Partea II- Călătorile mele cât timp eram elevă.

În acest articol, voi continua să scriu despre micile mele călătorii ale mele când învățam liceu.

Anii de liceu au fost cei mai frumoși din viața mea.

Am avut multe experiențe de neuitat, am făcut multe nebunii pe care nu am să le uit niciodată. Dar pe lângă asta, am vizitat multe locuri noi, frumoase și interesante, de aici se începe toată aventura mea cu care încep acest articol.

Nu vreau să intru în detalii ce am făcut cât eram elevă la liceu, ca orice adolescentă care  încearcă să fie în rând cu ceilalți adolescenți, dar să aibă o amintire plăcută despre adolescența sa.

Dar cele mai frumoase amintiri pe care le-am avut în această perioadă,  au fost călătoriile mele prin locuri turistice, geografice și istorice prin care m-am încărcat cu energie pozitivă și cu emoții mari, este greu să le redau în cuvinte. Trebuie să le vezi cu ochii tăi.

Când am venit prima dată în România am vizitat câteva locuri dar nu îmi aduc aminte de ele. Dar prima mea călătorie frumoasă și interesantă cu colegii de clasă și cu diriginta a fost la început de aprilie a anului 1999.

Diriginta ne-a anunțat că v-om pleca în prima noastră excursie cu colegii, trebuie să ne îmbrăcăm bine, să avem ceva bani, mâncare și apă. Călătoria va fi lungă și plină de perepeții.

Prima noastră distanație a fost Sinaia și apoi Bușteni. Niciodată nu am fost acolo până atunci. Și pentru mine a fost ceva neașteptat și nou, plin de surpiză și aventură. Îmi plac aventuriile și adrenalina. Să explorez locuri noi, să cunosc oameni frumoși la minte și la suflet.

Cu toți ne-am întâlnit la Gara Feroviară la ora 8 dimineața. Trenul nostru către Sinaia era la ora 8:30 de minute. După ce am cumpărat bilete către Sinaia, am așteptat cu mare nerăbdare să vină trenul ca să putem pleca cu toți în mica noastră aventură. Am avut un incident neplăcut  cu cineva din colegii, care  a întârziat și a trebuit să alerge după tren ca să urce în el.

Diriginta ne-a anuțat că v-om face popas la Cota 2000 unde v-om mânca și v-om bea ceai și cafea. Cu noi a mers un ghid turistic cunoscut  al dirgintei. El ne arătat trasee noi și interesante, ne-a povestit zonele în care v-om mergem.

Plecarea noastră în exercursie a fost demult așteptată și binevenită de noi.  Ne-am urcat cu toți în tren și am plecat în mica noastră aventură. Acel coleg care a întârziat la tren într-un final a prins trenul din urmă, alergând după el. A urcat în el găfâind de numai putea.

Între timp venise Nașul de bilete, l-am auzit încă de departe cînd venea. Noi repede am pregătit biletele noastre. Colac peste pupăză, colegul nostru  întârziat nu avea bilet.  Ne-am speriat dar nu știam  ce să facem dacă îl prinde Nașul.

Fiecare dintre noi venise cu o  sugestie, să-i platim biletul,  să-l acundem în toaletă și  să iasă  când nașul a controlat biletele.

Cea mai bună sugestie a fost totuși să-și ascundă în toaletă.

Nașul știa toate șmechirile călătorilor și controla fiecare compartiment și toaletă în parte. Fiecare moment când nașul se apropia de noi, eram tot mai neliniștiți în caz să nu fim prinși în flagrant. Când a ajuns în dreptul toaletei și a deschis ușa, noi eram neliniștiți. A deschis ușa și pe urmă a văzut că nu este nimeni, a închis ușa. A ajuns în dreptul nostru, a strigat: bilete la control. După ce a plecat , ne-am  dus repede să vedem unde este colegul nostru. Noi repede la la toaletă să vedem unde este colegul nostru. Dar el nu era acolo. Am strigat, dar nimeni nu răspuns.

Eram speriați ce s-a întâmplat cu el. Nici nu trecuse 5 minunte,  cum apare prin ușa vagonului. Noi am răsuflat ușurați că totul este bine cu el.

Scaunele s-au eliberat și noi ne-am așezat cu toții, așteptând ca să ajungem la distinație Sinaia. Era o zi frumoasă de primăvară.

Ne-am coborât cu toți la Sinaia. Am trecut  de strada de la Gara Feroviară pentru a merge la Castelul Peleș și Pelișor. Dar înainte a ajunge la destinație am ajuns într-un parc unde ne-am așezat să ne odihnim. Ca apoi diriginta să ne spună programul pe ziua de azi.

După 5 minute de odihnă, ne-am pornit spre Castelul Peleș și Pelișor. Am trecut pe lângă magazine de suvenire, hoteluri și mici cafenele, restaurante cu mâncăruri tradiționale românești.

Am urcat panta pentru a urca la Castel. S-a deschis în fața noastră o privilește de nedescris de frumoasă, plină de istorie și tradiție.

Pe lângă Castelul Pelișor erau magazine de suvenire tradiținale și handmade. Prețurile erau puțin ridicate pentru buzunarile noastre.

Mi-am cumpărat ceva frumos pentru familie me ca a amintire.

Am plătit intrarea la Castel Peleș și Pelișor. Dar din păcate am aflat la intrare că Pelișor era închis pentru turiști. Era în plină renovare.

Nu vreau să intru în detalii despre istoria castelului, vă voi lăsa să vizitați acestă superbă clădire cu o valoare istorico-culturală. La intrarea ni s-a spus să ne încălțăm cu ciupici pentru a păstra curățeania și igienă în Castel.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai frumoase castele pe care România le deține, acesta fiind și unic la vremea în timp ce s-a construit. Cu o frumusețea aparte și un aspect fermecător, acest castel te duce cu gândurile într-o lume nemaipomenită, plină de magie, prinți și prințese.

Încă din anul 1953, Peleș a fost declarat muzeu, astfel că și în prezent castelul să fie  pus la dispoziția publicului larg pentru a-l vizita. Cele mai importante săli de vizitat le reprezintă Holul de Onoare, Bilbioteca Regală, Sălile de arme, Sala de muzică, Sala Florentină, Sala Maură, Sala de teatru, Sala de Concerte, Apartamentul Imperial, Sala de Consilii, Cabinetul de lucru. Sufrageria, Salonul Turcesc și Dormitorul Regal. Aici se găsește și un magazin de suveniruri, de unde iubitorii de frumos pot cumpăra obiecte deosebite pentru a le aminti de experiență avută în acest castel.

Castelul Peleș reprezintă în prezent al doilea castel vizitat din România, pe primul loc fiind Castelul Bran, pe aici trecând anual peste 300.000 de vizitatori, atât din țară, cât și din America, Noua Zeelandă, Australia, Japonia și Europa.

Castelul Peleș are 160 de camere și mai multe intrări și scări interioare, iar turnul central măsoară 66 de metri înălțime. Peleșul are în componența sa și o sală de teatru, cu o mică scenă și de 60 de locuri, plus loja regală.

Acest castel a însemnat un lucru extraordinar în timp când a fost construit, fiind unic în toată Europa datorită încălzirii centralizate, a liftului și a plafonului de sticlă, a holului de onoare care era mobil, acesta putând fi acționat de un motor electric.

De jur împrejurul său, castelul are șapte terase decorate cu statui din piatră fântâni și vase ornamentale din marmură de Carrara. Când intri în interiorul clădirii se simte un miros de lemn și de marmură veche.

Castelul era o clădire imensă  unde te puteai pierde în ea, dacă nu aveai un ghid de-al loc, să te ghideze și să-ți povestească despre istoria locului.

Dacă intrați pe pagina Castelului Peliș veți vedea multe expoziții de artă, de muzică clasică și de teatru. (https://peles.ro/istorice/istoricul-castelului-pelisor/)

Am fost atentă ce a povestit ghidul nostru despre Castelul Peliș, a fost multe istorii interesante în acel loc.

Castelul Peliș a fost deschis pentru publicul larg în iarna anului 1993. Muzeul, cu o valoare inestimabilă, ce cuprinde o valență istorică, o altă memorialistică și una artistică, constituie o importanță componentă a zestrei culturale a poporului roman. Acest edicificiu este o parte integrantă a vestului ansamblu arhitectonic creat de regele Carol I pe valea părâului Peleș, într-o perioadă ce se suprapune practic întregii sale vieți trăită în România. În paralel cu Castelul Peleș, au fost construite în apropierea Casa Cavalerilor, Economatul, Casa Corpului de Gardă, Casa  Arhitecților, Casa Grădini, iar mai târziu, între 1899-1902, Castelul Pelișor, un dar oferit de regele Carol I principilor moștenitor.

Arhitectul șef al castelului Pelișor, Karel Liman, respecta cerințele comanditarului pentru arhitectura exterioară, cu elemente Fachwerk, adăugând însă și elemente românești, ce dau clădirii o notă veselă: cele două turnuri acoperite cu olane de gresie colorată, aidoma turlelor de biserici din Bucovina.

Decorația interioară, concepută de Maria în diverse perioade,1902-1903 și 1925-1928 ilustra crezul ei în materie de frumos. Cutezătoarele demersuri artistice ale Mariei nu au avut, ca la Carol I, pretenții civilizatoare sau de exemplaritate, ele au fost manifestarea spiritului sau nonconformist, deschis către nou, doritor de libertate.

Castelul Pelișor dezvăluie, prin decorația sa interioară, personalitatea romantică, misterioasă, îndrăzneață, promotoare a unei arte noi și însolite a reginei Maria, căci stilul ales de ea pentru această casă de vis este arta 1900.

De aceea vreau să vă las pe voi să vă bucurați de privileștea această istorico-culturală, să trăiți intens vizita voastră în Castel. Să simțiți cu adevărat aerul boem aristocratic al Castelului.

Mă bucur că am vizitat acest monument istorico –cultural al României. Dacă mai vin în Sinaia cu siguranță voi vizita Pelișul și Pelișorul.

După ce am vizitat aceast loc superb, am luat-o către Mănăstirea Sinaia și Biserica Adormirea Maicii Domnului.  Mănăstirea este un așezământ ortodox din Sinaia, județul Prahova este inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Am intrat să ne rugăm, să vizităm istoria locului și pe urmă am plecat către Cota 2000 cu telecabina din Sinaia. Am plătit telecbina și am urcat sus. Cu cât urcai în sus vedeai niște locuri frumoase și o privilește de nedescris.

Iar fără perepeții nu se putea să nu fie interesantă aventura noastră. De data aceasta eu și cu o colegă, am avut o aventură care nu o voi uita niciodată.

Am mers prin niște drumeții foarte frumoase și interesante cu multă adrenalină. Înainte de-a ajunge la Babele și Sfinxul ne-am oprit la popas pentru a lua o degustare și de-a ne odihni nițel.

Bușteniu este un mic oraș montan din nordul județului Prahova, Muntenia, România. Este situată în Valea Prahovei, în partea de jos a Munților Bucegi, care au o atitudine maximă de 2.505 m. 

Altitudinea medie a lui Bușteniului  este de 875m.  Este una dintre cele mai populare stațiuni montane din România, cu oportunități turistice pe tot parcursul anului, inclusib schi și alpinism. Înainte de-a urca sus cu telecabina am trecut pe la Cascada Valea Spumoasă cu apă cristalină și rece. Dacă erai însetată, te puteai înfrupta cu dulceața ei. De acolo ne-am îndreptat și ne-am ridicat cu telecabina Bușteni-Babele. Am ajuns la babele sus la înălțime de 2000 de m.

Am văzut babele și Sfinxul ne-am fotografiat la ele. Aerul de sus era curat, soarele ardea că te încălzea prin hainele groase pe care le purtai. Prima dată am venit la Babele și Sfinx, nu am știut de istoricul lor prea multe. Babele ( adică bătrânele) este un nume pentru o zonă de pe platoul Munților Bucegi din România, în carpații Merdionali.

Babele este una dintre cele mai populare destinații turistice din țară. Numele provine de la unele formațiuni de rocă în formă de ciupercă, rezultatul eroziunii și durității variate a straturilor de rocă.

Sfinxul Bucegi este o altă formațiune de roci din aceeași zonă, numită pentru aspectul său asemănător sfinxului egiptean.  Se află la o atitudinea de 2216m  deasupra nivelul mării, pe un platou din lanțul Bucegi. Măsoară 10 m înălțime și 12 m lățime. Se compune în principal din roci din nisip și conplomerate formate de vânt și ploaie. Cabana Babele este accesibilă fie cu telecabina de la Bușteni, fie pe șosea. Se poate ajunge și pe jos, venind dintre Bușteni prin Valea Jepilor( Valea Ienupărului), sau de pe creasta Munților Bucegi, venind din paleta Piatră Arsă( Stânca Arsă).

Sfinxul și Babele sunt numite șapte minuni naturale ale României. Am mers pe jos către popasul care se află o oră distanță. În fața noastră se deschidea un piesaj frumos de nedescris, nu puteai să îl descrii, ci puteai să îl vezi.

Se vedea munții în fața noastră, aerul rece de primăvără îți trecea prin hainele groase.  Am mers către Salvamontul Bușteni, am avut un traseu bine stabilit, am trecut prin Valea Priponului, Mecetul Turcesc, Valea Cerbului, în zarea noastră se vedea Cabana Omul unde am făcut popasul propriul-zis. Aici ne-am odihnit, am băut ceai cald și am mâncat mâncarea pe care am luat-o de acasă. Ne-am încărcat cu bună despoziție din mica noastră călătorie, și cu multă energie pozitivă pentru a avea un an mai bun studii, prieteni și familie.

Sincer mă bucur că am ajuns în această călătorie minunată cu oameni minunați, am avut o experiență de neuitată, ce nu pot descrie în cuvinte. Am rămas cu impresie bună.

După ce am coborât jos de la cota 2000, ne-am pornit către mănăstirea Carăiman, unde am stat puțin pentru a ne ruga și a vedea locurile sfinte.

 Va continua!!

Scrisă de Elena Boguș

  

 

Part II - Sfântu Gheorghe the place where he changed me

 In the second part of this article I will tell you about the most beautiful places in Romania. Who does not know where Romania is, Romania is a country in Central and Eastern Europe that borders Bulgaria to the south, Ukraine to the north, Hungary to the west, Serbia to the southwest, Moldova to the east and the Black Sea to the southeast .

It has a predominantly temperate-continental climate and an area of ​​238,397 km2, with a population of about 19 million inhabitants. Romania is the twelfth largest country in Europe and the sixth most populous member state of the European Union. Its capital and largest city is Bucharest; other major urban areas include Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi Constanta, Craiova, Brasov and Galati.

These beautiful cities that have changed a part of my life are Sfântul Gheoghe, Iași and Bucharest, and other beautiful cities in Romania.

After finishing school in Chisinau, I went on another path, to another better life, where teaching prepared me for another path in life.

I do not regret this journey I made to leave the country, but on the contrary it made me more aware and more mature in knowing the true history of the country in which I was born, but also developed also my personality.

We tend to change historical data and facts, instead of accepting the true history of place and time. We like to deceive ourselves.

There is nothing wrong with this life of decision making. I do not regret this journey I have made. I really feel proud of who I am and what I have done so far, what I have been through. I arrived in the heart of Romania, in a picturesque place that you immediately fall in love with.

With beautiful landscapes and places, it is worth seeing and visiting those places. Romania is a beautiful country with special places, mountains, rivers, plains, valleys, sea and a rich history, with a beautiful culture and tradition, with rich spiritual values ​​in lessons and messages from the values ​​that are only among us.

I could describe the history of Romania in this article but there is a lot to tell. But on another occasion you will talk about Romania in another article.

Romania's history is beautiful and rich in historical, cultural and spiritual dates, which are worth knowing, seeing and reading.

I came to Sfânt Gheorghe in the summer of 1997, at that time I was a teenager I still don't know what world I live in, with many dreams and hopes for a better future. Our minds still immature, crazy and full of hope still in shape, I do not know what to expect tomorrow.

But with an inner strength and a strong will to learn something new and grow to become third parties responsible for a better future.

When I stepped on the threshold of the "Mihai Viteazul" High School at that time, and on November 13, 2001 in the "Mihai Viteazul" National College. We did not wear school uniforms while we were studying. After graduating from college, he was forced to wear uniforms.

For me, Saint George, when I got here, it was something new, interesting and I knew that something would change me for the better. I will become another man. It transformed me and changed me into what I became today.

But in short, let me tell you how I saw Saint George from a historical point of view. I read about this wonderful and beautiful city with a magnificent nature and welcoming, kind, and warm locals.

 But let me start by talking about the city of Sfântul Gheorghe in Covasna County. This city is right in the heart of Romania. Before I learned about the history of the city, its formation as a county seat. I met the wonderful people of the place among the native Romanians and Hungarians, what I had to learn from them. I have been friends for the rest of my life.

Sfântul Gheorghe is the municipality of residence of Covasna county, Transylvania, Romania formed by the component locality Sfântul Gheorghe (residence), and by the villages of Chillieni and Coșeni.

This territory has been inhabited since ancient times, during which traces of civilization from different eras of history are discovered. I miss the city where I learned a lot, Saint George.

A short history about the city of Saint George. Sfântul Gheorghe is the most important city of Covasna County, the historical region of Trei Scaune and, at the same time, the largest city with the majority of the Hungarian population in Transylvania.

 Covasna County is located in the central part of the country in the inner area of ​​the Carpathian curve. To the north it borders Harghita County, to the northeast with Bacău, to the east with Vrancea to the southeast with Buzău, and to the southeast Brașov. The territory of the county corresponds to the northeastern sector of the Bârsia depression. It has the appearance of a wide flat plain with formal shapes.

In the northern part, we meet the last southern peaks of the Vulcan chain, belonging to the South Harghita massif, and to the south follow the clear peaks of the Bodac and Baraolt Mountains. To the east, the depression is closed by the peaks of the Brețcului mountains, and to the south by the Siriului Mountains. I remember the most beautiful and frosty winters, warm and rainy springs, cold and warm autumns, a cool and warm summer. The Olt River separates the city of Sfântul Gheorghe. In summer, the townspeople go swimming and sunbathing.

I remember that I went swimming and tanning with my friends in the summer, I was a student at the time. It was a super holiday, relaxing and fun. Too bad I didn't capture this moment with a camera.

But I remember with great pleasure those moments in my life. But Saint George has a beautiful history that belongs to him.

The relief and climate conditions provided a favorable framework for the development of this locality.

Sfântul Gheorghe is rich from a cultural point of view, it has two theaters. I watched many interesting shows in both Romanian and Hungarian. At the theater I learned the first words in Hungarian. Here I fell in love with theater and here I met important actors of the theater from Sfântu Gheorghe.

Another Tamasi Aron theater a Bod Peter County library, from here I borrowed artistic and contemporary literature from the book. We had an interesting experience at two interesting museums, the National Museum of the Eastern Carpathians and the Szekler National Museum, we visited the most famous Art Galleries in the Gyarfas Jeno area and the Magma gallery.

I got acquainted with the activity of the Three Chairs Dance Ensemble. With talented young people and spiritual beauties.

Sfântul Gheorghe is known for the spa resort Șugaș Băi, known for its mineral and carbonated waters and for the mophetic gases indicated in heart and circulatory diseases.

The resort is considered a tourist attraction all year round. Unfortunately I was not here, but I once visited this beautiful resort. It also has a ski slope of medium difficulty and a cable car (ski lift). Tourist accommodation is provided in hotels, villas and guesthouses.

An important day for the inhabitants of Saint George is Saint George's Day, which is celebrated on April 23, and on September 8, a commemorative festivity takes place for Romanian veterans, combatants in the Second World War.

Every year, in Sfântu Gheorghe, on the city's birthday, on April 23, there are open-air concerts, dance and singing competitions, all kinds of fun for young and old.

Here I approached God. I really knew the history of the place but I also got closer to the people of this place. Unfortunately, we did not get to visit many historical places, but we did visit places of art and culture.

In the meantime, I researched the territory and history in the history and geography books.

 I lived among Hungarians, I learned only beautiful and pleasant things for life. Let's love and respect each other. It doesn't matter our nationality, gender or color, we are human beings.

I met beautiful people at heart and in mind, I remained my friends for life.

At Sfântul Gheorghe I studied at the Mihai Viteazu National College, in the biology-chemistry specialty, where I had grade 10 teachers and classmates who were my friends until now, but they also taught me beautiful things. We still maintain this harmonious connection between us.

Unfortunately, we haven't seen each other since high school, but I hope we'll see you soon.

I still remember the road from home to school, that it was raining, snowing, hot or cold outside, I was walking. From school to home was not far, it was very close to 25 minutes walk. The narrow, stone-paved streets are still preserved today.

I always went to Elisabeta Park when I went to school. Whether it was winter, rain or sun, I passed the park. I knew roads that were easier to get to school faster.

I miss the Hungarian and Romanian dishes: the bread with potatoes, the Hungarian kurtos and other Hungarian goodies, which unfortunately I forgot how they tasted. But if I return to visit, I will definitely try the Romanian-Hungarian dishes.

Apart from that, Sfântul Gheorghe is rich in tourist attractions and historical monuments, it includes well-known buildings such as Sfântu-Gheorghe Fortress - the fortified church from the 14th century, surrounded by defensive walls. It was repaired and modified after the Tartar incursion of 1658, after the Ottoman siege of 1661 and after the earthquakes of 1728, 1738 and 1802.

The orthodox church dedicated to Saint George built in 1872. The house with Arcades from the 18th century. Beor Palace. Covasna County Library built in 1832 as the seat of the Szekler seats and transformed in 1897 and 1902. The building of the former court built in 1870 today the Gyrfas Jeno Art Gallery. There are art galleries in the city, if you ever come to Sfântu Gheorghe you can visit them, there are some interesting galleries that you can see at any time. These are: The Szekler National Museum Building, designed by Karoly Kos, the 18th century Municipal City Hall Building, the Monument to the Romanian Soldier, made by the sculptor Peter Balogh, the Bust of Aron Gabor, made by Istvan Gergely, the Bust of Nicolae Bălcescu, made by Isa Marton, Museum of the Eastern Carpathians, Elisabeta Park.

At Sfântul Gheorghe you can rest and try Romanian-Hungarian food, relax at the spa resort, the beautiful park located in the middle of the city where you can walk with your family but also relax surrounded by your loved ones.

I had an idea to continue talking about my travels while I was a student at the Mihai Viteazul National College together with my classmates, friends and students. It will be the continuation of the article.

                                                                         Written by Elena Boguș

Partea a II - Sfântu Gheorghe locul în care m-a schimbat.

 În partea a doua a acestui articol vă voi povesti despre cele mai frumoase locuri din România. Cine nu știe unde este România, România este o țară din Europa Centrală și de Est care se învecinează cu Bulgaria la sud, cu Ucraina la nord, Ungaria la vest, Serbia la sud-vest, Moldova la est și Marea Neagră la sud-est.

Are un climat temperat-continental predominant și o suprafață de 238.397 km2, cu o populație de aproximativ 19 milionae de locuitori. România este a douăsprezecea țară ca mărime din Europa și al șaselea cel mai populat stat membru al Uniunii Europene. Capitala și cel mai mare oraș al său este Bucureștiul; alte zone urbane majore includ Cluj-Napoca, Timișoara, Iași Constanța, Craiova, Brașov și Galați.

Aceste orașe frumoase care mi-au schimbat o parte din viața mea, sunt Sfântul Gheoghe, Iași și București, și alte orașe frumoase din România.

După ce am terminat școala din Chișinău, am plecat pe un alt drum, la o altă viață mai bună, unde învățătura m-a pregătit pentru un alt drum în viață.

Nu regret acest drum pe care l-am făcut de-a pleca din țară, dar din contra m-a făcut mai conștientă și mai matură în a cunoaște adevărata istorie a țării în care m-am născut, dar și m-am dezvoltat ca o personalitate.

Noi obișnuim să schimbăm datele și faptele istorice,  în loc să acceptăm adevărata istorie a locului și a momentului. Ne place să ne amăgim pe noi înșine.

Nu gret nimic în viața aceasta de decizie pe care am luat-o. Nu regret acest drum pe care l-am făcut. Chiar mă simt mândră de ceea ce sunt și de ceea ce am făcut până acum, prin ce am trecut. Am ajuns în inima în României, într-un loc pitoresc ce te îndrăgosteși imediat de el.

Cu piesaje și locuri frumoase, ce merită să le vezi și să vizitezi locurile acele. România e o țară frumoasă cu locuri speciale, munți, râuri, șesuri, văi, mare și cu o istorie bogată, cu o cultură și o tradiție frumoasă, cu valori spirituale bogate în lecții și mesaje de la valori ce numai sunt printre noi.

Aș putea să descriu istoria României în acest articol dar este mult de povestit. Dar cu altă ocazie vă voi povesti despre România în într-un alt articol.

Istoria României este frumoasă și bogată în date istorice, culturale și spirituale, ce merită de știut, de văzut și citit.

Eu în Sfântu Gheorghe am venit în vara anului 1997, pe atunci eram o adolescentă încă nu știam pe ce lume trăiesc, cu multe vise și speranțe spre un viitor mai bun. Mintea noastră încă imatură, nebunatici și plini de speranțe încă în formare, nu știam ce ne așteaptă ziua de mâine. 

Dar cu o forță interioară și o voință puternică de a învăța ceva nou și de a crește pentru a deveni niște tierii responsabili de un viitor mai bun.

Când am pășit pragul Liceului "Mihai Viteazul" pe atunci, iar în 13 noiembrie 2001 în Colegiul Național "Mihai Viteazul". Noi în perioada în care învățam nu am purtat uniforme școlare. După ce am terminat Colegiul a fost impus să se poarte uniforme. 

Pentru mine Sfântul Gheorghe când am ajuns aici, era ceva nou, interesant și știam că ceva mă va schimba în spre bine. Voi deveni un alt om. M-a transformat și m-a schimbat în ceea ce am devenit azi.

Dar pe scurt să povestesc cum am văzut Sfântu Gheorghe din punct de vedere istoric. Am citit despre acest oraș minunat și frumos cu o natura magnifică și cu localnici primitorii, buni, și calzi.

 Dar să încep să povestesc despre orașul  Sfântul Gheorghe din județul Covasna. Acest oraș se află chiar în inima României. Înainte să cunosc despre istoria orașului, formarea lui ca reședință de județ. Am cunosct oamenii minunații ai locului printre românii și ungurii băștinașii, ce am avut de învățat de la ei. Mi-au rămas prietenii pentru tot restul vieții.

Sfântul Gheorghe este municipiul de reședință al județului Covasna, Transilvania, România format din localitatea componentă Sfântul Gheorghe(reședință), și din satele Chillieni și Coșeni.

Acest teritoriu a fost populat încă din vremurile străvechi, pe parcursul său descoperindu-se urme ale civilizației din diferite epoci ale istoriei. Îmi este dor de orașul unde am învățat multe, Sfântul Gheorghe.

O scurtă istorie despre orașul Sfântul Gheorghe. Sfântul Gheorghe este cel mai important oraș al Județului Covasna, regiunea istorică Trei Scaune și, totodată, cel mai mare oraș cu majoritatea populației maghiară din Trasilvania.

 Județul Covasna, este situat în partea centrală a țării în zona internă a curburii Carpațiilor. La nord se învecinează cu Județul Harghita, spre nord-est cu Bacău, la est cu Vrancea la sud-est cu Buzău, iar spre sud-est Brașov. Teritoriul județului corespunde sectorului nord-est al deprsiunii Bârsiei. Acest are un aspect unui șes net întins cu forme fomoale.

În partea nordică, întâlnim ultimele culmi sudice, ale lanțului Vulcan, aparținând masivului Harghitei de Sud, iar spre Sud urmează culmiile netele ale Munțiilor Bodac și Baraolt. Spre este depresiunea este închisă de culmile munților Brețcului, iar spre Sud de Munții Siriului. Îmi amintesc de cele mai frumoase ierni și geroase, de primăveri calde și ploioase, toamne reci și calde, de o vară răcoroasă și călduroasă. Râul Olt desparte orașul Sfântul Gheorghe. Pe timp de vară, orășenii ies la scăldat și la bronzat.

Mi-a aduc aminte că am fost o dată cu prietenii vara la scăldat și bronzat, eram elevă pe atunci. A fost o vacanță super, de relaxare și distracție. Păcat că nu am imortalizat acest moment cu aparat de fotografiat.

Dar îmi aduc aminte cu mare plăcere de acele momente din viața mea. Dar Sfântul Gheorghe are o istorie frumoasă care îi aparține.

Condițiile de relief și climă au oferit un cadru favorabil dezvoltării acestei localității.

Sfântul Gheorghe este bogat din punct de vedere cultural are două teatre Treatul Andrei Mureșan la care am fost de multe ori. Am privit multe spectacole interesante atât în română și în limba maghiară. La teatru am învățat primele cuvinte în limba maghiară.  Aici m-am îndrăgostit de teatru și aici am cunoscut actori importanți ai teatrului din Sfântu Gheorghe.

Un alt teatru Tamasi Aron o bibliotecă Județeană Bod Peter, de aici am împrumutat cărții literatură artistică și contemporană. Am avut o interesantă experiență la două muzee interesante, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și Muzeul Națioanș Secuiesc, am vizitat cele mai renumite Galerii de Artă din zonă Gyarfas Jeno și galeria Magma.

Am făcut cunoștință cu activitatea Ansamblul de Dansuri Trei Scaune. Cu tineri talentații și frumoși spirituali.

Sfântul Gheorghe este cunoscută prin stațiunea balneoclimatică Șugaș Băi, cunoscută pentru apele minerale, carbogazoase și pentru gazele mofetice indicate în bolile cardiace și cele ale aparatului circulator.

Stațiunea este considerată o atracție turistică tot anul. Din păcate aici nu am fost, dar am vizitat odată această stațiune frumoasă. Mai dipune de o pârtie de schi de dificultate medie și de instalație de transport pe cablu( teleschi). Cazarea turiștilor este asigurată în hoteluri, vile și pensiuni.

 O zi importantă pentru locuitorii Sfântului Gheorghe este Zilele Sfântu Gheorghe ce sărbătoresc pe data (23 aprilie), iar la 8 septembrie are loc o festivitate comemorativă veteranilor români, combatanți în al doilea război mondial.

În fiecare an, în Sfântu Gheorghe de ziua orașului pe data 23 aprilie, are loc concerte în aer liber, concursuri la dans și cântat, tot felul de distracție pentru mic și mare.

Aici m-am apropiat de Dumnezeu. Am cunoscut istoria locului cu adevărat dar și m-am apropiat de oamenii acestei locuri. Din păcate nu am apucat să vizitez foarte multe locuri istorice, dar am vizitat locuri de artă și de cultură.

Între timp m-am documentat în privința teritoriului și a istoriei din cărțile de istorie și geografie.

 Am trăit printe unguri, am învățat numai lucruri frumoase și plăcute pentru viață. Să ne iubim și să ne respectăm unul pe celălalt. Nu contează naționalitatea, sexul sau culoarea, ci oameni să fim.

Am cunoscut oamenii frumoși la suflet și la minte, mi-au rămas prietenii pentru toată viața.

La Sfântul Gheorghe am învățat la Colegiul Național Mihai Viteazu, la specilitatea biologie-chimie, unde am avut profesorii de nota 10 și colegii de clasă care mi-au fost prietenii  și până acum, dar și m-au învățat lucruri frumoase. Încă mai păstrăm această legătură armonioasă între noi.

Din păcate nu ne-am văzut de la terminarea liceului, dar sper că încurând ne v-om vedea.

Încă mi-a aduc aminte drumul de la casă până la școală, că afară era ploaie, nisoare, cald sau frig, mergeam pe jos. De la școala până casă nu era departe, era foarte aproape 25 de minunte de mers. Străduțele înguste și pavate cu piatră încă se mai păstrează și azi.

Mereu mergeam la Elizabeth Park când mergeam la școală. Fie că era iarnă, ploaie sau soare, am trecut pe lângă parc. Știam drumuri mai ușor de ajuns la școală.

Îmi este dor de bucatele ungurești și românești: de pâinea cu cartofi, de kurtos unguresc și alte bunătăți ungurești, care din păcate am uitat cum erau la gust. Dar dacă mă voi întoarce în vizită cu siguranță voi încerca din bucatele româno-unguresc.

În afară de asta, Sfântul Gheorghe este bogată în obiective turistice și monumente istorice, această cuprinde clădiri consacrate cum ar fi Cetatea Sfântu-Gheorghe - Biserica fortificată  din secolul al XIV-lea, înconjurată de ziduri de apărare. A fost supusă unor reparații și modifiecări după incursiunea tătară din 1658, după asediul otoman din 1661 și după cutremurele din 1728, 1738 și 1802.

Biserica ortodoxă cu hramul Sfântul Gheorghe construită în anul 1872. Casa cu Arcade din secolul al XVIII-lea. Palatul Beor. Biblioteca Județeană Covasna construită în anul 1832 ca sediu al scaunelor secuiești și transformatp în 1897 și 1902. Clădirea fostului tribunal construită în 1870 astăzi Galeria de Artă Gyrfas Jeno. În oraș sunt galerii de artă, dacă veniți vreodată în Sfântu Gheorghe puteți să le vizitați sunt câteva galerii interesante ce le puteți vedea oricând. Acestea sunt: Clădirea Muzeului Național Secăuiesc, ediciu proiectat de Karoly Kos, Clădirea Primărei Municipale din secolul al XVIII-lea, Monumentul ostașului român, realizat de sculptorul Peter Balogh, Bustul lui Aron Gabor, realizat de Istvan Gergely, Bustul lui Nicolae Bălcescu, realizat de Isa Marton, Muzeul Carpaților Răsăriteni, Parcul Elisabeta.

La Sfântul Gheorghe vă puteți odihni și puteți încerca mâncare româno-ungurească, să vă relaxați la stațiunea balneoclimaterică, parcul frumos ce se află în mijlocul orașului unde vă puteți plimba cu familia dar și vă relaxa înconjurați de oamenii dragii vouă.

Mi-a venit o idee sa continui sa povestesc despre călătoriile mele în perioada cât eram elevă la Colegiul Naţional Mihai Viteazul împreună cu colegii de clasă, prietenii şi studenţii.

Va fi continuarea articolului.

        Scrisă de Elena Boguș

The cities where I was born

  Chisinau the city where I was born.

I set out to write this about the cities I have traveled to in my life, and it will contain several parts.

I started with the first part of Chisinau where I was born, it will follow with other cities that I do not want to divulge, it will follow the course of my stories.

I wrote this article at the end of 2014, when I came to Oman. When I left Chisinau with a broken heart and some unrealized dreams. My heart was crying for some fabulous places, which I had beautiful memories, leaving behind places and people who taught me a lot. On this occasion I want to thank them for their appearance in my life. God has given me some beautiful gifts that I will never forget.

I honestly like to leave behind not only memories, but also something to remember them fondly of me. My journey through the world is not over yet. I think it is just beginning and will continue beautifully like a flowing river in the direction it needs to go. This journey continues beautifully, with a lot of fun, adrenaline and a lot of courage that lately I lack so much comfort. You realize that you are keeping up and you don't want to break away from this comfort so that you can do something for your life.

I started writing this article of soul I can say so, when I was at a crossroads at a time, I still did not know that life has to settle me in a place where I have to take root to dig them into earth, in a place still unknown to me.

But I let myself be swept away by the wave. And I thought of writing about each of my experiences, and the history that connects me to these wonderful places, but also the history of each place where I set foot.

Each place has a different history and a close connection that flows through our blood.

History is our identity, culture and values. It never looks, it is a tree deep rooted in the ground and remains there forever. He never looks. It ages on these lands, in case it is just cut from its roots.

For a long time I wanted to write about the city of Chisinau, but I did not find the right time. I left this article when inspiration will reappear and make its way into my life. And then the inspiration came at the right time to write about the beautiful places where I set foot, and I left something behind.

But now, I really want to write about my beautiful travels and experiences, lived in Chisinau, but also lived in Romania, at least this city is not close to my soul. Here I was born and raised until I left for Romania and then I went back to start something new.

But for a start, I fondly remember my childhood spent in the country with my cousins ​​and my grandmother, who unfortunately are only alive. But they were our first teachers of education, the first wise word, the first smile and warm hugs when you came to the country in the summer.

The summer was long because you didn't want to leave, here was the first love, the first friendships and the first things you will never forget.

I do not want to go into detail that I would have much to tell, but in short I would like to say that Chisinau has changed its facade several times, several periods of history. Chisinau did not look the way it does now. And I can't say that anything from that period has been preserved. It was still destroyed by the regimes that were then and now. It was a city with cobbled streets and facades of houses preserved from the interwar period. But everything was destroyed by the war, changed by the socialist regimes of then and now.

Those who have never been to Chisinau, Republic of Moldova I want to invite you to visit because you have what you visit are very beautiful places and you can sweeten with the natural goodness of the place.

In a previous article in 2011, I wrote about the city of Chisinau, very little about what it is actually facing today. And I'm not talking about the political and economic situation, but I'm talking about the socio-cultural situation, values ​​and education of the next generation.

I would not like to go into too much detail about the problems faced by the people of this country, because I would bore you too much. But I would like to show you what Chisinau really looks like today.

Many times I have thought about writing about Chisinau from a historical point of view, but I will not do it. I will let you discover it when you come to visit and you will discover it yourself. You have something to see. You will not regret coming to Chisinau.

I will not talk much about Chisinau because I wrote two articles about the city and I will put the links below to read them about the city of Chisinau.

          Written by Elena Bogus

Prima parte: Orașele în care m-am născut

Chișinău orașul în care m-am născut.

Mi-am propus să scriu acest despre orașele în care am călătorit în viața mea, și va conține mai multe părți. 

Am început cu prima parte Chișinăul în care m-am născut, va urmă cu alte orașe pe care nu vreau să le divulg va urma pe parcusul povestiri mele.

Acest articol l-am scris la sfârșitul anului 2014, când eram venită în Oman. Când am plecat din Chișinău cu inima înfrântă și cu niște visuri nerealizate. Inima îmi plângea după niște locuri fabuloase, care  am avut  amintiri frumoase, lăsând în urma mea locuri și oameni care m-au învățat multe. Cu această ocazie vreau să le mulțumesc pentru apariția lor în viața mea. Dumnezeu mi-a dat niște cadouri frumoase pe care nu le voi uita niciodată.

Sincer îmi place să las în urma mea nu doar amintiri, dar și ceva care să le amintească cu drag de mine. Această călătorie a mea prin lume încă nu s-a terminat. Eu cred că deabia se începe și va continua frumos ca un râu curgător în direcția care trebuie să ajungă. Această călătorie continuă frumos, cu multă perepeții, adrenalină și mult curaj care în ultima vreme îmi lipsește de atâta confort.  Îți dai seama că ții pasul pe loc și nu vrei să te rupi de acest confort ca să poți face ceva pentru viața ta.

Am  început să scriu acest articol de suflet pot săi spun așa, când eram într-o perioadă la răscruce de drumuri, încă nu știam că viața are să mă stabilească într-un loc în care trebuie să-mi desfac rădăcinile pentru a le înfinge în pământ, într-un loc încă necunoscut pentru mine. 

Dar m-am lăsat dusă de val. Și m-am gândit să scriu despre fiecare experiență a mea, și istoria ce mă leagă de aceste locuri minunate, dar și istoria fiecărui loc unde am pus piciorul.

Fiecare loc are o istorie aparte și o legătură strânsă ce curge prin sângele nostru.

Istoria este identitatea, cultura și valorile noastre. Ea nu se uită niciodată, este un copac adânc rădăcinat în pâmânt și rămâne pe vecie acolo. Nu se uită niciodată. Îmbătrânește pe aceste meleaguri, în caz doar i se taie de la rădăcini.

Încă demult am vrut să scriu despre orașul Chișinău, dar nu am găsit momentul potrivit. Am lăsat acest articol când inspirația va apărea iar și își va face loc în viața mea. Și iacă inspirația a venit la momentul oportun să scriu despre locurile frumoase în care  am pus piciorul, și am lăsat ceva în urma mea.

Dar acuma, chiar vreau să scriu despre călătoriile şi experienţele mele frumoase, trăite în Chişinău, dar şi trăite în România, măcar că acest oraş nu este aproape de sufletul meu. Aici m-am născut și am crescut până am plecat în România și pe urmă m-am reîntors înapoi pentru a începe ceva nou.

Dar pentru început să-mi aduc aminte cu drag de copilărie petrecută la țară alături de verișori și de bunei care din păcate numai sunt  în viață.  Dar ei au fost primi noștri învățători ai educație, prima vorbă înțeleaptă, primul zâmbet și îmbrățișări călduroase când veneai la țară pe timp de vară.

Vara era lungă că nu mai vroiai să pleci, aici era prima iubire, primele prietenii legate și primele perepeții de care nu vei uita niciodată.

Nu vreau să intru în detaliu că aș avea mult de povestit, dar pe scurt aș vrea să povestesc că Chișinăul a fost schimbat fațada de mai multe ori, mai multe perioade ale istorie. Chișinăul nu arăta înainte cum arată acum. Și nu pot să zic ca sa păstrat ceva din perioadă aceea. Tot a fost distrus de regimurile care au fost atunci și acum. Era un oraș cu străduțe pavate  și fațade ale caselor păstrate din perioada interbelică. Dar totul a fost distrus de război, schimbate de regimurile socialiste de atunci și acum.

Cei care nu au fost vreodată în Chișinău, Republica Moldova vreau să vă invit să vizitați că aveți ce vizita sunt locuri foarte frumoase și puteți să vă îndulciți cu bunătățile naturale de ai locului.

Într-un articol precedent din 2011, am scris despre orașul Chișinău, foarte puțin cu ce se confruntă de fapt în ziua de azi. Și nu mă refer la situația politico-economic, dar mă refer la situația socio-culturală, valori și educația generației care vine.

Nu aș vrea să intru în detalii prea mult despre problemele cu care se confruntă locuitorii acestei țării, că v-aș plictisi prea mult. Dar aș vrea să vă arătat de fapt  cum arată Chișinău în realitate în ziua de azi.

De multe ori m-am gândit să scriu despre Chișinău din punct de vedere istoric, dar nu o voi face. Vă voi lăsa să o descoperiți voi când ve-ți veni în vizită și o ve-ți descoperi singuri. Aveți ce vedea. Nu ve-ți regreta dacă ve-ți veni în Chișinău.

Nu am să povestesc mult despre Chișinău pentru că am scris două articole despre oraș și voi pune link-urile mai jos pentru a le citi despre orașul Chișinău.

https://boguselenush.blogspot.com/2011/06/chisinau-capitala-basarabiei-m-am.html

https://boguselenush.blogspot.com/2011/10/blog-pentru-basarabia.html

                            Scrisă de Elena Boguș

Chisinau the capital of Besssarabia

 I was born in Bessarabia, in the city of Chisinau, I grew up, studied and went mostly to Romania to study but I was thinking about Bessarabia, the political and economic situation, the social problems faced by the inhabitants of this country, which it has not changed at all and will not change in the coming years as long as we live with the dream of communist paradise. We young people of the 21st century suffer because of the "dreamers", because poverty and need turn you into a barbarian who struggles to survive for a better life and forget the most important things, such as history and cultural richness- spiritual life of Bessarabia.

Many people, like true patriots of the country, have sacrificed themselves to defend their homeland against their enemies, and the current generations are wasting the glory of the past, being manipulated by corrupt politicians.

Before registering for the competition, I wanted to write about Chisinau, the city where I was born, and about the historical - cultural and architectural values ​​of the Bessarabian capital. I have often wondered, walking through the city of Chisinau, if he has anything preserved from his past. Unfortunately, the historical and architectural monuments are too few to reveal the true personality of the city which would attract more tourists and investment as a true European capital that wants to become. This saddened me even more, that they ended up ruining everything urmă the next generations that will be born here will not be able to enjoy the architectural, historical and cultural objects of Bessarabia.

Chisinau is the only historical city protected by the state. And it has the largest collections of buildings worth 977 monuments. However, historic Chisinau is on the verge of extinction. During the years 2006-2011 alone, 40 state-protected monuments were removed from the earth. Another 17 buildings, declared by law as monuments, are being ruined with each passing day. Archaeological remains have the same ungrateful fate. The practice of condemning the demolition of one monument per month, from those included in the Register of Monuments in Barasarabia protected by the state, continues: even in recent months, three more buildings have been "assassinated" under the rule of law.

The problem that is visible in Chisinau is the destruction of historical Chisinau, the deplorable state of the monuments of culture, history, architecture and archeology. The cultural insensitivity of some politicians and civil servants is obvious, as well as the lack of responsibility in exercising the service obligations and their bad will.

Another problem facing Chisinau is the development and protection of so many green belts and parks in Chisinau, the future of urban gardening, pollution reduction and the creation of an environmentally friendly and energy-efficient architecture and transportation system.

Citizens and young NGOs want to keep the park and turn it into an area that city dwellers can use and be proud of. Today, only some areas of the park are used, which allows the construction of new buildings on unused land.

The city of Chisinau is known for its large number of green belts and parks. Because the current pollution and many industrial areas no longer allow the promotion of the city as sustainable and "green", the city of Chisinau could be promoted internationally as the "forest city".

Another problem that is the historic city is the preservation of monuments, the restoration of old street models in the city center, the regeneration of old street models, the regeneration of industrial areas, the adaptation of new architectures and values ​​that can be strengthened to promote Chisinau.

 Another problem is poor quality infrastructure, which needs to be considerably improved. The young people of Chisinau should be trained in preserving the natural charm of the city and its historical and cultural values, inspiring their love for their hometown. Unfortunately, Chisinau is increasingly threatened by new construction, while public squares and sidewalks are usually used as illegal parking lots.

The city of Chisinau is known for its large number of green belts and parks. Because the current pollution and many industrial areas no longer allow the promotion of the city as sustainable and "green", the city of Chisinau could be promoted internationally as the "forest city".

Another problem that is the historic city is the preservation of monuments, the restoration of old street models in the city center, the regeneration of old street models, the regeneration of industrial areas, the adaptation of new architectures and values ​​that can be strengthened to promote Chisinau.

 Another problem is poor quality infrastructure, which needs to be considerably improved. The young people of Chisinau should be trained in preserving the natural charm of the city and its historical and cultural values, inspiring their love for their hometown. Unfortunately, Chisinau is increasingly threatened by new construction, while public squares and sidewalks are usually used as illegal parking lots.

The communist regime wiped many churches, monasteries, buildings and monumental buildings from the face of the Bessarabian land. The atheist Bolsheviks tried to rewrite the history of our nation, starting with the destruction of spaces of historical and spiritual value.

Opposed to the practice of European states for the preservation of historical monuments, today's Bessarabians, inspired by the irresponsibility of politicians and the country's leadership towards the historical and cultural values ​​of our lands, tend to collapse and eradicate them. We should take an example from states that have a historical and cultural personality. We need a change and I do not mean only the economic, political, social part, but also the cultural-historical tourism part. We must promote values, beliefs, history and culture. But the situation in the economic, social and political country, which does not allow the implementation of projects to develop and bring investment in the country and in Chisinau, will be difficult for us to move forward if we do not break with the Soviet past we had and to accept in fact that we are Romanians from the Geto-Dacians and to change for the better, for a better future and a European capital.

Finally, political groups and parties, municipal administration, state administrative structures should reach a dialogue to preserve the historical and cultural heritage of the city and the country in general. To prove that they care about the Bessarabia in which they were born, the capital they lead and its inhabitants.

                                                                   Written by Elena Bogus