În acest articol, voi
continua să scriu despre micile mele călătorii ale mele când învățam liceu.
Anii de liceu au fost
cei mai frumoși din viața mea.
Am avut multe experiențe
de neuitat, am făcut multe nebunii pe care nu am să le uit niciodată. Dar pe
lângă asta, am vizitat multe locuri noi, frumoase și interesante, de aici se
începe toată aventura mea cu care încep acest articol.
Nu vreau să intru în
detalii ce am făcut cât eram elevă la liceu, ca orice adolescentă care încearcă să fie în rând cu ceilalți
adolescenți, dar să aibă o amintire plăcută despre adolescența sa.
Dar cele mai frumoase
amintiri pe care le-am avut în această perioadă, au fost călătoriile mele prin locuri turistice,
geografice și istorice prin care m-am încărcat cu energie pozitivă și cu emoții
mari, este greu să le redau în cuvinte. Trebuie să le vezi cu ochii tăi.
Când am venit prima dată
în România am vizitat câteva locuri dar nu îmi aduc aminte de ele. Dar prima
mea călătorie frumoasă și interesantă cu colegii de clasă și cu diriginta a
fost la început de aprilie a anului 1999.
Diriginta ne-a anunțat
că v-om pleca în prima noastră excursie cu colegii, trebuie să ne îmbrăcăm
bine, să avem ceva bani, mâncare și apă. Călătoria va fi lungă și plină de
perepeții.
Cu toți ne-am întâlnit
la Gara Feroviară la ora 8 dimineața. Trenul nostru către Sinaia era la ora
8:30 de minute. După ce am cumpărat bilete către Sinaia, am așteptat cu mare
nerăbdare să vină trenul ca să putem pleca cu toți în mica noastră aventură. Am
avut un incident neplăcut cu cineva din
colegii, care a întârziat și a trebuit
să alerge după tren ca să urce în el.
Diriginta ne-a anuțat că
v-om face popas la Cota 2000 unde v-om mânca și v-om bea ceai și cafea. Cu noi
a mers un ghid turistic cunoscut al dirgintei.
El ne arătat trasee noi și interesante, ne-a povestit zonele în care v-om
mergem.
Plecarea noastră în
exercursie a fost demult așteptată și binevenită de noi. Ne-am urcat cu toți în tren și am plecat în
mica noastră aventură. Acel coleg care a întârziat la tren într-un final a
prins trenul din urmă, alergând după el. A urcat în el găfâind de numai putea.
Fiecare dintre noi
venise cu o sugestie, să-i platim
biletul, să-l acundem în toaletă și să iasă
când nașul a controlat biletele.
Cea mai bună sugestie a fost totuși să-și ascundă în toaletă.
Nașul știa toate
șmechirile călătorilor și controla fiecare compartiment și toaletă în parte.
Fiecare moment când nașul se apropia de noi, eram tot mai neliniștiți în caz să
nu fim prinși în flagrant. Când a ajuns în dreptul toaletei și a deschis ușa,
noi eram neliniștiți. A deschis ușa și pe urmă a văzut că nu este nimeni, a
închis ușa. A ajuns în dreptul nostru, a strigat: bilete la control. După ce a
plecat , ne-am dus repede să vedem unde
este colegul nostru. Noi repede la la toaletă să vedem unde este colegul nostru.
Dar el nu era acolo. Am strigat, dar nimeni nu răspuns.
Scaunele s-au eliberat
și noi ne-am așezat cu toții, așteptând ca să ajungem la distinație Sinaia. Era
o zi frumoasă de primăvară.
Am urcat panta pentru a
urca la Castel. S-a deschis în fața noastră o privilește de nedescris de
frumoasă, plină de istorie și tradiție.
Pe lângă Castelul
Pelișor erau magazine de suvenire tradiținale și handmade. Prețurile erau puțin
ridicate pentru buzunarile noastre.
Mi-am cumpărat ceva frumos
pentru familie me ca a amintire.
Am plătit intrarea la Castel Peleș și Pelișor. Dar din păcate am aflat la intrare că Pelișor era închis pentru turiști. Era în plină renovare.
Nu vreau să intru în
detalii despre istoria castelului, vă voi lăsa să vizitați acestă superbă
clădire cu o valoare istorico-culturală. La intrarea ni s-a spus să ne încălțăm
cu ciupici pentru a păstra curățeania și igienă în Castel.
Încă din anul 1953, Peleș a fost declarat muzeu, astfel că și în prezent castelul să fie pus la dispoziția publicului larg pentru a-l vizita. Cele mai importante săli de vizitat le reprezintă Holul de Onoare, Bilbioteca Regală, Sălile de arme, Sala de muzică, Sala Florentină, Sala Maură, Sala de teatru, Sala de Concerte, Apartamentul Imperial, Sala de Consilii, Cabinetul de lucru. Sufrageria, Salonul Turcesc și Dormitorul Regal. Aici se găsește și un magazin de suveniruri, de unde iubitorii de frumos pot cumpăra obiecte deosebite pentru a le aminti de experiență avută în acest castel.
Castelul Peleș are 160
de camere și mai multe intrări și scări interioare, iar turnul central măsoară
66 de metri înălțime. Peleșul are în componența sa și o sală de teatru, cu o
mică scenă și de 60 de locuri, plus loja regală.
Acest castel a însemnat
un lucru extraordinar în timp când a fost construit, fiind unic în toată Europa
datorită încălzirii centralizate, a liftului și a plafonului de sticlă, a
holului de onoare care era mobil, acesta putând fi acționat de un motor
electric.
De jur împrejurul său,
castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră fântâni și vase
ornamentale din marmură de Carrara. Când intri în interiorul clădirii se simte
un miros de lemn și de marmură veche.
Castelul era o clădire
imensă unde te puteai pierde în ea, dacă
nu aveai un ghid de-al loc, să te ghideze și să-ți povestească despre istoria
locului.
Dacă intrați pe pagina
Castelului Peliș veți vedea multe expoziții de artă, de muzică clasică și de
teatru. (https://peles.ro/istorice/istoricul-castelului-pelisor/)
Am fost atentă ce a
povestit ghidul nostru despre Castelul Peliș, a fost multe istorii interesante
în acel loc.
Castelul Peliș a fost
deschis pentru publicul larg în iarna anului 1993. Muzeul, cu o valoare
inestimabilă, ce cuprinde o valență istorică, o altă memorialistică și una
artistică, constituie o importanță componentă a zestrei culturale a poporului
roman. Acest edicificiu este o parte integrantă a vestului ansamblu
arhitectonic creat de regele Carol I pe valea părâului Peleș, într-o perioadă
ce se suprapune practic întregii sale vieți trăită în România. În paralel cu
Castelul Peleș, au fost construite în apropierea Casa Cavalerilor, Economatul,
Casa Corpului de Gardă, Casa
Arhitecților, Casa Grădini, iar mai târziu, între 1899-1902, Castelul
Pelișor, un dar oferit de regele Carol I principilor moștenitor.
Arhitectul șef al
castelului Pelișor, Karel Liman, respecta cerințele comanditarului pentru
arhitectura exterioară, cu elemente Fachwerk, adăugând însă și elemente
românești, ce dau clădirii o notă veselă: cele două turnuri acoperite cu olane
de gresie colorată, aidoma turlelor de biserici din Bucovina.
Decorația interioară,
concepută de Maria în diverse perioade,1902-1903 și 1925-1928 ilustra crezul ei
în materie de frumos. Cutezătoarele demersuri artistice ale Mariei nu au avut,
ca la Carol I, pretenții civilizatoare sau de exemplaritate, ele au fost
manifestarea spiritului sau nonconformist, deschis către nou, doritor de
libertate.
Castelul Pelișor
dezvăluie, prin decorația sa interioară, personalitatea romantică, misterioasă,
îndrăzneață, promotoare a unei arte noi și însolite a reginei Maria, căci
stilul ales de ea pentru această casă de vis este arta 1900.
De aceea vreau să vă las
pe voi să vă bucurați de privileștea această istorico-culturală, să trăiți
intens vizita voastră în Castel. Să simțiți cu adevărat aerul boem aristocratic
al Castelului.
După ce am vizitat aceast loc superb, am luat-o către Mănăstirea Sinaia și Biserica Adormirea Maicii Domnului. Mănăstirea este un așezământ ortodox din Sinaia, județul Prahova este inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Am intrat să ne rugăm, să vizităm istoria locului și pe urmă am plecat către Cota 2000 cu telecabina din Sinaia. Am plătit telecbina și am urcat sus. Cu cât urcai în sus vedeai niște locuri frumoase și o privilește de nedescris.
Iar fără perepeții nu se
putea să nu fie interesantă aventura noastră. De data aceasta eu și cu o
colegă, am avut o aventură care nu o voi uita niciodată.
Bușteniu este un mic
oraș montan din nordul județului Prahova, Muntenia, România. Este situată în
Valea Prahovei, în partea de jos a Munților Bucegi, care au o atitudine maximă
de 2.505 m.
Altitudinea medie a lui
Bușteniului este de 875m. Este una dintre cele mai populare stațiuni
montane din România, cu oportunități turistice pe tot parcursul anului,
inclusib schi și alpinism. Înainte de-a urca sus cu telecabina am trecut pe la
Cascada Valea Spumoasă cu apă cristalină și rece. Dacă erai însetată, te puteai
înfrupta cu dulceața ei. De acolo ne-am îndreptat și ne-am ridicat cu
telecabina Bușteni-Babele. Am ajuns la babele sus la înălțime de 2000 de m.
Babele este una dintre
cele mai populare destinații turistice din țară. Numele provine de la unele
formațiuni de rocă în formă de ciupercă, rezultatul eroziunii și durității
variate a straturilor de rocă.
Sfinxul Bucegi este o altă formațiune de roci din aceeași zonă, numită pentru aspectul său asemănător sfinxului egiptean. Se află la o atitudinea de 2216m deasupra nivelul mării, pe un platou din lanțul Bucegi. Măsoară 10 m înălțime și 12 m lățime. Se compune în principal din roci din nisip și conplomerate formate de vânt și ploaie. Cabana Babele este accesibilă fie cu telecabina de la Bușteni, fie pe șosea. Se poate ajunge și pe jos, venind dintre Bușteni prin Valea Jepilor( Valea Ienupărului), sau de pe creasta Munților Bucegi, venind din paleta Piatră Arsă( Stânca Arsă).
Sfinxul și Babele sunt numite șapte minuni naturale ale României. Am mers pe jos către popasul care se află o oră distanță. În fața noastră se deschidea un piesaj frumos de nedescris, nu puteai să îl descrii, ci puteai să îl vezi.
Sincer mă bucur că am
ajuns în această călătorie minunată cu oameni minunați, am avut o experiență de
neuitată, ce nu pot descrie în cuvinte. Am rămas cu impresie bună.
După ce am coborât jos
de la cota 2000, ne-am pornit către mănăstirea Carăiman, unde am stat puțin pentru a ne ruga și a vedea
locurile sfinte.