumitru Crudu, daca am inteles bine sa scriem o povestire de 3 pagini, sa scriem despre lucrurilor mari si mici cu indiferenta, sa fim ironici si patetici si sa fie si rasturnari de situatie. Sper ca am inteles bine, daca nu corectati-ma. Ne-a dat la dispozitie sa muncim o ora. Fiecare ne-am imprastiat prin biblioteca ca sa scriem tema data de Dudu.

Cu parere de rau nu am scris nimica. Dupa o ora de scris ne-am adunat la masa ca sa citim ce a scris fiecare.

Au citit Augustina Simana, Natalia Graur,  Ecaterina Bargan, Valerian Stoian, Moni Stanila si  Dumitru Crudu. Textele citite au fost interesante, pline de ironie si umor, au respectact conditiile puse de Dumitru Crudu. Mie una mi-a placut la Moni Stanila si a doua a fost a  Ecarinei Bargan.

11-09-2011

Lansare de carte: Ecaterinei Bargan

Ecaterina Bargan ne-a invitat cu mare bucurie se va lansa volumul "Cantece de la 6". Ne-a rugat sa nu lipsim si sa nu intarziem. Ca ne va astepta cu mare bucurie.

Lansarea volumului are loc pe data de 24 august 2011, la orele 19:00 in parcul Dendrarium la intrare. Acesta carte va da startul  colectiei "Noi barbarii" cordonat de Dumitru Crudu. Invitatii care vor fi:  Mircea.V.Ciobanu, Irina Nechit, Iulian Ciocanu, Grigore Chiperi.

Aceasta a fost doar o simpla prezentare a evenimentului. M-am pregatit pentru a merge la acest eveniment. Am ajuns acolo mi-am platit intrarea, l-am vazut pe Petru, dar pe ceilalti nu i-am vazut deloc. Pana cand mi-a arat unde sunt. Lumea intra,ba iesea dadea semne sa plece acasa. Insa noi intram pentru un eveniment placut de altfel. Dumitru mi-a arat unde va

avea loc lansare la havuz, mi-a zis sa ma duc la mama Ecaterinei.

Erau prezenti Dumitru Crudu, Aurelia Borzin, Mircea.V.Ciobanu,Tatal Ecaterinei, Petru Negru si alti care nui conosteam deloc.

Nu am gasit loc unde va avea loc lansare, totul a fost spontan. Ne-am oprit langa o statuieta.Acolo am facut si lansarea. Mai venisera si alti cunoscuti de ai nostri. Critici care au vorbit despre cartea Ecaterinei au fost: Mircea. V. Ciobanu, Aurelia Borzin, Irina Nechit, Felicia si nu mai stiu cum, moderator a fost Dumitru Crudu. Cei care au mai fost invitati nu au mai apucat sa vina. Lansarea a fost interesant si foarte fiana. Mie una mi-a placut. M-am ales si un autograf de la autoare. Am sa mi spun o parere despre volum. Chiar as vrea sa fac o recenzie la carte. Dar inainte de toate trebuie sa o citesc.

                                                                                                                                                          Sper ca Ecaterina sa nu se supere ca am luat de la ea cateva poze de la lansare:)

Am citit cartea Ecaterinei Bargan de mai multe ori ca sa pot intelege mai bine si sa o simt mai bine pe autoare.

Cu parere de rau, nu sunt un critic asa de bun de poezii, dar insa pot sa mi dau cu parere despre ce cred despre cartea Ecaterinei Bargan. 

Din unele poezii ale Ecaterinei am mai citit, dar unele din ele pentru prima data le citesc. Mi se par interesante si vivace, aici ma refer la copilarie la jucariile cu care s-a jucat cand a fost copil. Jucariile isi au rolul in viata Ecaterinei pline de amintiri.

Imi place poeziile Ecaterinei ca nu te plictisesti cand le citesti. Ecaterina scrie din propria viata, prima dragoste, copilarie, din viata de zi cu zi. Are tensiune si trairi emotionale, ca orice scritor care scrie poezie. Cotidianul si experientele traite il poate ajuta pe tanarul scriitor sa se dezvolte si sa scrie. Este o carte buna si puternica, usor de citit si poti sa o simti pe autoare. Nu mai trebuie sai cunosti viata de zi cu zi, ci pur si simplu deschizi inima ca sa o simti si iti dai seama despre ce a scris poezia.

Eu sper ca am scris pe intelesul si ma vor intelege cei vor citi.Daca nu astept comentariile voastre.

Evenimente culturale 2010-2011

Cu numărul 7 al Revistei la Plic, nu am scris nimic pentru că era deja prea târziu. Revista la Plic era punctul de a-şi închide uşile şi gata colaborarea cu ea. Atunci m-am gândit că voi scrie pe blogul meu. Acesta era subiectul despre ce trebuia sa scriem in numarul 7 "Trebuia să scriem despre punctele tari ale anului cultural 2010-2011, să împărtăşim esenţa evenimentelor la care am participat şi care ne-a stârnit interesul sau la care nu am ajuns şi pe urmă am regretat o săptămână, să povestim  despre cea mai furtunoasă lansare de carte, despre expoziţii, bienale, târguri, filme, piese de teatru, concerte, de must to do pe 2010-2011 şi despre do not try this at home. Acest subiect trebuia să scriem în Revista La Plic, dar am să-l scriu pe blogul meu.

Pentru inceput mie imi plac evenimentele culturale: teatru, concerte de tot felul, expozitii, lansari de carte, asa am fost educata in familie si nu regret deloc. Am fost la multe evenimente, la teatru, concerte si expoziti si lansarari de carte in diferite orase, atat in chisinau cat si in Romania.

In Romania am fost la teatru de mai multe ori, Sfantul Gheorghe, Iasi si Bucuresti, amintirea vie mi-a ramas la spectacolele din Bucuresti.

La Bucuresti mai des am fost la spectacole, concerte si cand aveam ocazia si la expozitii, daca mai predeam si lasanre de carte era foarte bine.

Cât am stat 2 ani în Chişinău şi am intrat atelierul de creaţie Vlad Ioviţă am avut parte nu mai de lansări de carte, de invitaţie la teatru din partea lui Dumitru Crudu, proiecţii de filme şi alte evenimente culturale, dar în afara atelierului. Dar am avut şi regrete cât am stat în Chişinău că am lipsit de la nişte lansări de carte sau expoziţii a marilor artişti basarabeni sau români. Chiar am regretat enorm de mult că am lipsit de la aceste evenimente culturale. Laa din ele era a lui Alexandru Vaculovski cu volumul "Rosia Montana"daca mi-a aduc aminte.Din alte evenimete care am lipsit nu mi-a aduc aminte, stiu ca sa organizat mai multe expozitii la care am lipsit, cu parere de rau.Dar sper sa recuperez si eu  inainte.

Aceste evenimente culutrale ma făcut să ma simt bine să ma încarc cu energie pozitivă şi să acumulez pentru sufletul meu lucruri frumoase şi bogate, interesante. Am întâlnit oameni frumoşi la suflet şi intelectual,

intetelegenţi şi înţelepţi spiritual şi cultural, care mau făcut şi să mă apropie şi mai mult de valorile spirituale şi culturale. M-am îmbogăţit şi mai mult cu aceste evenimente culturale la care am fost şi ma făcut să mi doresc şi mai mult să fiu prezent la astfel de evenimente.

Recenzie de carte :John Fante "Întreabă Praful "

 De curând am început să citesc o carte la recomandarea lui Dumitru Crudu. Mi-a dat-o mie să o citesc şi pe urmă să o dau mai departe. Am luat-o să o citesc. Din curiozitate mai degrabă am văzut pe copertă că este făcut şi un film.

John Fante "Întreabă Praful ", Editura Humanitas, Bucureşti 2006. Romancierul John Fante s-a născut în 1909, într-o familie de imigranţi italieni. Începe să scrie în 1929, iar povestirea sa de debut apare în The American Mercury, în 1923. Primul său roman, Wait Until Spring, Bandini( 1938), face parte din saga avându-l ca protago

nist pe Arturo Bnadini. Îi vor urma Ask the Dust(Întreabă praful, 1939), Dreams from  Bunker Hill(1982) şi The road to Los Angeles(1985, postum) Scriitorul semnează şi scenariile unor filme bine cunoscute publicului, printre care My Man and I(1952), The Reluctant Saint(1962). Autorul se îmbolnăveşte cu o boală care îl orbeşte şi mai târziu îi este amputant picioarele. Continuă să scrie dar cu ajutorul soţiei sale. În anii '80 este redescoperit de Charles Bukowski, iar editura Black Sparrow începe săi publice lucrările lui şi este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului 20.

Charles Bukowski spune despre cartea lui John Fante: "Într-o zi am găsit o carte şi am deschis-o.Am rămas în picioare câteva clipe, citind. Rândurile curgeau pe pagină cu o fluenţă firească, fiecare pulsând de energie şi urmat de un altul la fel de puternic. Substanţa însăşi a fiecărui rând îmi dădea senzaţia că aici se sculptează ceva. Aici era, în fine, un om care nu se temea de emoţie. Umorul şi durerea se întretăiau cu o simplitate superbă. Începutul acestei cărţi a fost pentru mine un imens şi nebunescmiracol. Fante a devenit zeul meu. "

Arturo Bandini un tânăr scriitor din LA care se îndrăgosteşte nebuneşte de senzuala şi incontanstansta Camila Lopez, o chelneriţă mexicană depedentă de marixuana şi de o relaţie fără speranţă cu un bolnav de turbeculoză. Încercând să supravieţuiască într-o lume dominată de prejudecăţi rasiale şi sufiecienţă, tânărul perseverează până când, într-un final, îşi vede publicat primul roman. Însă soarta îi joacă feste, punând  sub semnul întrebării vocaţia şi fericirea lui Budini. Aclamat drept cel mai frumos omagiu literar adus oraşui LA-ului, Întreabă Praful, roman inspirat chiar din biografia autorului, este un amestesc cuceritor de umor şi de sinceritate dureroasă.

Romanul mi-a plăcut enorm de mult,am citit cu sufletul la gură vroaim să ştiu ce se va întâmpla mai departe, nu ştiam că nu va fi un happy end fericit, dar unul trist. Romanul plin de ironie şi dragoste neîmpărtăşită, ură. Merită de citit şi de văzut filmul. Aş vrea să văd filmul cu mare interes. Dar şi cartea merită de citită.

Film despre viaţa şi istoria asasinării lui Serghei Esenin

După ce am văzut filmul "Master şi Margarita". Am dat peste filmul Esenin, istoria asasinării scriitorului Serghei Alexandrovici Esenin. Când l-am văzut ma făcut curioasă să-l văd şi nu regret că l-am văzut. Păcat că nu am citit volumele de poezii ale scriitorului, dar încă nu-i prea târziu şi voi citi poeziile lui.

Voi face o scurtă prezentare despre film. În filmul începe două perioade, începe cu moartea scriitorului în 1925 şi adoua parte,  când un comisar de poliţie găseşte poza scritorului când era mort. Comisarul de poliţie începe să caute informaţii despre moartea lui Esenin. Find ajutat de prietenul lui de la KGB şi o o fată care îl ajută în acest caz mesterios, şi care îl face curios să afle ce s-a întâmplat cu Esenin.

În cealaltă perioadă începe povestirea despre viaţa lui Esenin, despre căsătorile pe care le-a avut, prietenii care l-a stors de banii, problemele cu băutura, drogurile, scandalurile pe care le face după ce bea mult. A fost închis şi în spitalul de psihitrie pentru a-şi calma nervii şi pentru a se ascunde de poliţia secretă.

În timpul lui Stalin şi Hruşciov, operele lui au fost interzise de către Kremlin din cauza că operele lui spunea adevărul despre realitatea care era pe atunci. Mai mare ai conducerii nu îi plăcea ce scrie Esenin în poeziile lui, şi atunci în permanenţă a fost persecutat de KGB, de atunci. A fost închis închisoare pentru a îl bate pentru al şantaja şi manipula, pe acesta îl trauma psihologic.

Pe parcursul filmului tot se spunea ca scritorul s-a sinucis, acest comisar în 1985 aflat adevărata moarte a scritorului făcând investigaţii.

 Dar de fapt scriitorul a fost ucis de oameni lui Troţki, din cauza unei telegrame primite de la ţar. Esenin s-a apărat de criminali, s-a bătut,  până la urmă unul din ei la lovit pe scriitor cu sfeşnicul în cap ucigându-l.

Asta a fost moartea tragică a scriitorului Esenin.

În acelaşi timp este ucis şi comisarul care investiga cazul Esenin, criminalii erau din KGB, pentru că punea multe întrebări şi  să nu iasă scandal.

Majoritatea marilor scriitori ai epocii trecute, au fost ucişi de KGB-işti, pentru că ştiau multe, ori erau implicaţii în politica de atunci.

Însă, în 1966 operele sale complete au fost republicate. Operele lui sunt lirice. Lirica este contemplativă, de expresia modernă, caracterizată prin imagism şi o mare varietate de tonuri afective, de la perceperea cosmică a naturii ruse până la evocarea miturilor vechi păgâne şi creştine, de la nostalgia satului până la fronda faţă de formele civilizaţiei oraşului.

Vă recomand să priviţi filmul, aveţi ce vedea este interesant. Sunt intrigi, dragoste, pasiune, tragedie, răsturnări de situaţie, întâmplări ce te ţine cu sufletul la gură.

Merită de privit!   Dar eu între timp voi citi poeziile lui Esenin.