Atelierul Vlad Ioviţă s-a ţinut pe data de martie 2011, la ora 17:00. Sambata a fost cald si frumos inceput de primavara. Atelierul s-a tinut la cafeneau Orpheus. Au venit la atelier 10 persoane
Atelierul am inceput cu discutia unui haiku al unui autor japonez Takuboku Ishikawa: " Fie, fie ce-o fi/ aceasta sunt si acuma/ si ma apuca groaza".
Dupa lecturarea poeziei, fiecare ne-am dat cu parerea despre poezia autorului japonez. Poezia imi spune ca resemnarea si acceptarea de sine autorului si groaza ce va fi de azi inainte. Asta inteleg in poezia haiku.
Dupa finalizarea haiku am trecut la citirea jurnalului lui Kafka, am citit fragmente, din care se intelegea relatia proasta pe care o avea cu tatal sau, era un om avut , cu un statut social inalt.
Am trecut la poezile Carolinei Vozian, a citit 4 poezii pe care le-am analizat amanuntit pe fiecare.
Prima poezie a fost "Psihoterapie", nu stiam ce spun la ea pentru ca, nu am inteles deloc din prima a trebuit sa o recitesc din nou ca sa o inteleg mai bine.
Dupa ce am citit poezia incodata am inteles ca este despre psihanaliza starii ei personale.Mai mult nu stiu ce sa mai zic aici.
Au ajuns la concluzia ca textele Carolinei au nucleu, sunt bogate imagistic, dar mai pot fi prelucrate, asa cum, pe alocuri, detaliile cotidianului care determina autoarea sa intre in atmosfera poeziei, vin in detrimentrul poeziei si o incarca inutil.
O alta problema pe care au gasit colegii mei de la atelier era in poezia "nasture", ce tine de o abordare si de o alegere nepotrivvita a obiectului care este personificat. astfel incat poezia risca sa fie intepretata gresit, fie sa ramana la un sens de suprafata.
Mie de exemplu poezia cand am citit pentru prima data ma dus cu gandul la eul personal, caracterizandu-si intr-un nasture care trebuie sa accepte lumea pe care societate o impune sa o traiasca, si ea fuge de lumea pragmatica.
Mai este varianta, nasturele este un barbat care este pragmatic si nu are inima si se gandeste la materiala decat la inima.
Dudu i-a sugerat sa isi mai scuture textele de amalgamuri filosofice care nu trezesc decat confuzii si blocaje. Iar Sandu a fost de parere ca unele poezii sunt injumatatite in doua planuri diferite, cum a fost textul in care prima jumatate mergea pe o autoportretizare foarte directa si simpla, iar in a doua, mai putin clar, o multiplicare a sineurilor din care se intelege care si cui apartine " eu"/"noi", frica de blocaj in subconstient si un pic din nebunia apucata in poezia "psihoterapia".
Doua parti care nu par sa aiba ceva comun, si de aici lipsa unitarului. Un alt exemplu asupra caruia Sandu a avut intrebari a fost poezia nasture, in care sentimentul de ura purtat fata de omul care personifica nasturele intra in contrazicere cu ultimele 2 versuri, despre nasturele nou cusut, inlocuitor al primului personal, caracterizat prin "nu are creier infectat cu inima". Sandu aici nu a inteles ura fata de primul nasture daca acesta, in comparatie cu ultimul, avea creierul infectat cu inima, dupa gandul prin care se face ca " inima"este afectul iar " creierul " este ratiunea ar fi dominata de afect, moment care contrazice materialismul personajului despre gandurile caruia se spunea ca sunt asemenea cecurilor, bonurilor si chitantelor. Situatia a fost lamurita de interpretarea lui Ion, care si-a inchipuit ca primul nasture ii era o fiinta iubita, apropiata spiritual si fizic, iar ultimul nasture ar fi simplu amic, de aici si " nu are creierul infectat cu inima", aceste versuri facand referinta, izolat, numai la ultimul nasture, nu si la primul.
Domnul Nichita Graur a gasit in scriitura Carolinei un adevarat talent si s-a pronuntat foarte ingaduitor si pozitiv fata de poezia ei, incurajand-o sa continue. Si noua ne-a placut poezia Carolinei. Cel mai bun in opinia unora a fost "Psihoterapia".
Parerea mea,este ca poeziile Carolinei sunt buna mai trebuie lucrate si multa munca trebuie sa de puna pentru a reusi sa faca ceva bun. In rest eu nu am mai zis nimica, lasandu-i sa zica ceilalti.
Sambata viitoare a ramas sa aduca texte Ion si Cristi.
A fost o seara reusita si la sfarsit cu un pahar de vin fiert, a mai incalzit spiritele noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu