Că tot sunt în preajma zilele copiilor, mi s-a făcut dor
de copilărie. De vremurile când eram copil, fără probleme, responsabilitate şi
griji. Te duceai în fiecare vară la ţară pentru a te întâlni cu prieteni tăi de
joacă. Te jucai în tot felul de jocuri, de la săritul în elastic până la de-a
v-ati ascunselea prin drum, ne jucam de-a şcoala în drum. Dar seara pe la ora 7 alergam
repede când ne duceam după animalul nostru
domestic, vaca. Iar când venea iarna ne dădeam cu sania
din cel mai înalt deal din sat. A fost cele mai frumoase momente din viaţa mea de copil. Ascultam tot felul de poveşti la
gura sobei, sau cele mai interesente întâmplări haioase şi dramatice. Iar când se începea anul şcolar, veneam şi
povesteam cele mai frumoase impresii, întâmplări, obiceiuri, tradiții de
vară, colegiilor de clasă şi prietenilor noştri de
casă.
Iar când pleci departe la învăţătură şi când vii înapoi
acasă, e trist că se schimbă multe, nu sunt prieteni de casă şi prieteni de la
sat. Trist când vii acasă şi nu te mai
leagă nimic de locurile astea. Toţi creştem, devenim maturi, ne căsătorim,
plecăm la muncă peste hotare, se schimbă multe. De fapt te-au legat, cândva și
pe tine așa momente din viața ta personală!!
Pare un vis, un miraj, un gând o stare.... Ceva s-a
schimbat în tine, e de bine sau de rău... Tu ai rămas la fel, fizic vorbind.
Vezi multe lucruri nu prea s-au schimbat deloc... A rămas la fel... Te-ai
aşteptat să se schimbe ceva în spre bine. Dar nimic... Mai degrabă m-am
schimbat eu. Anii trec repede, ca şi schimbările s-au produs pe parcurs.
Încerci să răscoleşti acele gânduri, moment, sentimente,
visuri de acele locuri şi nu mai sunt aşa cum au fost odată. Totul rămâne în trecut.
Au plecat odată cu tine, numai sunt, ai rămas doar tu cu
alte gânduri,visuri şi alte momente, sentimente. Schimbarea se produce
instantaneu. Interesant lucru, când observi că timpul trece şi nimic nu ai
făcut până acum.
Iar dorul de casă persistă din ce în ce mai tare.
Locurile unde ai lăsat totul, amintiri, visuri, şi în special pe tine când erai
mică. Îţi este dor de mâncarea făcută de bunica, de ochii ei clari şi veseli. De
poveştile ei spuse înainte de culcare, şi de mâinile ei aspre muncite o viaţă
întreagă. În special îţi este dor de braţele puternice ale bunelului ce te
strâng în braţe. Te simţi protejată de el. Ce-a mai frumoasă aşteptare a
noastră când vin părinţii noştrii să-şi viziteze părinţii şi copii dragi. Iar
noi copii aşteptam ceva bun să ne aducă. Casa este locul în care îţi laşi
propriile rădăcini în pământ, locul unde tu îl sfinţeşti, casa unde e familia
ta, şi restul e un miraj parcă nici nu
îţi aminteşti de el. Te laşi pradă amintirilor frumoase pe care le iei cu tine
la drumul vieţi. O călătorie pe care nici nu ştii cât va dura. O călătorie
neplinificată de tine. Iar amintirile le
iei cu tine în desaga ta, pe parcusul vieţii tale. Îţi aminteşti cu drag şi îţi
este dor de casă de şi de copilăria Ta. Când devii matur, rămâi în suflet un
copil pe care îl iubeşti cel mai mult.
La mulţi ani
copilărie!!!
La mulţi ani copil ce eşti!!!