Are un climat temperat-continental predominant și o suprafață de 238.397
km2, cu o populație de aproximativ 19 milionae de locuitori. România este a
douăsprezecea țară ca mărime din Europa și al șaselea cel mai populat stat
membru al Uniunii Europene. Capitala și cel mai mare oraș al său este
Bucureștiul; alte zone urbane majore includ Cluj-Napoca, Timișoara, Iași
Constanța, Craiova, Brașov și Galați.
Aceste orașe frumoase care mi-au schimbat o parte din viața mea, sunt
Sfântul Gheoghe, Iași și București, și alte orașe frumoase din România.
După ce am terminat școala din Chișinău, am plecat pe un alt drum, la o
altă viață mai bună, unde învățătura m-a pregătit pentru un alt drum în viață.
Nu regret acest drum pe care l-am făcut de-a pleca din țară, dar din contra
m-a făcut mai conștientă și mai matură în a cunoaște adevărata istorie a țării
în care m-am născut, dar și m-am dezvoltat ca o personalitate.
Noi obișnuim să schimbăm datele și faptele istorice, în loc să
acceptăm adevărata istorie a locului și a momentului. Ne place să ne amăgim pe
noi înșine.
Nu gret nimic în viața aceasta de decizie pe care am luat-o. Nu regret
acest drum pe care l-am făcut. Chiar mă simt mândră de ceea ce sunt și de ceea
ce am făcut până acum, prin ce am trecut. Am ajuns în inima în României,
într-un loc pitoresc ce te îndrăgosteși imediat de el.
Cu piesaje și locuri frumoase, ce merită să le vezi și să vizitezi locurile
acele. România e o țară frumoasă cu locuri speciale, munți, râuri, șesuri, văi,
mare și cu o istorie bogată, cu o cultură și o tradiție frumoasă, cu valori
spirituale bogate în lecții și mesaje de la valori ce numai sunt printre noi.
Aș putea să descriu istoria României în acest articol dar este mult de
povestit. Dar cu altă ocazie vă voi povesti despre România în într-un alt articol.
Istoria României este frumoasă și bogată în date istorice, culturale și spirituale, ce merită de știut, de văzut și citit.
Eu în Sfântu Gheorghe am venit în vara anului 1997, pe atunci eram o adolescentă încă nu știam pe ce lume trăiesc, cu multe vise și speranțe spre un viitor mai bun. Mintea noastră încă imatură, nebunatici și plini de speranțe încă în formare, nu știam ce ne așteaptă ziua de mâine.
Dar cu o forță interioară și o voință puternică de a învăța ceva nou și de a crește pentru a deveni niște tierii responsabili de un viitor mai bun.
Pentru mine Sfântul Gheorghe când am ajuns aici, era ceva nou, interesant
și știam că ceva mă va schimba în spre bine. Voi deveni un alt om. M-a
transformat și m-a schimbat în ceea ce am devenit azi.
Dar pe scurt să povestesc cum am văzut Sfântu Gheorghe din punct de vedere
istoric. Am citit despre acest oraș minunat și frumos cu o natura magnifică și cu localnici
primitorii, buni, și calzi.
Dar să încep să povestesc despre orașul Sfântul Gheorghe din județul Covasna. Acest oraș se află chiar în inima României. Înainte să cunosc despre istoria orașului, formarea lui ca reședință de județ. Am cunosct oamenii minunații ai locului printre românii și ungurii băștinașii, ce am avut de învățat de la ei. Mi-au rămas prietenii pentru tot restul vieții.
Acest teritoriu a fost populat încă din vremurile
străvechi, pe parcursul său descoperindu-se urme ale civilizației din diferite
epoci ale istoriei. Îmi este dor de orașul unde am învățat multe, Sfântul
Gheorghe.
O scurtă istorie despre orașul Sfântul Gheorghe. Sfântul
Gheorghe este cel mai important oraș al Județului Covasna, regiunea istorică
Trei Scaune și, totodată, cel mai mare oraș cu majoritatea populației maghiară
din Trasilvania.
Județul Covasna, este situat în partea centrală a țării în zona internă a curburii Carpațiilor. La nord se învecinează cu Județul Harghita, spre nord-est cu Bacău, la est cu Vrancea la sud-est cu Buzău, iar spre sud-est Brașov. Teritoriul județului corespunde sectorului nord-est al deprsiunii Bârsiei. Acest are un aspect unui șes net întins cu forme fomoale.
În partea nordică, întâlnim ultimele culmi sudice, ale lanțului Vulcan, aparținând masivului Harghitei de Sud, iar spre Sud urmează culmiile netele ale Munțiilor Bodac și Baraolt. Spre este depresiunea este închisă de culmile munților Brețcului, iar spre Sud de Munții Siriului. Îmi amintesc de cele mai frumoase ierni și geroase, de primăveri calde și ploioase, toamne reci și calde, de o vară răcoroasă și călduroasă. Râul Olt desparte orașul Sfântul Gheorghe. Pe timp de vară, orășenii ies la scăldat și la bronzat.
Mi-a aduc aminte că am fost o dată cu prietenii vara la
scăldat și bronzat, eram elevă pe atunci. A fost o vacanță super, de relaxare și
distracție. Păcat că nu am imortalizat acest moment cu aparat de fotografiat.
Dar îmi aduc aminte cu mare plăcere de acele momente din viața mea. Dar Sfântul Gheorghe are o istorie frumoasă care îi aparține.
Condițiile de relief și climă au oferit un cadru favorabil dezvoltării acestei localității.
Un alt teatru Tamasi Aron o bibliotecă Județeană Bod Peter, de aici am împrumutat cărții literatură artistică și contemporană. Am avut o interesantă experiență la două muzee interesante, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Națioanș Secuiesc, am vizitat cele mai renumite Galerii de Artă din zonă Gyarfas Jeno și galeria Magma.
Am făcut cunoștință cu activitatea Ansamblul de Dansuri Trei Scaune. Cu
tineri talentații și frumoși spirituali.
Sfântul Gheorghe este cunoscută prin stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale, carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator.
O zi importantă pentru locuitorii
Sfântului Gheorghe este Zilele Sfântu Gheorghe ce sărbătoresc pe data (23
aprilie), iar la 8 septembrie are loc o festivitate comemorativă veteranilor
români, combatanți în al doilea război mondial.
În fiecare an, în Sfântu Gheorghe de ziua orașului pe data 23 aprilie, are loc concerte în aer liber, concursuri la dans și cântat, tot felul de distracție pentru mic și mare.
Aici m-am apropiat de Dumnezeu. Am cunoscut istoria locului cu adevărat dar și m-am apropiat de oamenii acestei locuri. Din păcate nu am apucat să vizitez foarte multe locuri istorice, dar am vizitat locuri de artă și de cultură.
Între timp m-am documentat în privința teritoriului și a istoriei din
cărțile de istorie și geografie.
Am trăit printe unguri, am învățat
numai lucruri frumoase și plăcute pentru viață. Să ne iubim și să ne respectăm
unul pe celălalt. Nu contează naționalitatea, sexul sau culoarea, ci oameni să
fim.
La Sfântul Gheorghe am învățat la Colegiul Național Mihai Viteazu, la
specilitatea biologie-chimie, unde am avut profesorii de nota 10 și colegii de
clasă care mi-au fost prietenii și până acum, dar și m-au învățat lucruri frumoase. Încă mai
păstrăm această legătură armonioasă între noi.
Din păcate nu ne-am văzut de la terminarea liceului, dar sper că
încurând ne v-om vedea.
Încă mi-a aduc aminte drumul de la casă până la școală, că afară era ploaie, nisoare, cald sau frig, mergeam pe jos. De la școala până casă nu era departe, era foarte aproape 25 de minunte de mers. Străduțele înguste și pavate cu piatră încă se mai păstrează și azi.
În afară de asta, Sfântul Gheorghe este bogată în
obiective turistice și monumente istorice, această cuprinde clădiri consacrate
cum ar fi Cetatea Sfântu-Gheorghe - Biserica fortificată din secolul al XIV-lea, înconjurată de ziduri
de apărare. A fost supusă unor reparații și modifiecări după incursiunea tătară
din 1658, după asediul otoman din 1661 și după cutremurele din 1728, 1738 și
1802.
Biserica ortodoxă cu hramul Sfântul Gheorghe construită în anul 1872. Casa cu Arcade din secolul al XVIII-lea. Palatul Beor. Biblioteca Județeană Covasna construită în anul 1832 ca sediu al scaunelor secuiești și transformatp în 1897 și 1902. Clădirea fostului tribunal construită în 1870 astăzi Galeria de Artă Gyrfas Jeno. În oraș sunt galerii de artă, dacă veniți vreodată în Sfântu Gheorghe puteți să le vizitați sunt câteva galerii interesante ce le puteți vedea oricând. Acestea sunt: Clădirea Muzeului Național Secăuiesc, ediciu proiectat de Karoly Kos, Clădirea Primărei Municipale din secolul al XVIII-lea, Monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Peter Balogh, Bustul lui Aron Gabor, realizat de Istvan Gergely, Bustul lui Nicolae Bălcescu, realizat de Isa Marton, Muzeul Carpaților Răsăriteni, Parcul Elisabeta.
Mi-a
venit o idee sa continui sa povestesc despre călătoriile mele în perioada cât
eram elevă la Colegiul Naţional Mihai Viteazul împreună cu colegii de clasă,
prietenii şi studenţii.
Va
fi continuarea articolului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu