Anii de studenție la Iași și atracțiile sale turistice a doua parte.

 În articolul trecut, am vorbit despre locurile istorico-culturale, frumusețiile și aspectele orașului Iașul, de care m-am îndrăgostit.

".... Călător și trecător, cum era întotdeauna, Iașii sunt pentru mine un popas tihnit(...). Vaselia lui îmi apare în fel cu totul intelectual, sub icoana amicilor mei literați, adunați în discuțiuni și lectura(...). O zi petrecută în Iași era totul ideal unde fiecare are vrea să-și petreacă viață ca nicăieri aiurea. Era, în acest oraș domnesc, cuprins de melancolia amintirilor prea mari, mai mult intelegentă și mai cult pentru cele intelectuale, decât în oricare centru românesc..."Gala Galaction - Iașii-prea erau. "

În acest articol vă voi povesti despre călătoriile mele cu colegii mei și minunata excursie în afara Iașului.

O altă locație interesantă, este Palatul Roznovanu-Primăria Iași.

Construită în secolul al XVIII-lea, Palatul Roznovanu a aparținut cele mai bogate și influențe familii din peisajul politic al Iașului acelor vremuri.

Această locație minunată, pentru o vreme a fost reședință regală, iar în Primului Război Mondial a găzduit sedii ale ministerelor, regugiate de la București. Biroul actual al primarului a fost biroul regelui Ferdinard, iar sala de ședințe a Consiliului Local a fost locul în care s-a întrunit Consiliul de Război al României în 1918.

După această minunăție am intrat la Biserica Sfântu Nicole Domnesc. Biserica Sfântu Nicolae Domnesc a fost întemeiată de Ștefan cel Mare, și aproape toți voievozii Moldovei au fost miruiți aici.  A fost renovată în perioada 1888-1904 de  către Lecomte de Nouy, cu un iconostaș placat cu aur, sculptat în lemn de tei și pictură în stil bizantin.

De aici, strada Anastasie Panu conduce către centrul civic, inițial centru comercial în stil comunist. În zilele noastre, dezvoltarea post-comunistă se manifestă prin lipsa uniformității arhitecturale, zona alimentară mutându-se sub o cupolă de sticlă în spatele noului Mall Moldova.

Afara ningea foarte tare, a îmbrăcat orașul în alb. Era umezeală, simțeai cum îți intră în oase. Dar trebuia să merg departe să văd alte locații frumoase și nevăzute.

Într-un parc îngrădit în spatele Hotelului Europa, se află "Mănăstirea Barboi,"care este într-o stare bună. A fost construită în perioada 1613-1615, afectată de cutremurul din 1829 și renovată. Inspirată de arhitectura de pe  Muntele Athos, biserica prezintă patru tunuri cu două cupole semi-sferice și este singura din Iași în formă de cruce grecească.

Anii de studenție au fost frumoși și plini de experiență alături de prietenii noi pe care mi-am făcut.

Într-una din zile un coleg de-al meu mi-a propus să ne plimbăm prin Iași, să vedem locuri interesante, printre ele a fost "Mitropolia Moldovei și a Bucovinei." În cei patru ani de studenție deseori treceam să aprind o lumnare și să mă rog. Este o legătură puternică  și o putere inestimabilă.

Orașul Iași, capitala culturală a Moldovei, este renumit pentru încărcătura sa spirituală, oferind turiștilor săi posibilitatea de a descoperi unele dintre cele mai impresionante lăcașuri de cult ale Moldovei. Printre acestea se numără și Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, localizată în zona centrală a orașului.

Aceasta este renumită pentru că adăpostește Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Sute de mii de credincioși merg acolo în fiecare an, cu ocazia celebrării zilelor orașului pentru a se ruga la moaștele Sfintei Parascheva, despre care se spune că a produs numeroase minuni în rândul credincioșilor.

Monumentala catedrală ieșeană este marcată de patru ture masive, iar arhitectura sa este inspirată de stilul baroc, care marchează atât elementele decorative din exterior cât și cele din interiorul său.

Lângă Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, se află Catedrală Română-Catolică, în timp ce ieșeam biserică, am trecut din curiozitate, am văzut cum se adunau credincioși și am auzit cum cânta corul, am intrat să aud litutghia lor.

Ce mi-a atras atenția la Catedrală Sfânta Maria Regina este forma sa circular, rar întâlnită la biserici. Interior este dominat de icoană mosaic din altat ce o înfățișează pe Sfânta Fecioara Maria și animat de vitraliile din cele 24 de orgive.

După aceea am vizitat o altă biserică importantă care este lângă Catedrala Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi care este cea mai frumoasă ctitorie a Domnului Țării Moldovei, Vasile Lupu, fiind construită în 1637-1639. Înfățișarea mănăstirii este unică datorită ornamentelor exterioare, care acoperă întreaga clădire și care a fost inițial aurită. Aici a fost înhumat Alexandru Ioan Cuza.

Considerată un monument arhitectural de mare valoare în Iași și în întreaga țară, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi atrage atenția prin arhitectura sa impresionantă și datorită decorațiunilor sale unice din piatră, care împodobesc fațade superioare. Întemeiată de către Vasile Lupu și construită în perioada 1635-1639, a fost de asemenea în perioada 1641-1889 adapostul moaștelor Sfintei Parascheva, înainte de mutarea acestora în catedrala Mitropolitană. Fabuloasele și complicatele elemente decorative exterioare alcătuiesc o dezordine în figură geometrice care nu ar părea nelalocul lor pe cele mai rafinate moschei din aceeași perioadă.

Ca o țesătură în piatră, fiecare portiță exterioară este elaborate și sculptată în 30 de fâșii de zigzaguri și cercuri împletite, presărate cu trandafiriîn arcuri și împletituri. 

Mănăstirea este de asemenea faimoasă ca fiind locul primei topografii din Moldova, înființată de Vasile în 1640, iar prima sa școală datează în 1641.

După ce am vizitat această minunată mănăstire, am fost și la Mănăstirea Golia, este așezată într-o grădină de trandafiri, în spatele unui zid înalt de piatră. Inițial la limita nord-estică a orașului Iași, a fost întemeiată de către boierul Ioan Golia la început secolului XVI-lea și a fost reconstruită și extinsă în 1650-1653.

Turnul Mănăstirii Golia este unul dintre simbolurile Iașului, și o atracție turistică importantă, dacă urci cele 120 de trepte până sus, vei vedea o panorama superbă asupra orașuilui.

Pe lângă biserica din complex, construită de Vasile Lupu în anii 1650-1653, în incinta zidurilor de apărare se mai păstrează și o casă cu coloane din secolul al XVIII-lea, unde a locuit temporar Ion Creangă, cât a fost diacon la Golia.

Într-o liniște aproape rurală, trei mănăstiri de la capătul sudic al orașului alcătuiesc un loc ce nu merită de vizitat. Aceaste Mănăstiri sunt Mănăstirea Cetățuia, Mănăstirea Frumoasă și nu în ultimul rând Mănăstirea Galata.

Pe culmea unuia dintre cele șapte dealuri, Mănăstirea Cetățuia se bucură de un calm atât de liniștitor, încât pare desprinsă de restul orașului. Construită în perioadă1668 -1672 de către voievodul Gheorghe Duca. Mănăstirea este remarcabilă pentru faptul că a supraviețuit aproape intactă în spatele zidurilor de piatră, de 7 m înălțime și 1.4 m grosime. Biserica în sine, o versiune mai simplă a Mănăstirii Trei Ierarhi, păstrează fresescele originale celor trei frați aromani de la Ioannina.

De aici, la 20 de minute pe jos către oraș de-a lungul bulevardului Poitier, se ajunge la Mănăstirea Frumoasa.

Deși locația sub dealul Cetățuia este mai puțin spectaculoasă, grădinile sale adorabile o fac demnă de numele acesta, Mănăstirea Frumoasa. Întemeiată în secolul al XVI-lea de către Meletie Balica, a devenit mănăstirea în 1618 sub Gavrile Movilă și apoi sub curtea princiară a lui Grigore Ghica. Cu puternice influențe ruse și ucrainene în arhitectura sa, biserica datează din 1836.

Tot pe același deal cu același nume, Mănăstirea Galata a fost întemeiată de Petru cel Șchiop între anii 1582 și 1584, și are un frumos și impunător turn cu clopot. Singura parte originală este biserica tipic moldovenească, în timp ce celelalte clădiri au fost construite în anul 1960. Mai izolată decât Mănăstirea Frumoasă, dar nu precum Cetățuia, ea are o grădină îngrădită unde măicuțele lasă vitele la păscut, și un atelier de lucru unde realizau veșminte liturgie și lucruri brodate.

În acest articol vă voi povesti despre o excursie în care am făcut-o în penultimul an de facultate împreună cu colegii mei și profesorii noștrii. 

Era o zi de martie rece și însorită, iarnă nu vrea să ne părăsească încă. Însă timpul ținea cu noi și puteam să ne bucurăm de priveliștea de afară.

Planul excursiei noastre era foarte interesant distinația finală era Iași.  Târgul Frumos, Palatul Ruginoasa, Miclăușeni, Piatra Neamț și destinația finală Bicaz, Lacul Roșul și întoarcerea către casă. Ne-am strâns cu toții la ora 8 dimineața în fața Universității Alexandru Ioan Cuza. Autobusul ne-a așteptat pe toți să pornim la drum.

În timp ce am ieșit din Iași, șoferul a luat-o către satul Ruginoasa la o distanță  de 60 km de municipiului Iași între orașele Târgul Frumos și Pașcani. Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasă este un palat construit în stil neogotic în anul 1804, care a aparținut inințial familiei Sturdza și actualmente muzeu memorial dedicat Domnului Unirii.

“Casa domnitorului de la “Ruginoasa” era cunoscută ca Rușinoasa, din cauza amorurile de ochii lumii și de urechile familiei. În plus, se zice că palatal este blestemat pentru că noaptea ar fi bântuit de fantoma unui prinț care a locuit aici.

Palatul, care astăzi adăpostește muzeul memorial Al. I. Cuza, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea, de vistiernicul Sandulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reședințe pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi. Stilul inițial a fost cel neoclasic, păstrat de capela reședinței, stil care se impusese cu predilecție în arhitectura civilă din Moldova acelor timpuri.

Clădirea, care păstrează și astăzi caracteristicile stilul neogotic, inspirit de romantismul german este de forma pătrată, cu un etaj, fiecare din cele patru fațade având aceleași elemente peroane largi, balcoane sprijinite de lespezi de piatră.

Asemănarea frapantă cu palatul, de la Miclăușeni, jud. Iași, nu este întâmplătoare, acesta fiind construită de o altă ramura a familiei Sturdza.

După ce am ieșit din Palatul Ruginoasă, am luat-o către Tg Neamț, în casa care s-a născut marele poet Mihai Eminescu în Ipotești. În 1924, casa copilăriei lui Eminescu nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. În 1940 este inaugurat la Ipotești primul muzeu memorial, înființat în casa recostruită în 1934 pe același loc. Întrucât nu respecta structura originalului, casa muzeu este dărămată, iar în 1979 se inaugurează o altă,  reconstruită pe vechea fundație a casei Eminoviceștilor.

Începând cu anul 2000, finișajul exterior și interior al casei, mobilierul expus parte originală parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea reînvie atmosfera celor treizeci de ani(1848-1878) în care familia poetului a locuit la Ipotești, în casa construită de căminar odată cu mutarea definitivă la moșia din sat.

După ce am vizitat această bogăție frumoasă culturală spiritual, ne-am urcat în autobus și am luat-o către Miclăușeni, situat la 65 km de Iași, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturza, castelul în stil negotic  care a fost construit la sfârșitul secolului al 19-lea ca reședință a lui Gheorghe Sturdza.

Influențele negotice se regăsesc în decorațiuni cum ar fi: turnulețe, armuri medievale, sala de manej, dictoane latinești însiscrise pe pereți, turn de intrare cu pod peste șanțul de apă.

După ce am terminat de văzut Palatul Miclăușeni, am luat-o către Bicaz și Lacul Roșu. Ceea ce am văzut m-a impresionat cel mai tare, frumusețea locurilor și ospitalitatea localnicilor.

Am hotârât să luăm prânzul la Lacul Roșul. Ne-am îndreptat către orașul Bicaz,  un oraș în județul Neamț, Moldova, România, format din localitățile componente Bicaz(reședința), Capsa, Dodeni și Izvorul Muntelui, și din spatele Izvoru Alb, Potoci și Secu.

Cheile Bicaz sunt chei situate în partea central a Munților Hășmas, în nord-estul României în Județul Neamț și Harghita, dezvoltate în calcare jurasice. Se află în partea central a culmii estice Țulgheș-Valea Rece a Masivului Hășmaș. Axul principal al acestora este reprezentat de către râul Bicaz. Monument al naturii, sunt incluse ariilor protejate de interes național. Cheile Bicazului din județul Neamț și Lacul Roșu din județul Harghita, fiind situate în aria de protecție integral a Parcului Național Cheile Bicazului- Hășamș. Piesajul care se deschide în fața noastră era de nedescris.

Cheile, străbătute de râul Bicaz, fragmentează adânc Munții Hășmaș în porțiunea central a culmii estice a acestora, Tulgheș-Valea Rece, despărțind culmea respectivă într-o porțiune nordică și una situată la sud(Culmea Dămuc).

Deși cheile au apărut într-o masă de calcare jurasice, de-a lungul traseului Lacul Roșu-Bucazu Ardelean se întâlnesc și asociere de jaspuri, cenuși vulcanice și conglomerate, care, alături de existența rocilor diferit colorate și viariate ca formă și alcătuire, precum și în contextul în care pe axa cheilor se află majoritatea punctelor de atracție din zonă, fac ca aici să existe unul dintre cele mai remarcabile atracții  turistice din Carpații Românești.

Am ajuns pe barajul Bicaz, erau mulți turiști din toate colțurile lumii. Ne-am bucurat de priveleștea de afară. Ni s-a făcut foame. 

Profesorii noștrii ne-au anunțat că v-om mânca la Lacul Roșu, la un restaurant cu specific românesc.

În fața noastră turiștIi urcau la deal și coborau la vale, pe un drum îngust și stâncos. Pe partea stângă erau magazine cu produse artizanale. Comercianții vindeau tot felul, de la produse handmade până la produse meșteșugărești.  Aveai de unde cumpăra cadouri pentru cei dragi.

Era o frumusețe de nedescris și am avut impresii pe măsură. Aerul curat și răcoarea de a afară, te făcea să nu pleci

În fața noastră se deschidea Poarta de Piatră, care ne-a deschis drumul.

 Pe urmă am văzut, pe partea dreaptă o cruce în vârf în vârf de  munte. Acel loc am aflat mai târziu era denumit Piatra Altarului.

De acolo am intrat în Intrarea în Gâtul Iadului, o porțiune de drum era îngustă, și pe urmă s-a deschis o privelește frumoasă niște Serpentine care duc până la Tunelul Lacul Roșul.

Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru trătarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurașteni. Valea este practic fertile de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli, împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru ce caută surse de regenerare rapidă pe calea natural începând cu anii 1990, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.

Lacul Roșu(local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj natural format în urmă prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie 1838, ora 18,45. 6.9 magnitutudine, VIII intensitate la Poalalele Muntelui Hășmașul  Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la o distranță de 26 km  de Gheorgheni, în județul Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m și volumul apei care se acumulează este de587.503 m. Lacul s-a format la atitudinea de 983, într-o depresiune cu un climat predominant subalpin. După ce am văzut această minunățile, am mâncat la restaurant local. Eram obosiți, dar am petrecut două ore minunate. Am urcat în autobus și ne-am dus către Iași.

La închiere vă recomand dacă treceți prin România, numai decât să vedeți aceste minunate locuri, de o frumusețe rară. În curând vă voi suprinde cu noi impresii și amintiri.

                                                           Scrisă de Elena Boguș

The student years in Iași and its tourist attractions.

 Once there, you will follow in the footsteps of "Stephen the Great", you will walk through the places of soul of "Mihai Eminescu" and you will discover the place where the childhood memories of "Ion Creanga" came to life.

Look how time passes, as if I was a high school student yesterday, eager to become a big and responsible man, with many dreams, but I didn't know what the future held for me.

I wanted to continue my studies in Bucharest and start a new life. From certain points of view, destiny has certain plans related to me, where my parents had such a saying: "look in Bucharest, you better stay at home with us".

I chose this faculty not only because of my parents' insistence, but also because I really wanted to. This college gave me insights into life and helped me grow. Everything changed from year to year.

When you are in an unknown place, either city or people, it is the same. You adapt hard but in the meantime you get used to it.

Wherever you come, he greets you with open arms. Although it seems that it is a game of destiny, only the strong can resist, because wherever you are, you go through hardships and situations.

In this article I want to talk about other things. After graduating from high school in Sfântul Gheorghe, I submitted my papers to Alexandru Ioan Cuza University, to the Faculty of Philosophy, Specialty of Political Sciences in Iași. I really wanted to study at this university.

Iași seemed more beautiful to me than Sfântul Gheorghe, which has a rich cultural history and a famous university center.

I had very good teachers from whom I took important things for life, who opened my eyes wide, how to think, how to speak, to have a certain vision of life.

I met beautiful people at heart and mind, who remained my friends forever.

The city of Iasi was a second home for me, where everything was new, people places and events that happened in the meantime. There is nothing accidental in life.

It was hard for me to get used to everything about this city, but in the meantime I managed to get used to it. I remember all the memories of my student years.

I'm still amused by that incident with my teacher. My history teacher, who made my classmates laugh because all the seats were occupied. At first I had great emotions, which disappeared after I met my colleagues.

In class we were all together, but in seminars we were divided into groups. There were a total of five groups, including me. We were not a united group, where each was independent.

In time, I managed to make friends. I was attracted to tourist attractions from the first year of college.

My first tourist attraction was Bojdeuca lui Ion Creangă. Together with other colleagues of mine, we met in front of the "Alexandru Ioan Cuza" statue, which was the meeting point for all students.

It was autumn outside, it was warm and beautiful, the yellowed leaves were falling from the trees.

The city of Iasi is a beautiful city, which I miss. The student years are over. There I met the period of Eminescu and Ion Creanga. The culture and history of this city, as well as the architecture, made me love it and the people in it.

  After visiting the city's locations, Bojdeuca lui Ion Creangă was followed by Copou Park and the Botanical Garden. Bojdeuca lui Ion Creangă, dates from 1872, when he was rebuked and forced to leave the house inside the Golia Monastery. The man from Humulești moved here, in the room on the right, having as neighbor Ecaterina Vartic, the one who would fatten him until the end of his life. All Stories Childhood Memories were written in the box christened by the bojdeuca writer. In the summer and autumn of 1876, Mihai Eminescu lived here as Creangă's tenant.

I was left with some very beautiful impressions, after visiting the house of the great storyteller and I felt the energy emanating from the present objectives.

Ion Creanga's house was composed of two rooms that also had a beautiful garden in the back. It became a memorial museum on April 15, 1918, and restorations were made between 1942 and 1985.

After visiting this wonderful bojdeuca, we took it on the way to Copou Park. Copou Park is the oldest park in Iasi, located on Copoului Hill, being the largest urban park in the central and northern part of the city.

In the garden of Copou Park is the Monument of Constitutional Laws, known as the Obelisk with Lions made by Mikhail Singurov, in 1834, according to a project by Gh. Asachi. The 15 m high and 10 ton heavy stone column, supported by four lei, symbolizes the four European powers that recognized the independence of the Romanian Lands.

In the center of Copou Park, we can find next to Eminescu's Lime and Bust and the bust of his old friend Ion Creanga erected in 1932. Later Junea Alley was erected with bronze busts of its members: the monument of the poet Veronica Micle, the bust of Costache Negruzii , the bust of Iacob Negruzii, the bust of Gheorghe Panaitescu-Bardasare, the bust of Constantin Daniel Stahi, the bust of Nicolae Gane and the bust of Barbu Ștefănescu-Delavrancea. The monuments dedicated to George Topârceanu, Ion Luca Caragiale, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Octav Băncilă, Ciprian Porumbescu and Grigore Vieru decorate other alleys of the park.

The park dates from the first half of the 19th century, its arrangement starting with the years 1833-1834 under the reign of Mihail Sturza.

Together with my colleagues I also visited the Botanical Garden "Anastasie Fătu." The park was established in 1856, it is the first university botanical garden in our country, named after its founder, Anastasie Fătuș.

The arrangement of the famous garden in Copou has never stopped, being necessary the constant conservation of the ten sections that it includes. Over 9000 plant taxa from various geographical regions can be admired outside and inside the Botanical Garden of Iasi.

In February-August there are collections of azaleas, camellias, orchids, crotons, cacti, bonsai, tulips, irises, daffodils, roses and dahlias, and in September-November, starting with 1976, they are exhibited, under the title Autumn Flowers, chrysanthemums, fruits, cabbage seeds, beets, peppers and decorative pumpkins, which attract over 200,000 visitors annually, from the country and abroad.

Because we were hungry and it was too late to visit other tourist locations in Iasi.

During the four years of my student stay in Iasi I visited many tourist attractions as historical and cultural religious such as: Monastery of the Holy Three Hierarchs, Metropolitan Cathedral of Iasi, Church of St. Nicholas the Prince, Băărboi Monastery.

The student years were interesting and full of adventure, with an unforgettable experience, where I also went to the University Library, in clubs with friends, and outdoor trips.

Iasi was the capital of Moldavia from 1564-1859, one of the two capitals of the United Principalities between 1859-1862 and the capital of the Kingdom of Romania between 1916-1918. The city is shrouded in beauty and charm, being a true national museum, with its treasures of history and art.

The name of the city is closely linked to the so-called golden age, of the Romanian culture and spirituality, its history being marked by numerous monuments and archeological vestiges from Cucuteni that revealed one of the most brilliant Neolithic culture in Europe. Located in northeastern Romania, the city of Iasi was and still is, the capital of Romanian culture and spirituality.

The cultural heritage includes 256 archeological sites, 20 memorial houses, 580 historical and architectural monuments, 13 architectural museums.

The city is a real national museum, through the treasures of history and art that have traces of inhabiting this land since the Paleolithic on the territory of Iaşi County, numerous settlements dating from the XIII-XIV century have been identified.

On weekends we visit several locations in Iasi, museums, theaters, cinemas, markets, parks. The first Memorial House I visited was the "Otilia Cazimir Memorial House," the house where Otilia Cazimir lived and created, which became a memorial museum in 1972.

I entered a semi-cool room and I could still feel the energy and the fragrant smell of the writer, the office where Otilia Cazimir was writing is full of manuscripts. The pen of glasses and other personal items seemed to be waiting for her.

The writer's library abounds in dedicated books. His portraits or landscapes from the Bucșinescu area, made by painters from the Iași school, such as Victor Mihăiescu-Craiu, Nicolae Constantin, give the measure of the appreciation that Otilia Cazimir enjoys among plastic artists.

The next one is the “George Topîrceanu Memorial House”, a small, discreet, almost mysterious house that was built at the end of the 19th century and belonged to the poet Demostene Botez. I later found out from the guide and the headquarters of the magazine "Literary Notes", installed on January 8, 1919, which included: Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu and Demostene Botez. The memorial was inaugurated on June 22, 1985, one year before the centenary of the poet's birth (UNESCO Centenary).

Then we visited the Mihail Kogâlniceanu Memorial Museum, along with other old buildings from Iași that belonged to the Kogâlniceanu family. but also those of the man Mihail Kogâlniceanu (1817-1891). Starting with March 4, 2012, the “Mihail Kogâlniceanu” Memorial Museum is reopened to the public.

The next visit I made was the Memorial House of "Mihail Sadoveanu", I did not know that Mihail Sodoveanu lived in Iasi. But I found out from the museum guide that this Memorial House was inaugurated on November 6, 1980, where the daughter of the writer Profira Sadoveanu, the wife of the writer Valeria Sadoveanu, writers and people of culture, officials from Iași, a large audience were present.

The next trip was the Memorial House "Vasile Pogor" in the heart of Iasi is the "house with lighted windows", in the halls of which met some of the personalities who marked the history of modern Romania: Maiorescu, Alecsandri, Xenopol, Conta, Caragiale, Eminescu, Slavici, Creanga and many others. At that time, this house belonged to Vasile Pogor, one of the founders of the famous literary society "Junimea," and hosted countless junimist meetings.

The museum benefited, through the care of the Ministry of Culture and Cults, of the Iași County Council and of the Iași City Hall, from restoration works during 1994-2006. The permanent exhibition, reorganized and inaugurated on October 13, 2006, brings together aspects of literary history covering, in stages, a period of about 150 years.

Its construction, in a brilliant neo-Gothic style lasted almost 20 years, and both its interior richly decorated with heraldic motifs. The clock in the tower sang "Hora Unirii" every hour. There are four museums inside. Admission to the Voivodeship Hall or walk around is free, but each museum has a separate entrance free.

On the side is the "Museum of the History of Moldova," which focuses on archaeological elements. It has a beautiful collection of Cucuteni pottery, a native culture that is thought to have existed in this region between 3700-2500 BC. The inhabitants of Cucuteni had talents for pottery and decorated their vessels with symmetrical geometric elements, the only surviving aspect of their decorative art.

On the first floor, there is the "Ethnographic Museum of Moldova," featuring a set of very large tools used in food production, as well as folk costumes and carpets. There is also a craft shop.

At the same is the "Art Museum," which has two sections and a temporary exhibition in the Hall of Dukes. It presents modern and contemporary art, Theodor Aman's work Unirea Pricipatelor depicting two women dressed in folk costume, holding hands. The other section presents European art.

Perhaps the funniest for children is the "Stefan Procopiu Museum of Science and Technology" on the ground floor. It has a strange and beautiful collection of musical instruments from the 19th and 20th centuries, which the staff will present, even making demonstrations. Another section has models of different teachings, some little known, beyond the borders of the country.

Next to the palace, there is a large equestrian statue of Stephen the Great unveiled by Carol I in 1883, with his scepter indicating the boulevard of the same name. The bas-reliefs on the marble pedestal commemorate scenes

from the battles of Dumbrava Roșie and Valea Alba, in which Ștefan cel Mare fought.

The other two tourist attractions were the "Palace of Culture" and the "Dosoftei House," which is located in the Civic Center, overlooking the majestic south end of Stefan cel Mare Boulevard, ridiculously gigantic. 

After finishing visiting the "Palace of Culture" we went to the Church of "Saint Nicholas the Prince" and "Casa Dosoftei."

Located right next to the "Palace of Culture", the "Church of St. Nicholas" was built by "Stephen the Great" in 1491-1492, being the oldest church in Iasi that has been preserved to this day, and its exterior has a unique appearance , which you admire on your way to the city center.

But let's not forget another cultural and literal edifice is "Casa Dosoftei" hosts the Department of Romanian Literature where you can see many original exhibits, including the oldest manuscript continuing the Chronicle attributed to Grigore Ureche. The archaic-looking stone building was built in the second half of the 17th century and originally belonged to the "St. Nicholas Prince" church.

I couldn't miss a walk on "Ulița Domnească" which starts from "Palatul Culturii" and ends in Piata Unirii I discovered a lot of symbolic buildings of Iași.

The "Vasile Alecsandri" National Theater, dating from 1896, is the oldest in the country and one of the most beautiful in Europe. Its elegant and richly decorated interior was inspired by the Baron and Rocco architectural styles, one of its ceilings being painted by the famous Viennese painter Alexander Goltz.

Once inside the theater, I was impressed by the 100 lamps in the center of the building, all of which offer a special elegance and refinement to the theaters in the monumental art of Iași. Numerous plays that have become famous nationally and internationally it is performed in the halls of this theater every year.

Next we visited the "Museum of Natural History" which is located at number 16 and occupies an impressive neoclassical building from the eighteenth century, somehow known as the Roset house. The museum is famous because Alexandru Ioan Cuza was elected governor of Moldavia in 1859.

Râpa Galbenă, known among the locals, is an important area, located at the base of Copou Hill. The Elisabeta esplanade in Iași was built at the end of the 19th century, its purpose being to facilitate the movement of friends to the central area of the city. Its terrain is clayey, and its unique appearance is represented by the multitude of underground springs that descend from the Copou area to Bahlui.

Numerous works have been carried out in this area for the construction of clay for construction or pottery, in the area of Unirii Markets there was in the past a neighborhood of locals specialized in the art of pottery.

The Union Square and Museum in Iași, through which I passed daily, are of historical importance. The main square of the city. Unirii Square is of overwhelming importance for Romanians, because here the union ceremony with Wallachia was celebrated and Romania was born in 1859. Sitting in a small garden in the center of the square, the bronze statue of Alexandru Ioan Cuza is another symbol of union.

And further north, behind the Republic Cinema, the Union Museum is housed in a building dating back to 1806. After the union of 1859 it became Cuza's palace in 1917-1918 and was for a short time the royal residence for King Ferdinand. when the capital temporarily moved to Iasi, during the First World War. The museum contains valuable collections of documents and other items belonging to Alexandru Ioan Cuza and his family.

In closing, if you pass through Iași, don't forget to visit these wonderful tourist attractions.

In the next article, I will tell you about the most important monasteries and churches in Iasi, and an important trip to Sturza Castle in Maiclăușeni and the Alexandru Ioan Cuza Memorial Palace in Ruginoasa, Red Lake and Bicaz.

                                                        Written by Elena Bogus

Anii de studenție la Iași și atracțiile sale turistice prima parte

O dată ajuns acolo vei păși pe urmele lui „Ștefan cel Mare”, te vei plimba prin locurile de suflet ale lui „Mihai Eminescu” și vei descoperi locul în care Amintirile din copilările ale lui „Ion Creangă” au luat viață.

Uite cum trece timpul, parcă mai ieri eram elevă la liceu, nerăbdătoare să devin om mare și  responsabil, cu multe vise,  dar nu știam ce îmi rezervă viitorul.

Vroiam să continui studiile la București și să încep o viață nouă. Din anumite puncte de vedere,  destinul are anumite planuri legate de mine, unde părinții mei aveau așa o vorbă  ce : „să cauți la București, mai bine stai acasă lângă noi”.

Eu am ales această facultate nu doar datorită insistenței părințiilor, dar deoarece mi-am dorit foarte mult. Această facultate mi-a oferit perspective în viață și m-a ajutat să cresc. Toate se schimbau din an în an.

Când ești într-un loc necunoscut fie oraș sau oameni este același lucru. Te adaptezi cu greu dar între timp te acomodezi.

Ori unde ai veni te întâmpină cu brațele deschise. Deși se pare că este un joc al destinului, doar cei puternici pot să reziste, deoarece ori unde te-ai afla treci prin grele încercări și situații.

În acest articol vreau să vorbesc despre alte lucruri. După ce absolvit liceul din Sfântul Gheorghe, am depus actele la  Universitatea Alexandru Ioan Cuza, la Facultatea de Filosofie, Specialitatea de Stiințe Politice în Iași. Mi-am dorit foarte mult să învăț la această universitate.

Iași mi s-a părut mai frumos decât Sfântul Gheorghe, care dispune de o istorie culturală bogată și un centrul universitar renumit.

Am avut profesori foarte buni de la care am preluat lucruri importante pentru viață, care mi-au deschis larg ochii, cum să gândesc, cum să vorbesc, să am o anumită veziune asupra vieții.

Am cunoscut oamenii frumoși la suflet și la minte, care mi-a rămas prieteni pentru totdeauna.

Orașul Iași a fost o a doua casă pentru mine, unde totul era nou, oamenii locuri și întâmplări care s-au întâmplat între timp. În viață nu este  nimic întâmplător.

Mi-a fost greu să mă obișnuiesc tot ce ține de acest oraș, dar între timp am reușit să mă obișnuiesc. Rememorez toate amintiirile ce țin de anii de studenție.

Mă amuz și acum de aceea întâmplare cu profesorul meu. Profesorul meu de istorie, care a făcut pe colegii să râdă, deoarece toate locurile erau ocupate. La început am avut emoții mari, care au dispărut după ce am făcut cunoștință cu colegii mei.

La curs eram cu toți împreună, dar la seminare eram împărțiți pe grupuri. În total erau cinci grupuri, printre care eram și eu. Nu am fost o grupă unită, unde fiecare eram de sine stătător.

Cu timpul am reușit să-mi fac prieteni. Mă atrageau atracțiile turistice încă din primul an de facultate.

Prima mea atracție turistică, a fost Bojdeuca lui Ion Creangă. Împreună cu alți colegii de-ai mei, ne întâlneam în fața statuii "Alexandru Ioan Cuza", care era punctul de întâlnire pentru toți studenții.

Afară era toamnă, era cald și frumos, frunzele îngălbinite cădeau de pe copacii.

Orașul Iași este un oraș frumos, care îmi lipsește. Anii de studenție au trecut în fugă. Acolo am cunoscut, perioada lui Eminescu și a lui Ion Creangă. Cultura și istoria acestui oraș, ca și arhitectura, m-a făcut să îl îndrăgesc și oamenii din el.

 După ce am vizitat locațiile orașului, Bojdeuca lui Ion Creangă, a urmat Parcul Copou și Grădina Botanică. Bojdeuca lui Ion Creangă, datează din anul 1872, care a fost răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia. Humuleșteanul s-a mutat aici, în camera din dreapta având-o ca vecină pe Ecaterina Vartic, cea care avea să-l îngrejească până la sfârșitul vieții. Toate Poveștile Amintirile din copilărie au fost scrie în căsuța botezată de scriitor bojdeucă. În vara și toamna anului 1876, Mihai Eminescu a locuit aici drept chiriaș al lui Creangă.

Am rămas cu niște impresii foarte frumoase, după ce am vizitat casa marelui povestitor și am simțit energia pe care le emană obiectivele prezente.

Casa lui Ion Creangă era compusă din două camere care avea și o grădină frumoasă în spate. A devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918, iar restaurări s-au făcut între anii 1942 și 1985.

După ce am vizitat această minunată bojdeucă, am luat-o la drum către Parcul Copou. Parcul Copou este cel mai vechi parc din Iași, situat pe dealul Copoului, fiind cel mai mare parc urban din zonă centrală și de nord a orașului.

În grădina Parcului Copou se găsește Monumentul Legilor Constituționale, cunoscut ca Obeliscul cu lei realizat de Mihail Singurov, în 1834, după un proiect al lui Gh. Asachi. Coloana de piatra înaltă de 15 m și grea de 10 tone, susținută de patru lei, simbolizează cele patru puteri europene care au recunoscut indepedendența Țărilor Române.

În centrul parcului Copou, putem găsi lângă Teiul și Bustul lui Eminescu cât și bustul vechiului său prieten Ion Creangă ridicat în anul 1932. Mai târziu a fost ridicată Aleea Junimea cu busturile din bronz ale membrilor săi: monumentul poetei Veronica Micle, bustul lui Costache Negruzii, bustul lui Iacob Negruzii, bustul lui Gheorghe Panaitescu-Bardasare, bustul lui Constantin Daniel Stahi, bustul lui Nicolae Gane și Bustul lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Monumentele dedicate lui George Topârceanu, Ion Luca Caragiale, Emanoil Panaiteanu-Bardasare, Octav Băncilă, Ciprian Porumbescu și Grigore Vieru decurează alte alei ale parcului.

Parcul datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea, amenajarea sa începând cu anii 1833-1834 sub domnia lui Mihail Sturza.

Împreună cu colegii mei am mai vizitat și Grădina Botanică "Anastasie Fătu. " Parcul a fost înființat în 1856, este prima grădina botanică universitară din țară noastră, purtând numele fondatorului său, Anastasie Fătuș.

Amenajarea celebrei grădini din Copou nu a încetat niciodată, fiind necesară conservarea constantă a celor zece secții pe care aceasta le include. Peste 9000 de taxoni vegetali proveniți din diverse regiuni geografice pot fi admirați în exteriorul și interiorul Grădinii Botanice din Iași.

În lunile februarie-august sunt prezentate colecții cu azale, camelii orhidee, crotoni, cactuși, bonsai, lalele, iriși, narcise, trandafiri și dalii, iar în lunile septembrie- noiembrie, începând cu anul 1976 sunt expuse, sub genericul Flori de toamnă, crizanteme, fructe,  semințe de varză, sfeclă, ardei și dovlecei decorativi, care atrag anual peste 200.000 de vizitatori, din țară și din străinătate.

Deoarece ni era foame și târziu a rămas să vizităm și alte locații turistice ale Iașui.

În decursul celor patru ani de studenție cât am stat la Iași am vizitat multe atracții turistice ca istorico-culturale religioase cum ar fi: Mănăstirea Sfințiilor Trei Ierarhi, Catedrala Mitropolitană din Iași, Biserica Sfântului Nicole Domnesc, Mănăstirea Băărboi.

Anii de studenție a fost interesanți și plin de aventură, cu o experiență de neuitat, unde am fost și la Biblioteca Universități, în cluburi cu prieteni, și excursii în aer liber.

Iași a fost capitala Moldovei în perioad 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859-1862 și capitala Regatului României între 1916-1918. Orașul este învăluit de frumusețe și de farmec, fiind un veritabil muzeu național, prin comorile de istorie și de artă pe care le are.

Numele oraşului este strâns legat de aşa numită perioadă de aur, al culturii şi a spiritualităţii româneşti istoria sa fiind marcată de numeroase monumente şi vestigii arheologice de la Cucuteni ce au scos la iveală una dintre cele mai strălucitoare culturii neolitice din Europa. Situat în nord-estul României, oraşul Iaşi a fost şi este încă şi astăzi, capitala culturii şi spiritualităţii româneşti.

Patrimoniul cultural cuprinde 256 situri arheologice, 20 de case memoriale, 580 de monumente istorice şi arhitecturale, 13 muzee arhitecturale.

Oraşul este veritabil muzeu naţional prin comorile de istorie şi de arta pe care le are urme de locuire a acestui ţinut încă din paleolitic pe teritoriul judeţului Iaşi au fost identificate numeroase aşezării datând din secolul XIII-XIV.

În zilele de weekend vizitam câteva locații din Iași, muzee, teatre, cinematografii, piețe, parcuri.  Prima Casa Memorială  pe care am vizitat-o a fost: “Casă Memorială a Otiliei Cazimir,”casa în care a locuit și a creat Otilia Cazimir, devenit muzeu memorial în 1972.

Am intrat într-o încăpere semirăcoroasă și încă se simțea enrgia și mirosul parfumat al scriitoarei, biroul la care scria Otilia Cazimir este plin de manuscrise. Călimara ochelarii și alte obiecte personale parcă o așteaptă.

Biblioteca scriitoarei abundă în cărții cu dedicații. Potrete ale sale sau peisaje din zona Bucșinescu, realizate de pictori din școala ieșeană, precum Victor Mihăiescu-Craiu, Nicolae Constantin, dau măsura prețuirii de care se bucură Otilia Cazimir în rândul artiștilor plastici.

Următoarea este ”Casa Memorială George Topîrceanu”, o casă micuță, discretă, aproape misterioasă casă a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și a apaținut poetului Demostene Botez. Am aflat mai târziu de la ghid și de sediul revistei “Însemnări literare”, instalat la 8 ianuarie 1919, din care făceau parte: Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu, G.Topîrceanu și Demostene Botez.  Memorialul a fost inaugurat la 22 iunie 1985, cu un an înainte centenarului nașterii poetului(Centenar UNESCO).

Apoi am vizitat Muzeul Memorial Mihail Kogâlniceanu, alături de alte vechi zidiri ieșeni care au aparținut familiei Kogâlniceanu, este un reper spațio-temporal la care suntem obligați să raportăm “rutele de viață creatoare” ale istoricului, gazetarului, scriitorului, avocatului, omului politic, dar și pe ale omului Mihail Kogâlniceanu(1817-1891). Începând cu data de 4 martie 2012, Muzeul Memorial „Mihail Kogâlniceanu” este redeschis pentru public.

Următoarea vizită pe care am făcut-o a fost Casa Memorială a lui “Mihail Sadoveanu”, nu știam că Mihail Sodoveanu a locuit la Iași.  Dar am aflat de la ghidul  muzeului că această Casa Memorială a fost inaugurată în data de 6 noiembrie 1980,  unde au fost prezenți fiica scriitorului Profira Sadoveanu, soția scriitorului Valeria Sadoveanu, scriitori și oameni de cultură, oficialități din Iași, un numeros public.

Următoarea excursie a fost Casa Memorială „Vasile Pogor„ în inima Iașului se află „casa cu ferestre luminate”, în saloanele căreia își dădeau întâlnire câteva dintre personalitățile care au marcat istoria României moderne: Maiorescu, Alecsandri, Xenopol, Conta, Caragiale, Eminescu, Slavici, Creangă și mulți alții. Pe atunci această casă aparținea lui Vasile Pogor, unul dintre fondatorii celebrei societății literare „Junimea,” și a găzduit nenumărate ședințe junimiste.

Muzeul a beneficiat, prin grija Ministerului Culturii și Cultelor, a Consiliului Județean și a Primăriei Iași, de lucrări de restaurare în perioada 1994-2006. Expoziția permanentă, reorganizată și inaugurată la 13 octombrie 2006, reunește aspecte de istorie literară parcurgând, pe etape, o perioadă de circa 150 de ani.

Alte două atracții turistice au fost "Palatul Culturii " și "Casa Dosoftei," care se află în Centru Civic, privind maiestuos către extremitatea sudică a Bulevardului Ștefan cel Mare, ridicol de gigantic, Palatul Culturii, este unul dintre cele mai impresionante clădiri ale României.

Construcția sa, într-un strălucitor stil neogotic a durat aproape 20 de ani, și atât inteteriorul  său ornamentate din belșug cu motive heraldice. Ceasul din turn cânta "Hora Unirii" din oră în oră. Înăutru sunt patru muzee. Intrarea în Sala Voievozilor sau plimbare  împrejur este gratuită, însă fiecare muzeu, are o taxă de intrare separată.

La parte se află "Muzeul de Istorie a Moldovei,"  este concentrat pe elemente arheologice. Are o frumoasă colecție de ceramică de Cucuteni, o cultură natică, ce se presupune că ar fi existat în această regiune în perioada 3700-2500 î.C. Locuitorii din Cucuteni aveau talentații pentru olărie și își ornau vasele cu elemente geometrice simetrice, singurul aspect al artei lor decorative care supraviețuit.

La primul etaj, se află " Muzeul Etnografic a Moldovei, " prezintă un ansamblu de unelte foarte mari, utilizate în producția alimentară, precum și costume populare și covoare. Există și un magazin de artizanat.

La același se află "Muzeul de Artă," care are două secțiuni și o expoziție temporară în Sala Voievozilor. Prezintă arta modernă și contemporană, opera lui Theodor Aman Unirea Pricipatelor înfățișând două femei îmbrăcate în costum popular, ținându-se de mână. Cealaltă secțiune prezintă arta europeană.

Poate cel mai amuzant pentru copii este "Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu" de la partier. Are o ciudată și frumoasă colecție de instrumente muzicale din secolele XIX și XX, pe care personalul le va prezenta, făcând chiar și demonstrații. O altă secțiune are modele ale diferitelor inveții, unele puțin cunoscute, dincolo de granițele țării.

Lângă palat, este o mare statuie ecvestră a lui Ștefan cel Mare dezvelită de Carol I în 1883, indică cu sceptrul său bulevardul cu același nume. Basoreliefurile de pe piedestalul de marmură comemorează scene
din bătăliile de la Dumbrava Roșie și Valea Alba, în care a luptat Ștefan cel Mare.

După ce am terminat de vizitat "Palatul Culturii" ne-am dus către Biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" și "Casa Dosoftei."

Amplasată chiar lângă "Palatul Culturii," Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" a fost construită de "Ștefan cel Mare" în anii 1491-1492, fiind cea mai veche biserică din Iași care s-a păstrat până azi, iar exteriorul ei are un aspect unic, ce admiră în drumul tău spre centrul orașului.

Dar să nu uităm încă un edificiu cultural și literal este "Casa Dosoftei" găzduiește Departamentul de Literatură Română unde pot fi văzute numeroase exponate originale, între care și cel mai vechi manuscris continuâd Letopisețul atribuit lui Grigore Ureche. Edificiul de piatră cu aspect arhaic a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și a aparținut inițal bisericii "Sf. Nicolae Domnesc".

Nu am putut rata o plimbare pe "Ulița Domnească" ce pornește de la "Palatul Culturii" și ajunge în Piața Unirii am descoperit o mulțime de clădirii simbolice ale Iașului.

Teatrul Național " Vasile Alecsandri," datând din anul 1896, este cel mai vechi din țară și unul dintre cele mai frumoase din Europa. Interiorul său elegant și bogat decorat a fost inspirat din stilurile arhitecturale baronice și rocco, unul dintre plafoanele sale fiind pictate de celebru pictor vienez Alexander Goltz.

O dată ce intri în interiorul teatrului, am fost impresionată de cele 100 de lămpi din centrul clădirii, toate acestea oferind o eleganță și un rafinament aparte sălilor de teatru din monumental de artă al Iașului.Numeroase piese de teatru devenite celebre pe plan național și internațional se joacă în sălile acestui teatru în fiecare an.

În continuare am vizitat "Muzeul de Istorie Naturală" ce se găsește la numărul 16 și ocupă un impresionat edificiu în stil neoclasic din secolul al XVIII-lea, cumva cunoscut cu numele de casa Roset. Muzeul este faimos pentru că Alexandru Ioan Cuza a fost ales aici conducător al Moldovei în 1859.

Râpa Galbenă, este cunoscută printre localnici, este o zonă importantă, localizată pe baza Dealului Copou. Esplanada Elisabeta din Iași a fost construită la sfârșitul  secolului al XIX-lea scopul acesteia fiind acela de facilitare circulației prietonilor către zonă centrală a orașului. Terenul acesteia este unul argilos, iar aspectul său inedit este reprezentat de multitudinea de izvoare subterane care coboară din zona Copou către Bahlui.

În această zonă au fost efectuate numeroase lucrări de exploatare a argilei pentru construcții sau olărit, în zonă Pieți Unirii existând în trecut un cartier al localnicilor specializați în arta olăritului.

Piața și Muzeul Unirii din Iași, prin care treceam zilnic, au importanță istorică. Principala piața a orașului. Piața Unirii are o importanță covârșitoare pentru români, deoarece aici s-a oficiat ceremonia de unire cu Țara Românească și a dat naștere România în anul 1859. Așezată într-o mică grădină din centru pieței, statuia în bronz a lui Alexandru Ioan Cuza este un alt simbol al unirii.

Iar mai puțin la nord, în spatele Cinematografului Republica, Muzeul Unirii este gâzduit într-o clădire care datează în 1806. După unirea din 1859 a devenit palatul lui Cuza în anii 1917-1918 și a fost pentru un scurt timp reședința regală pentru regele Ferdinand când capitala s-a mutat temporar la Iași, în timpul  Primului Război Mondial. Muzeul cuprinde valoroase colecții de documente și alte elemente aparținând lui Alexandru Ioan Cuza și familiei sale.

În închiere dacă treceți prin Iași nu uitați să vizitați aceste minunate atracții turistice.

În următorul articol, vă voi povesti despre Mănăstirile și Bisericile cele mai importante din Iași, și o  excursie importantă Castelul Sturza de la Maiclăușeni și Palatul Memorial Alexandru Ioan Cuza de la  Ruginoasa, Lacul Roșu și Bicaz.

                                                           Scrisă de Elena Bogus

Book Review: Ikigai - "Japanese Secrets for a Long and Happy Life" by Hector Garcia and Francesc Miralles

Ikigai this Japanese concept, which would translate into the happiness of always being busy, seems to explain the extraordinary longevity of the Japanese, especially from the island of Okinawa. There, the number of centenarians far exceeds the world average.

We are all looking for happiness in our lives. In a recent article I wrote about happiness, perhaps less concisely than in more detail that everyone can understand. Are we all looking for happiness? But who exactly is really happy? Who came to that deep feeling that we all dream that one day we will reach you happiness and we will truly be you.

While I was on a journey of transformation with my family. On one of the shelves of a bookstore, I found this book that made me want to buy it because it would fit me well and get to the answers I had long ago about happiness and how to get to it.

This book helped me discover some secrets of how to become happy through the days.

A long time ago a friend of mine recommended me to read this book because it will help me to discover myself, to get to know myself better, to know the path I have to take in answering some questions that I've had them for a long time. I can't find the answer to them.

I felt that this book would help me become a different person and organize my day and be more productive.

The author of this book advises you to put your life in order. "Cultivation of friendships, moderate nutrition, adequate rest and light exercise seem to be part of health education, but at the heart of that is the joy of living, the joy of living, which helps them to sum up years and continue to celebrate every sunrise, the personal ikigai of each. "

The 10 laws of ikigai:

1. Always be active, never retire.

2. Look at things calmly.

3. Don't eat to your heart's content.

4. Surround yourself with good friends.

5. Get in shape for your next birthday.

6. Smile.

7. Reconnect to nature.

8. Be grateful.

9. Live the moment.

10. Follow your ikigai.

I recommend that you discover these laws of Ikigai after reading your book. I highly recommend finding your Ikugai.

Discover the Japanese secret to a long and happy life with the internationnally bestelling guide to ikigai. The people of Japan believe that everyone has an ikigai a reason to jump put of bed each morning.

 Inspiring and comforting, this book will give you the life changing tools to uncover your personal ikigai. It will show you how to leave ugency behind, find your purpose, nurture friendship and throw yourself into your passions.

It is a book that I highly recommend!

                                                  

                                                Written by Bogus Elena

Recenzie de carte: Ikigai- "Secrete japoneze pentru o viata lunga si fericita" de Hector Garcia and Francesc Miralles

Ikigai acest concept japonez, care s-ar traduce prin fericirea de a fi mereu ocupat, pare să explice extraordinară longevitate a japonezilor, mai ales din insula Okinawa. Acolo, numărul persoanelor centenare depășește cu mult media mondială.

Toți suntem în căutarea fericirii în viața noastră. Într-un articol  recent am scris despre fericire poate mai puțin concrent decât detailat mai pe înțelesul tuturor. Toții suntem în căutarea fericirii? Dar cine cu exactitate este fericit cu adevărat? Cine a ajuns la acel sentiment profund  care visăm cu toți că într-o zi v-om ajunge la fericire și v-om fi cu adevărat.

În timp ce mă aflam într-o călătorie de transformare împreună cu familia mea. Pe una din rafturile unei librării, am găsit această carte îmi făcea cu ochii să o cumpăr că îmi va prinde bine și să ajung la răspunsurile pe care le aveam demult despre fericire și cum să ajung la ea. 

Această carte m-a ajutat să descopăr niște secrete cum voi ajunge fericită de-a lungul zilelor.

Tare demult o prietenă de a mea mi-a recomandat această carte să o citesc că mă vă ajuta să mă descopăr pe mine, să mă cunosc mai bine, să-mi cunosc drumul pe care trebuie să-l parcurg răspunzând la niște întrebări pe care le am încă demult. Nu îngăsesc răspunsul la ele.

Am simțit că această carte mă va ajuta să devin un alt om și să-mi organizez ziua și să fiu mai productivă.

Autorul acestei cărții sfătuiește să-ți faci ordine în viața de zi cu zi. "Cultivarea prieteniilor, alimentația moderată, odihna adecvată și mișcarea ușoară pare să facă parte din educația sănătății, însă în centru este acea jovie de vivre, bucuria de a trăi, care îi ajută să însumeze ani și să sărbătorească în continuare fiecăre răsărit de soare, ikigai-ul personal al fiecăruia."

Cele 10 legi ale ikigai-ului:

1. Fii mereu activ, nu te pensiona niciodată.

2. Privește lucrurile cu calm.

3. Nu mânca pe săturate.

4. Înconjoară-te de prieteni buni.

5. Fii în forma pentru următoarea ta aniversare.

6. Zâmbește.

7. Reconectează-te la natură.

8. Fii recunoscător.

9. Trăiește clipa.

10.Urmează-ți ikigai-ul.

Aceste legii ale Ikigai vă recomand să le descoperiți și voi după ce ve-ți citi cartea. Vă recomand cu mare drag în găsirea Ikugai-ului vostru.

                                              A scris Bogus Elena