Recenzie de carte: Zidul de Jean-Paul Sartre

Am terminat de curand sa citesc Zidul de Jean-Paul Sartre. Jean-Paul Sartre, romancer, dramaturg și fondatorul al unei noi școli de idei care va fi cunoscută ca existențialistă.

S-a născut la Paris în anul 1905. A publicat filosofie, romane nuvele, teatru, critică și eseuri, eseuri politice, scenarii, autobiografii, memorii și corespondență.

 A publicat primul volum "Nausee"(Greața), în 1938 și un an mai târziu, un volum de scurte povești intitulat "The Wall"(Zidul în 1939).

Cariera lui literară s-a oprit în 1939 când Armata Franceză a fost mobilizată. A fost luat prizonier în iunie 1940 și închis în Staleg XII D lângă Trier.

După 9 săptămâni în închisoarea Germană, Sartre a reușit să scape și să-și găsească singur drum spre Paris. Cumva, în ciuda faptului că erau sub ocupație Germană, Sartre a reușit numai să scrie încă o carte cât și să producă piese de teatru  în capitala ocupată.

În 1943, Charles Dullin pune în scena prima lui piesă de teatru a lui Sartre " Les Mouches sau Files".

Un an mai târziu a fost pusă în scenă și a doua piesă " No exit".

 Alte piese cum ar fi:

- The Respectful Prostitute(1946)

- Dithy Hands(1948)

- The devil and the Good lord(1951)

- The Condemmend of Altona(1959)

Din biblioteca lui Sartre mai fac parte si alte carti cum ar fi: Caile Libertatii Vol 1 si 2,3, Varsta Intelepciunii, Aminarea, Cunoasterea in suflet, O prietenie Ciudata, Cuvintele. A mai scris si teatru: Mustele, Cu usile inchise, Marti fara ingropaciune etc.

Printre premiile NY Drama Critics Circle(1947)

Premiul Grand Novel(1950)

Premiul Omegna(1960)

Premiul Nobel literatura(1964)

" Lumea este oglinda libertății mele".

                                                                  Jean-Paul Sartre

Una dintre cele mai importante creații existențialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul(1939), este o colecție de 5 nuvele reprezentative pentru scrierile sale ulterioare.

Prima dintre ele, care dă și titlul volumului,descrie, pe fondul experientelor crude și, totodată, absurde prin care a trecut Sartre voluntar în Războiul Civil din Spania, ultimele clipe din viață ale unor prizoneri condamnați la moarte, închiși în aceeași celulă.

Absurditatea naturii umane în lumea modernă, luptă pentru supraviețuire și pentru păstrarea libertății și demnității individuale jalonează un parcurs inițiatic în care aceste teme extreme de actuale sînt urmărite cu totală obiectivitate și, nu rareori, cu un profund dezgust.

Când am luat această carte în mână ma împins o curiozitate enormă să o citesc. Mi-a plăcut enorm de mult, pentru că ma ținut cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă cu fiecare personaj din cele 5 nuvele.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Pe data de 27 martie 2011, la Biblioteca Ştefan cela Mare a avut loc Atelierul Vlad Ioviţă. Sâmbătă la atelier am discutat cartea Aurelei Borzin "Chișinău tabletă de ciocolată", am vorbit în prezența autoarei. A fost și Petru Negură. Am fost 11 sau 12 persoane.

Persoanele care au discutat mai mult au fost cei care au citit cartea Aurelei, Ecaterina, Carolina si Felicia. Ceilalti prezenți au asistat și-au spus părerea la fel despre volumul autoarei.

Discuțiile au fost sincere și aplicate. Toți au vorbit la concret despre textele Aurelei, fără apă de ploaie și complimente gratuite. Ideea care se desprinde e ca discuțiile despre literatura sunt foarte captivante. Am vorbit, nu mult dar o scurtă precizare referitor ce am înțeles despre volumul autoarei. La sedinta a fost interesant si distractiv.

Mie mi s-a părut că carte este despre renunțarea la trecut, adolescență, prima iubire și trecerea la maturitate a autoarei.
Nu citisem cartea dar am avut prilejul să o citisesc toată.Mi se păruse interesantă și bunicică.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Pe data de19 martie 2011, la 17:00 la Biblioteca Municipală Haşdeu, a avut loc Atelierul Vlad Ioviţă, au fost prezenţi 12 persoane. Dumitru Crudu ne-a să citit câte un fragment dintr-o carte. După ce am terminat de citit, am comentat şi analizat un haiku al unui autor japonez Ota Niwa, tradus de Andrei Burac.

Sar peste o băltoacă

Strigoiul pitit înăutru

Scap prilejul de-a mă înhăţa.

Dupa parerea mea, in haiku acesta este vorba despre hopurile, problemele pe care Japonia se confrunta acuma si in general, trebuie sa treaca de ele ca sa merga mai departe 

ca sa nu se opreasca deloc.Dupa ce am comentat haiku, am trecut la poeziile lui Ion Buzu.

                                                                                                                        

                                                                                                

                                                            

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Atelierul  Vlad Ioviţă a avut loc pe 12 martie 2011, au participat 9 persoane. Dumitru Crudu ne-a propus să citim din jurnalele noastre. Am trecut să discutăm jurnalele noastre. Pe urmă am discutat textele din poezia japoneză. Dumitru Crudu a venit cu ideea să scriem un haiku şi să discutăm despre poezia japoneză cum se scrie.

Cei care au scris haiku au fost Sandu Macrinici, Elena Boguş, Nina Caraman, Ecaterina Bărgan, Dumitru Crudu.

Asta e fericirea

Eu nu vreau asta

Vreau fericirea

 Sandu Macrinici.

Pentru a fi matur mă las de copilăria mea

Asta îmi cere viaţa

Alerg după umbra mea

 Elena Bogus

Ţăranii şi-au scos pălăriile

În timp ce războiul 

Deja s-a sfârşit

Nina Cărăman

În timp ce valuri de zece metri

Înghiteau case, maşini şi oameni

Noi discutam la cenaclul de Takuboku

Dumitru Crudu 

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Atelierul Vlad Ioviţă s-a ţinut pe data de martie 2011, la ora 17:00. Sambata a fost cald si frumos inceput de primavara. Atelierul s-a tinut la cafeneau Orpheus. Au venit la atelier 10 persoane

Atelierul am inceput cu discutia unui haiku al unui autor japonez Takuboku Ishikawa: " Fie, fie ce-o fi/ aceasta sunt si acuma/ si ma apuca groaza".

Dupa lecturarea poeziei, fiecare ne-am dat cu parerea despre poezia autorului japonez. Poezia imi spune ca resemnarea si acceptarea de sine autorului si groaza ce va fi de azi inainte. Asta inteleg in poezia haiku.

Dupa finalizarea haiku am trecut la citirea jurnalului lui Kafka, am citit fragmente, din care se intelegea relatia proasta pe care o avea cu tatal sau, era un om avut , cu un statut social inalt.

Am trecut la poezile Carolinei Vozian, a citit 4 poezii pe care le-am analizat amanuntit pe fiecare.

Prima poezie a fost "Psihoterapie", nu stiam ce spun la ea pentru ca, nu am inteles deloc din prima a trebuit sa o recitesc din nou ca sa o inteleg mai bine.

Dupa ce am citit poezia incodata am inteles ca este despre psihanaliza starii ei personale.Mai mult nu stiu ce sa mai zic aici.

Au ajuns la concluzia ca textele Carolinei au nucleu, sunt bogate imagistic, dar mai pot fi prelucrate, asa cum, pe alocuri, detaliile cotidianului care determina autoarea sa intre in atmosfera poeziei, vin in detrimentrul poeziei si o incarca inutil.

O alta problema pe care au gasit colegii mei de la atelier era in poezia "nasture", ce tine de o abordare si de o alegere nepotrivvita a obiectului care este personificat. astfel incat poezia risca sa fie intepretata gresit, fie sa ramana la un sens de suprafata.

Mie de exemplu poezia cand am citit pentru prima data ma dus cu gandul la eul personal, caracterizandu-si intr-un nasture care trebuie sa accepte lumea pe care societate o impune sa o traiasca, si ea fuge de lumea pragmatica.

Mai este varianta, nasturele este un barbat care este pragmatic si nu are inima si se gandeste la materiala decat  la inima.

Dudu i-a sugerat sa isi mai scuture textele de amalgamuri filosofice care nu trezesc decat confuzii si blocaje. Iar Sandu a fost de parere ca unele poezii sunt injumatatite in doua planuri diferite, cum a fost textul in care prima jumatate mergea pe o autoportretizare foarte directa si simpla, iar in a doua, mai putin clar, o multiplicare a sineurilor din care se intelege care si cui apartine " eu"/"noi", frica de blocaj in subconstient si un pic din nebunia apucata in poezia "psihoterapia".

Doua parti care nu par sa aiba ceva comun, si de aici lipsa unitarului. Un alt exemplu asupra caruia Sandu a avut intrebari a fost poezia nasture, in care sentimentul de ura purtat fata de omul care personifica nasturele intra in contrazicere cu ultimele 2 versuri, despre nasturele nou cusut, inlocuitor al primului personal, caracterizat prin "nu are creier infectat cu inima". Sandu aici nu a inteles ura fata de primul nasture daca acesta, in comparatie cu ultimul, avea creierul infectat cu inima, dupa gandul prin care se face ca " inima"este afectul iar " creierul " este ratiunea ar fi dominata de afect, moment care contrazice materialismul personajului despre gandurile caruia se spunea ca sunt asemenea cecurilor, bonurilor si chitantelor. Situatia a fost lamurita de interpretarea lui Ion, care si-a inchipuit ca primul nasture ii era o fiinta iubita, apropiata spiritual si fizic, iar ultimul nasture ar fi simplu amic, de aici si " nu are creierul infectat cu inima", aceste versuri facand referinta, izolat, numai la ultimul nasture, nu si la primul.

Domnul Nichita Graur a gasit in scriitura Carolinei un adevarat talent si s-a pronuntat foarte ingaduitor si pozitiv fata de poezia ei, incurajand-o sa continue. Si noua ne-a placut poezia Carolinei. Cel mai bun in opinia unora a fost "Psihoterapia".

Parerea mea,este ca poeziile Carolinei sunt buna mai trebuie lucrate si multa munca trebuie sa de puna pentru a reusi sa faca ceva bun. In rest eu nu am mai zis nimica, lasandu-i sa zica ceilalti.

Sambata viitoare a ramas sa aduca texte Ion si Cristi.

A fost o seara reusita si la sfarsit cu un pahar de vin fiert, a mai incalzit spiritele noastre.

Lansarea Antologiei de Proză Tiuk!

In sfarsit a venit primavara, totul se trezeste la viata, dar iarna nu se lasa sa plece inca, ii mai simtim prezenta, cu frigul de afara cu fulgi de nea care ne-au acoperit orasul gri, a dat un farmec a aparte. Soarele de primavara ne incalzeste inima cu iubire si speranta. Primavara n Tiue-a adus lansarea volumului Tiuk!!

Stabilisem cu Nina sa mergem la lansare.Dar inainte de a veni la lansare, Nina ma invitase la Martisorul 2011 care era in aceeasi zi, dar ora era diferita la ora 18, la Palatul National.  Sincer concertul nu a fost cine stie ce. Dar am avut ocazia sa vad si un concert de la noi.

Am fost si invitate la lansarea Tiukului!!

Invitatie!

 Marti, 1 martie, la ora 19:00 clubul Gin Do& Contrabass(Prohodnoi dvor), str. Eminescu 72 lansarea volumului Tiuk!!- o antologie de proza Klu. Vor fi prezenti autorii: Dumitru Crudu, Nicoleta Esinescu, Pavel Paduraru, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski. loc Evinemtul marcheaza 1 an de experienta al Revistei La Plic si 10 ani de Tiuk!! Muzonul este asigurat de Gonzo Deliriumovici( hardcore mix)& Faust(bassturbat).

Localul l-am gasit repede nu mam asteptat sa fie o taverna faina si intersenta si misterioasa avea farmecul ei, cu o soba care incalzea atmosfera din local si fumul de tigara ii da un aer aparte.

Oameni se adunara venisera pentru lansare, mass media era prezenta printre oameni. 

M-am salutat cu toti cei prezenti pe care ii cunoasteam. Incercam sa mi gasesc si eu n loc printre prieteni mei. Dar am lasat-o pe Nina in locul meu, ca sa pot faci poze de la lansare.

Oameni intrau, printre erau oameni cunoscuti si necunoscuti, si ii salutam pe cine ii stiam.

Deschiderea lansarii a deschis-o Vlad Us, cu prezentarea numarului 7 pe luna decembrie 2010. Dupa prezentarea revistei, a trecut sa fie prezentarea volumului Tiuk!! A fost deschisa de Alexandru Vakulovski si Mihai. Fiecare din autorii volumului au citit pe rand din textele lor.

Focul arde in soba ca sa incalzeasca atmosfera din incapere. Am achizitioant Plicul, voi citi si imi spune parerea despre Tiuk si Revista.

In aceeasi zi de primavara daruirea martisoarelor este ceva simbolic ce reprizinta sosirea primaverei, aparitia primelor de primavara. Simbolul martisoarelor Alb si Rosu, simbolul puritati si a dragostei. Se daruieste persoanelor dragi noua. Luna martie e ziua femeielor, sunt in centrul atentiei, iubite si pretuite.

Dupa lecturarea revistei tiuk, imi voi spune si parerea.

                                                                     -va urma-

   

Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă"

Pe data de 25 februarie 2011, s-a ţinut Atelierul "Vlad Ioviţă", la Biblioteca Municipală "Haşdeu", au venit aceleaşi persoane care vin deobicei la atelier. Dumitru Crudu ne-a dat un exerciţiu foarte interesant, fiecare din noi să citim un fragment din Jurnalul lui Witold Gombrowicz, ca la urmă să ne spunem impresiile despre cartea lui.

Mai târziu, am trecut la poeziile lui Kavafis "Lumea de dincolo". Mi s-a părut o idee foarte bună, pentru că citim şi poezii interesante. Am citit mai multe poezii de-ale lui, dar ne-am oprit la poezia Taranteni Petreceau. Pe această poezie sa discutat mult, fiecare şi-a dat cu părerea. Natalia Graur a venit cu o versiune de a ei. A fost foarte aproape de textul Nataliei. Interpretara ei, a fost mai potrivită.

A rămas ca sâmbăta viitoare să citească Cristi Măruţă. După terminarea atelierului ne-a dus cu toţi la Gălbenuş să continuăm discuţia noastră. Impresia despre atelier a fost bună, dar se putea şi mai bună, dar speram ca sâmbăta viitoare să fie mai bună.