"Scriitorul adevarat este un om singur.Şi, pe masură ce creşte în ochii celorlalţi, se confundă tot mai mult în sigurătate. Iar dacă este suficient de bun,în fiecare zi este nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absenţa ei. Pentru un scriitor adevărat,fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu de neatins.Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alţii au dat greş...." Ernest Hemingway
31 mai 2021
Book Review : The 5 love Languages " The Secret to Love That Lasts" by Garry Chapman
22 mai 2021
A way to love yourself!
If this article seems dry or uninteresting just because I wrote it in a hurry and I did not put any emotion or any feeling of mine that would represent me.
But in fact this article totally represents me because I am also in this situation to find out about self-love.
One of the other days, together with a friend of mine, I had a very interesting discussion that I never discussed on this topic.
I was trying to explain to him what self-love meant, as I understood it, how much I read on the internet or in books. But I never thought deeply about it and wondered if I loved myself or not.
Some time passed, while my mind made me think of Self-Love, more. It means that I also have this lack of Love, towards me, if my intuition reminded me of this wonderful subject that was new to me.
We have noticed that we live in a time when we are lost, confused and chaotic. The time has come for change of self, for closeness to us, and to God.
We are at a time when we need to change something in ourselves, to respect ourselves. Let's capitalize on our potential. And more to love ourselves. For most of us, we do not know what it means and how to love ourselves. Because we were educated, where there was not much talk about self-love, and it did not show us how to love ourselves.
Much has been written and talked about self-love; and yet little is known. Some people think that it is not good to love yourself as a sign of infatuation, pride, selfishness and pride.
Nobody teaches us about self-love. Why? Because neither our parents (most of them) were educated, nor their parents, etc.
How can a parent teach their children something they do not know? If parents hate themselves, neglect themselves, sacrifice for others, how can the child understand what self-love, inner peace and peace of mind mean?
Is it also said that a child abused in the family will not stop loving his parents, but will stop loving himself? Why because a standard child is the parents: if they show their love, the child flourishes because he knows that moms and dads accept him; but if the parents do not show their love, the child will consider himself bad, naughty (or other words said "with love" by the parent) and that he will not deserve anything from them and from life.
If a child is repeatedly told that self-love is a sin, that he must love everyone, everyone else, and put himself last because that is how life is, he will either shut himself in and avoid it. of love, or he will throw himself into the arms of the first comers to receive the approval and validation that he does not know how to give.
A child who is not told about self-love will become a teenager and then an adult who will try to cover the gaps inside with alcohol, tobacco, drugs, food, sex, casual relationships, verbal and physical aggression. That is, he will become like those who deprived him of love.
A man who ceases to love cannot have balanced, harmonious relationships. Why? Because those I meet are chosen based on what that man lacks: he lacked intimacy, he will have multiple relationships, he will lack affection, he will have many addictions, he will lack value in his own eyes, he will seek to make money with price.
When a person ceases to love, all relationships in all areas become toxic.
We have reached a point where we need to reflect more on ourselves, get to know each other, love each other and respect each other more. But let us not forget that without God, we cannot know our love for ourselves and our neighbor.
These days, I have wondered why God loves us, and why He loves us so much, without upsetting us, punishing us, or hating us. He loves us as we are, with our weaknesses, with our small flaws, he loves us equally, without preferences.
God always forgives us, loves us, is merciful to us, is good and wise.
What does self-love mean? What does it mean to love yourself? I have often heard that if you love yourself, you will attract people who love you. Honestly, don't I know exactly what that means? Do I know but don't realize it yet? Maybe I should learn more to read more about personal development.
What comes to mind is not to do what you don't like to do. In conclusion, if I don't like to do something, I shouldn't do it. That means self-love.
Another thought is to be more understanding and merciful, that is, more sensitive to the pain of others. But I want to make myself understood not to be understood by using you for my goodness, to be used, humiliated and not to be respected by those around me, it is important to be respected and understood.
Another thought to take care of myself, the physique of soul and mind. To listen to myself, to give myself the love I deserve, to capitalize and support myself more.
Many understand and support it as selfishness, but it is not true. We are all selfish in one way or another. We all want to be loved, appreciated, valued at our fair value. But until we start with ourselves, then nothing will change in our lives.
We have to trust ourselves, to capitalize on ourselves, to accept ourselves, we have to understand that we are not perfect, they are vulnerable people, with defects and qualities. We must know ourselves, connect with our soul, work on our relationship with God, be in harmony with ourselves, then we will reach success, well-being and acceptance.
When I talk about these words I talk about myself. You always wonder how self-love manifests itself, to understand that it is not selfishness or egocentrism.
You can manifest your self-love differently, from the way you arrange yourself when you stay at home or when you go out in front of everyone, to the food you eat every day and which can create a state of happiness or continuous guilt. . From the care you give to your physical appearance, through the sports hours you practice constantly, to the time invested in your personal and professional development through different types of content that you read or listen to.
You always wonder why self-love is important to you. When you love yourself, without realizing it, you start to no longer tolerate behaviors and actions of those around you that bother you or make you feel uncomfortable. Self-love helps you to have around you only the people and things that constantly help your development and happiness.
You always wonder how you can develop your self-love. Try to eliminate the people around you who hurt you and make you feel inferior.
You must learn to give your attention and time to yourself for the first time, without feeling selfish or guilty about the time invested in your own desires and needs.
Always focus on the qualities you have. Show daily gratitude for what you have, accept that you are not perfect and that you do not know them all. You find something every day that you are proud of and satisfied with, start with small things. You will gradually notice the positive impact they bring to you.
You must always be optimistic and trust yourself when you love yourself and others will. If you noticed those good days when you are happy with yourself and everything seems to be going differently. People around you look at you differently and talk to you differently. Attract positive events and people around you. You are what you attract, if you are in a state of negativity and aggression and always dissatisfied, you will attract such people around you. The power of attraction is one of the oldest and most powerful energies present in this universe. Learn to be happy and content with yourself and only then will you get everything you want from others.
It is important to understand that before we receive, we must learn to offer ourselves. Let us appreciate and respect ourselves enough to be self-sufficient. Only when you get to offer yourself for the first time will you see that the people around you will be attracted by the energy and self-confidence you emanate.
Another thought that came to me is not to worry, to do what we enjoy, to be patient with yourself, to forgive yourself, to offer love.
We are always worried about situations that do not belong to us and we cannot control. If we have such situations then to be more optimistic and confident we will solve your problem. For when you are stressed and nervous, you can't see things from one side, from an angle.
Worries do nothing but block you even more in the situation you are in, lower your energy and stop you from acting. I say it from my own experience about worries, and I realized it doesn't help. It exhausted me emotionally and psychologically.
Let's do what we enjoy. Enjoy life as if you were on vacation. Don't stumble into all sorts of excuses and blockages to not do what relaxes you and makes you happy. Overcome barriers and act.
We will have to be patient with ourselves. Just as you trust yourself when you are successful, be tolerant when you have failed to do what you set out to do.
We must offer love. Love others not for what they are, but for what you are in relation to them, and in this way the expectations disappear.
You have to accept your downsides as well. Make a list of 5 reasons why you don't like yourself, the failures and the qualities you don't love about yourself.
We need to love our bodies and do sports with a smile. Give up physical exercises that do not make you smile and choose activities that make you feel good. We don't do sports because we have to, but because we like what we do.
Let's do something for myself. It's great when you do all kinds of things for those around you, but it's even more wonderful when you do something just for yourself. When you are the only one who gets all your attention.
We've found a simple guide that will help you see only yourself first.
A first step to solving any problem is to admit that you have one. There are many signs that can indicate that you do not love yourself too much: you are too critical of yourself, you continue to remain in a toxic relationship, you neglect your health and you do not complete your goals. You should take a break and start taking care of your life. Identify the problems that exist, then find the best solutions.
A second step is to write a list of what you like about yourself. Even if it seems difficult, you will have to make a list in which to write everything you like about yourself, including personality traits, physical traits for which you are grateful, your achievements, things you like, hobbies, passions. Keep the list in your address book to read every time you feel sick. She will show you that you are wonderful.
A third list is what you don't like about yourself. This list would be like a slap in the face. However, it is a very important step, because then you will be able to identify the weaknesses, defects and aspects that you still need to work on. Don't be scared while reading it, all people face insecurity. Most of the time, anxiety and negative energies are due to one of the factors on the list.
You have to remember you learn every day. Accept yourself and feel good in your skin. All people have flaws, so don't let negative thoughts affect your life. Stop thinking about other people's opinions and you know you don't have to tell anyone anything. You work on yourself.
But the most important thing is to take care of yourself. We need to adopt a healthy lifestyle, go for medical check-ups when you need to, travel, practice your hobbies, play and play sports regularly, feel happy, etc.
You need to see what effects they will have on you!
We must also love the negative parts. Let's be aware that we created them to meet your need. But now you can as new, positive ways to meet those needs. So get rid of old negative patterns with love.
Written by Bogus Elena!
17 mai 2021
O cale către a te iubi pe tine însuți!
"A te iubi pe tine însuți este o aventură minunată; este ca și cum ai învățat să zbori. Cum ar fi dacă toți am avea o puterea de a zbura atunci când inima o cere?" (Louise Hay)
Dacă acest articol pare sec sau neinteresant doar pentru că l-am scris în grabă și nu am pus nicio emoție sau sentiment al meu să mă reprezinte.
Dar, de fapt, acest articol mă reprezintă pe deplin pentru că sunt și în această situație pentru a afla despre iubirea de sine.
Într-una din zilele trecute,
împreună cu o prietenă de-a mea am avut o discuție foarte interesantă pe care
nu am discutat niciodată despre acest subiect.
Încercam să-i explic ce
înseamnă iubirea de sine, după cum înțelegeam, cât am citit pe internet sau
cărții. Dar niciodată nu m-am gândit profund la acest subiect și nu m-am
întrebat dacă mă iubesc sau nu.
A trecut ceva timp, în timp
ce mintea mea îmi dădea de înțeles să mă gândesc la Iubirea de Sine, mai mult.
Înseamnă că și eu am această lipsă de Iubire, față de mine, dacă intuiția mi-a
adus aminte de acest minunat subiect
care pentru mine era nou.
Am observat că trăim într-o perioadă, în care suntem pierduți, confuzi și
haotici. A venit vremea pentru schimbarea de sine, pentru apropierea de noi, și
de Dumnezeu.
Suntem într-un moment că trebuie să schimbăm ceva în noi, să ne respectăm pe
noi. Să ne valorificăm potențialul din noi. Și mai mult să ne iubim pe noi. Pentru
majoritatea din noi, nu știm ce înseamnă și cum să ne iubim pe noi. Pentru că
am fost educați, unde nu prea s-a vorbit de iubirea de sine, și nu ne-a aratat
nouă cum să ne iubim pe noi înșine.
Despre iubirea de sine s-a scris și s-a vorbit mult; și totuși se știe prea
puțin. Unii cred că nu e bine să te iubești că e semn de infatuare, fală,
egoism și orgoliu.
Despre iubirea de sine nu ne învață nimeni. De ce? Pentru că nici părinți
noștri( majoritatea lor) nu au fost învățați, nici părinții lor, etc.
Cum poate un părinte să își învețe copiii ceva ce ei nu cunosc? Dacă părinții se urăsc pe ei înșiși, se neglijează se sacrifică pentru alții, cum poate copilul să înțeleagă ce înseamnă iubirea de sine, pacea interioară și liniștea sufletească?
Se mai spune că un copil abuzat în familie nu va înceta să își iubească
părinții, ci va înceta să se iubescă pe sine? De ce pentru că un copil etalonul
sunt părinții: dacă ei își arată iubirea, copilul înflorește pentru că știe că
mami și tati îl acceptă; dar dacă părinții nu își arată iubirea, copilul se va
considera rău, obraznic( sau alte cuvinte spuse „cu iubire” de părinte) și că
nu va merita nimic de la ei și de la viață.
Dacă unui copil i se va spune în mod
repetat că iubirea de sine este un păcat, că trebuie să îi iubească pe toți, pe
ceilalți și se pună pe ultimul loc pentru că așa e viața, fie se va închide în
el și se va feri de iubire, fie se va arunca în brațele primilor veniți pentru
a primi aprobarea și validarea pe care el nu ști să și-o dea.
Un copil căruia nu i se spune despre iubirea de sine va deveni un adolescent și apoi un adult ce va încerca să acopere golurile din interior cu alcool, tutun, droguri, mâncare, sex, relații ocazionale, agresivitate verbală și fizică. Adică va deveni ca cei care l-a privat de iubire.
Un om care încetează să se iubească nu poate avea relații echilibrate,
armonioase. De ce? Pentru că cei pe care îi întâlneasc sunt aleși în funcție de
ce lipsuri are acel om: i-a lipsit intimitatea, va avea multiple relații, i-a
lipsit afecțiunea, va avea multe dependențe, i-a lipsit valoarea în proprii
ochi, va căuta să facă bani cu orice preț.
Când un om încetează să se iubească, toate relațiile din toate domeniile
devin toxice.
Am ajuns într-o perioadă că trebuie să reflectăm mai mult asupra noastră, să ne cunoaștem, să ne iubim și să ne respectăm mai mult. Dar să nu uităm că fără Dumnezeu, nu putem să ne cunoaștem iubirea față de noi și de aproapele nostru.
Zilele aceastea, m-am întrebat De ce Dumnezeu ne iubește, și pentru ce ne
iubește atât de mult, fără să se supere pe noi, să ne pedepsească, sau să ne
urască. El ne iubește așa cum suntem, cu slăbiciunile noastre, cu micile noastre
defecte, el ne iubește pe noi egal, fără preferințe.
Dumnezeu mereu ne iartă, ne iubește, e milostiv cu noi, e bun și înțelept.
Ce înseamnă iubirea de sine? Ce înseamnă să te iubești pe tine? De multe
ori am auzit dacă te iubești pe tine, vei atrage oameni care să te iubească.
Sincer oare eu nu știu exact ce înseamnă? Oare eu știu dar nu o conștientizezi
încă? Poate ar trebui să mă informez mai mult să citesc
mai mult despre dezvoltare personală.
Ceea ce îmi vine în minte este să nu faci ceea ce nu-ți place să faci. În
concluzie, dacă nu-mi place ceva să fac, să nu fac. Asta înseamnă iubire de
sine.
Un alt gând este să fi mai înțelegătoare și mai milostivă, adică mai sensibilă la durerile altora. Dar vreau să mă
fac înțeleasă să nu se înțeleagă cu a te folosi de bunătatea mea, să fiu
folosită, umilită și să nu fiu respectată de către cei din jur, important să fiu respectată
și înțeleasă.
Un alt gând să am grijă de mine, de fizic de suflet și minte. Să mă ascult
pe mine, să-mi ofer iubirea pe care o merit, să mă valorific și să mă suțin mai
mult.
Mulți o înțeleg și subțînețeleg ca un egoism, dar nu este adevărat. Toți
suntem egoiști într-un fel sau altul. Toți vrem să fim iubiți, apreciați,
valorificați la justa noastră valoare. Dar până nu începem de la noi, atunci
nimic nu se va schimba în viața noastră.
Trebuie să avem încredere în noi, să ne valorificăm, să ne acceptăm pe noi
înșine, trebuie să înțelegem că nu suntem perfecți, sunt oameni vulnerabili, cu
defecte și calități. Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine să ne conectăm la
sufletul nostru, să lucrăm la relația cu Dumnezeu, să fim în armonie cu noi
înșine, atunci v-om ajunge la succes, la bunăstare și la aceeptare.
Când vorbesc despre aceste cuvinte eu vorbesc despre mine. Te întrebi mereu
cum se manifestă iubirea de sine, ca să înțelegi că nu e egoism sau
egocentrism.
Iubirea de sine o poți manifesta diferit, de la felul în care te aranjezi
atunci când stai acasă sau când ieși în văzul tuturor, până la alimentele pe
care le consumi zi de zi și care-ți poți crea o stare de fericire sau de
vinovăție continuă. De la grija pe care o acorzi aspectului fizic, prin orele
de sport pe care le practici constant, până la timpul investit în dezvoltarea
ta persoanală și profesională prin diferite tipuri de conținut pe care le
citești sau le asculți.
Mereu te întrebi de ce este important iubirea de sine pentru tine. Atunci când te iubești, fără să-ți dai seama începi să nu mai tolerezi comportamente și acțiuni ale celor din jurul tău care te deranjează sau te fac să te simți inconfortabil. Iubirea de sine te ajută să ai în jurul tău doar oamenii și lucrurile care ajută constant la dezvoltarea și fericirea ta.
Te întrebi mereu cum poți să-ți dezolvolți iubirea de sine. Încearcă să
elimini din preajma ta oamenii care te rănesc și care te fac să simți inferior.
Trebuie să înveți să-ți oferi prima dată ție atenția și timpul tău, fără să
te consideri egoist(ă) sau vinovat(ă) pentru timpul investit în propriile
dorințe și nevoi.
Concentrează-te întotdeauna pe calitățile de care dispui. Arătă-ți zilnic
recunoștință pentru ceea ce ai, acceptă că nu ești perfect(ă) și care nu le
știi pe toate. Găsești în fiecare zi un lucru pentru care ești mândră și
mulțumită, începe cu lucruri mici. Ai să remarci treptat impactul pozitiv pe
care ți-l aduc.
Trebuie să fii mereu optimist(ă) și să ai încredere în tine, atunci când te
iubești pe tine și ceilalți o vor face. Dacă ai observat zilele alea bune în
care ești mulțumit de tine și parcă totul merge diferit. Oameni din jur te
privesc diferit îți vorbesc diferit. Atragi evenimente și oameni pozitivi în
preajama ta. Ești ceea ce atragi, dacă ești într-o stare de negativism și
agresiv și mereu nemulțumită, vei atrage astfel de oameni în jurul tău. Puterea atracției este dintre cele mai vechi
și puternice energii prezente în acest univers. Învață să fii fericită și
mulțumită cu tine și abia apoi vei obține tot ceea ce-ți dorești de la
ceilalți.
Este important să înțelegem că, înainte de a primi, trebuie să învățam să
ne oferim singuri. Să ne apreciem și să ne respectăm îndeajuns de mult încât să
ne fim suficienți. Abia când ajungi să-ți oferi prima dată ție, vei vedea că
oamenii din jurul vor fi atrași de energia și încrederea de sine pe care le
emani.
Un alt gând care mi-a venit este să nu ne îngrijorăm, să facem ce ne
bucură, să ai răbdare cu tine, să te ierți pe tine, să oferi iubire
Mereu ne îngrijorăm pentru situații care nu ține de noi și nu putem
controla. Dacă avem astfel de situații atunci să fim mai optimiști și cu
încredere v-om rezolva problema. Pentru când ești stresat și nervos, nu poți
vedea lucrurile dintr-o parte, dintr-un unghi.
Grijile nu fac altceva decât să te blocheze și mai mult în situația în care
te afli, să-ți scadă energia și să te oprească să acționezi. O spun din propria
experiență referitor la griji, și mi-am dat seamă că nu ajută la nimică. Mă
epuiza emoțional și psihologic.
Să facem ce ne bucură. Bucură-te de viața ca și când te afli în vacanță. Nu
te poticni în tot felul de scuze și blocaje pentru a nu face ceea ce te
relaxează și te face fericit. Depășește barierele și acționează.
Va trebui să avem răbdare cu noi înșine. La fel cum ai încredere în tine
când ai succes, fii tolerant atunci când nu ai reușit să faci ceea ce
ți-ai propus.
Trebuie să oferim iubire.
Iubește-i pe ceilalți nu pentru cee ace sunt ei, ci pentru ceea ce ești tu în
raport cu ei, iar în felul aceasta dispar și așteptările.
Trebuie acceptă-ți și
minusurile. Fă o listă cu 5 motive pentru care nu te placi, nereușitele și
calitățile pe care nu le iubești la tine.
Trebuie să ne iubim corpul
și să facem sportul cu zâmbetul.Renunța la exercițiile fizice care nu te fac să
zâmbești și alege activități care te fac să te simți bine. Nu facem sport
pentru că așa trebuie, ci pentru că ne place cee ace facem.
Să facem ceva pentru mine.
Este minunt atunci când faci tot felul de chestii pentru cei din jur, dar dar
este și mai minunt atunci când faci ceva doar pentru tine. Atunci când tu ești singurul care beneficiază de
toată atenția ta.
Am găsit un ghid simplu care te va ajuta să te vezi mai întâi
numai pe tine.
Un prim pas pentru a rezolva orice problemă este să recunoaștem că ai una. Sunt multe semne pot indica că nu te iubești
prea mult: ești prea critică cu tine, continui să rămâi într-o relație toxică,
îți neglijezi sănătatea și nu îți duci la bun sfârșit obiectivele. Ar trebui să
faci o pauză și să începi să te ocupi de viața ta. Identifică problemele care
există, apoi găsește cele mai bune soluții.
Un al doilea pas este să scriem o listă cu ce îți place la tine. Chiar dacă
pare greu, va trebui să faci o listă în care să scrii tot ce îți place la tine,
inclusiv trăsăturile de personalitate, trăsăturile fizice pentru care ești recunoscătoare,
realizările tale, lucrurile care îți plac, hobby-uri, pasiunile. Păstrează
lista în agendă, pentru a o citi de fiecare dată când te simți rău. Ea îți va arăta
că ești minunată.
O al treilea listă este cu ce nu îți place la tine. Această listă ar
fi ca o palmă peste față. Cu toate acestea, este un pas foarte important,
pentru ca atunci vei fi capabilă să identifici punctele slabe, defectele și
aspectele la care la care trebuie să mai lucrezi. Nu te speria în timp ce o
citești, toți oamenii se confruntă cu nesiguranță. De cele mai multe ori,
anxietatea și energiile negative se datorează unuia dintre factorii de pe
lista.
Trebuie să reții în fiecare zi înveți. Acceptă-te și simtă-te bine în pielea ta. Toți oamenii au defecte, așa că nu lasă gândurile negative să îți afecteze viața. Nu te mai gândi la opiniile altor persoane și știi că nu trebuie să dovești nimănui nimic. Lucrezi pe tine însuți.
Dar ce mai important este să
ai grijă de tine. Trebuie să adoptăm un stil de viață sănătos, mergi să îți
faci controale medicale când trebuie, călătorește, practică hobby-urile pe care
le ai, joacă-te și practică sport regulat, simte-te fericită etc.
Trebuie să vezi ce efecte
vor avea asupra ta!
Trebuie să iubim și părțile
negative. Să fim conștienți că le-am creat pentru a-ți îndeplini o nevoie. Însă
acum poți ca modalități noi, positive pentru a-ți îndeplini acele nevoie. Așa că elibereaza-te cu dragoste de vechile
patternuri negative.
8 mai 2021
O experiență Unică
O altă mini escapadă la
munte și drumeții a fost cu 2 luni în urmă, cu toată familia. De fapt am
plănuit cu o săptămână în urmă ca v-om face escapada această. Tare m-am bucurat
că v-om parcurge aproape 11.8 km pe jos, prin zone în care nu am fost niciodată.
Cu ocazia asta mi-am cumpărat haine sportive noi, pentru că eu nu am avut așa ceva. M-am încurajat cu multă bunăvoință și energie multă. Eu de fapt nu am știut de locația în care aveam să mergem. Am ajuns în vechiul sat Al Khoud, am mers prin vechiul sat, am văzut vechiul fort, clădirea dezafectată, am călărit peste un falaj și prin palmieri. Este un fel de un Oman tradițional pe cât poți strânge în 500 de metri.
Am ajuns la data când trebuia să mergem să
explorăm cele mai frumoase piesaje din Oman.
Ne-am trezit la ora 5 dimineața, ne-am rugat, ne-am îmbrăcat în haine
sportive, am luat apă și fructe. Ne-am întâlnit cu toți la ora 7 dimineața în
satul Al Khoud, la sfârșit de sat. În fața mea, se deschidea un piesaj de
nedescris, munte și văi. Toată lumea s-a
adunat, am făcut o poză de grup. Și am pornit. Am urcat un munte scund și ne-am
urcat pe munte, am coborât la vale, și iar ne-am urcat pe munte.
Am văzut răsăritul, era de o frumusețe rară. Nu era cald, era o vreme frumoasă și răcoasă. Am intrat în discuție cu niște adolescente și studente. Am făcut cunoștință și am vorbit prietenește. Am glumit și am râs mult.
Mi-a plăcut enorm de
mult această experiență cu familia mea, am urcat și pe urmă am coborât pe o scară înaltă. Am mers printre niște
cărări montane foarte greu de parcus. Dar piesajul care ne se deschidea înainte
era frumos, plin de locuri pitorești, văi și Wadi. Wadi Al Khoud apă limpede și curgătoare,
am băut din ea, îmi era sete. Pe drumul nostru am văzut o vulpe moartă și pe
urmă o oaie.
Eu aveam nevoie de liniște și pace ca să aud natura cum vorbește. Iar familia a tot vorbit, nu vroiam să aud multă gălăgie. Demult nu am avut linște și pace în jurul meu. Ne-am pornit la ora 7 dimineața, răsăritul soarelui a fot magnific, să-l privești de la înălțime. E sublim creația Divină. Creația dinvină a creat multe locuri frumoase, să te deschizi lor, pentru a simți și a pentru a o iubi enorm de mult.
Cel mai tare mă doare că noi nu o protejăm și nu o păstrăm curată, dar peste tot locul numai murdărie și sticle din plastic. Sincer mă doare să văd așa ceva în jurul meu că nu se păstrează curat.
Ne-am întors la ora
12:00, am avut micul dejun în mijlocul naturii. Obosiți dar încărcați cu
energie pozitivă și fericiți că am fost în mijlocul naturii. Relația cu natură
este importantă, ca și relația cu Dumnezeu.
Cel mai tare mi-aș fi
dorit ca să mai repet astfel de drumeții lungi împreună cu familia mea, și de
ce nu cu prieteni mei.
Fotografiile făcute de mine în această experiență frumoasă spune totul, nici cuvinte nu trebuie.
Scrisă de Elena Boguș
2 mai 2021
A unique experience
On this occasion I bought new sports clothes, because I did not have such a thing. I encouraged myself with a lot of goodwill and a lot of energy. I didn't really know where we were going. We arrived in the old village of Al Khoud, we walked through the old village, we saw the old fort, the disused building, we rode over a cliff and through palm trees. It's kind of a traditional Oman as far as you can gather in 500 meters.
We arrived at the date when we had to go to explore the most beautiful landscapes in Oman. We woke up at 5 in the morning, we prayed, we dressed in sports clothes, we took water and fruit. We all met at 7 o'clock in the morning in the village of Al Khoud, at the end of the village. In front of me, an indescribable landscape opened up, mountains and valleys. Everyone gathered, I took a group picture. And I started. We climbed a short mountain and climbed the mountain, descended the valley, and climbed the mountain again.
I saw the sunrise, it was of a rare beauty. It was not hot, it was beautiful and cool weather. I talked to some teenagers and students. I met and talked in a friendly way. I joked and laughed a lot.
I really enjoyed this experience with my family, I went up and then down a high ladder. We walked through some mountain paths very difficult to walk. But the landscape that opened before us was beautiful, full of picturesque places, valleys and Wadi. Wadi Al Khoud clear and flowing water, I drank from it, I was thirsty. On our way we saw a dead fox and then a sheep.
I needed peace and quiet to hear nature speak. And the family kept talking, I didn't want to hear much noise. I haven't had peace and quiet around me for a long time. We started at 7 in the morning, the sunrise was magnificent, to look at it from a height. The Divine creation is sublime. The original creation created many beautiful places, to open yourself to them, to feel and to love it enormously.
It hurts me the most that we don't protect it and keep it clean, but only dirt and plastic bottles everywhere. It honestly hurts me to see something like this around me that doesn't keep it clean.We returned at 12:00, we had breakfast in the middle of nature. Tired but full of positive energy and happy that I was in the middle of nature. The relationship with nature is as important as the relationship with God.
I would have liked to repeat such long hikes with my family, and why not with my friends.
Written by Elena Bogus
24 aprilie 2021
Book Review : Jules Verne - A journey to the Center of the Earth
A
Journey to the Center of the Earth (Voyage au center de la Terre in French) is
a novel written by Jules Verne in the Extraordinary Journeys series and
published in 1864. Originally published in in-18 on November 25, 1864, it was
republished in octavo. on May 13, 1867. The text of 1867 differs from that of
1864, with two additional chapters.
After
discovering an ancient rune manuscript, a scientist, his nephew and their guide
embark on a journey to the center of the Earth, using an Icelandic volcano.
As
Jules Verne usually does, the novel is a clever mix of scientific facts,
extrapolations and adventures. The introduction of the novel reflects the
concern for a young science, cryptology (Edgar Poe also dedicated a novel to
him, The Golden Beetle). The continuation presents a description of Iceland in
the late nineteenth century, then focuses on two rising sciences, paleontology
and geology.
The novel contains forty –five chapters,
without a title. The book was inspired by Charles Lyell's Geological Evidence
of the Antiquity of Man, published in 1863 (and may have been influenced by
Lyell's earlier work, Principles Of Geology, published between 1830-33). At the
time, geologists had abandoned the literal interpretation of the Bible
regarding the formation of the Earth, and it was generally accepted that the
end of the last glaciation marked the appearance of mankind, but Lyell
discovered new evidence that sent humans back in time. Lyell's book also
influenced the second edition of Louis Figuier's work, La Terre avant le déluge
(1867), which included illustrations of savages wearing animal skins and
wielding stone axes, instead of the Garden of Eden in the 1863 edition.
Jules
Verne A Journey to the center of the Earth. Form the discovery of a strange parchment
in an old book to the fantastic descent though a dormant volcano into a subterranean world of danger
and beauty, A journey to the Center of the Earth is as wonderfully entertaining
today as when it was
first published.
One
of Jules Verne’s finest novels, its unique combination of “hard” science and vivid imagination helped establish this
brilliant Frenchman as the father of modern science fiction. A high-tension
odyssey, it depicts three men who venture into an unknown, fearsome underworld
to discover what lies at the mysterious center of the earth- while risking their chances of ever returning to the
surface alive.
A
Journey to the Center of the Earth, the next of the “ Extraordinary Journey’s,
is a combination of a clearly formulaic mode of writing and wonderfully
imaginative adventures. In his old age, Verne acknowledged that all along he
had adhered to a specific formula in his
writing. He knew clearly what the
beginning middle and end of his story would be before he put to paper. He made an outline, which he
filled in chapter by chapter, and then
he rewrote. One can see evidence of this
method in the text.
There
is a mapped-out, cyclical nature to all that occurs throughout the journey, if
the story points are begin connected
before our eyes. The characters are driven by a devotion to scientific research and
rational deduction, which leads them to an obvious course of action, which leads them into danger and misadventure,
which leads to accidental good fortune,
which leads once again to a scientific
deduction… and so on and so on until the characters reach their final
destination.
What’s
so unusual is that a writer of such a
scientific and methodical nature would, albeit perhaps unwittingly reveal so
much of his personal experience in his scientifically oriented adventures. Was
it accidental that a story about the exploration of Earth’s interior also
expose the inner workings of the mind of a boy who need to become a man?
For
there are many clear echoes in A Journey to the Center of the Earth of Verne’s
own life. Most evident throughout the story is Verne’s relationship to his
father. A Journey to the Center of the Earth is filled with the moments of
“great good fortune”. Without those moments the adventures would not be able to move forward and neither
would the story. Perhaps the most important moment of “great good fortune “is
an event disguised as a dangerous mistake.
Otto
Lidenbrock, a professor of mineralogy, and Axel, his nephew, embark on the
strangest journey of their lives, on the road depicted in a mysterious
manuscript ... The target of the fantastic journey is the center of the Earth.
Accompanied by Hans, an experienced guide, the two explorers penetrate, deeper
and deeper, under the earth's crust, towards another world. The many adventures
that the three heroes have in the miraculous and unsuspected world from the
depths, the dangers and unusual events they go through are the delight of the
book, which, like all of Jules Verne's novels, is read breathlessly.
Written by Bogus Elena
18 aprilie 2021
Recenzie de carte: Jules Verne " O călătorie spre centrul Pământului."
Săptămâna aceasta am terminat cea mai interesantă carte pe care vreau să o recomand tuturor, citiți-o. Această carte este pentru toate vârstele, de la mic la mare. În el te poți regăsi. Te face să călătorești într-o lume magică plină de aventuri, experiență și autocunoaștere.
O călătorie către centrul pământului (Voyage au centre de la Terre în franceză) este un roman scris de Jules Verne în seria Călătoriile extraordinare și publicat în 1864. Publicat inițial în -18 la 25 noiembrie 1864, a fost republicat în octavo. la 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864, cu două capitole suplimentare.
După ce au descoperit un antic manuscris runic, un om de știință, nepotul său și ghidul lor se angajează într-o călătorie către centrul Pământului, folosind un vulcan islandez.
Așa cum face de obicei Jules Verne, romanul este un amestec inteligent de fapte științifice, extrapolări și aventuri. Introducerea romanului reflectă preocuparea pentru o știință tânără, criptologia (Edgar Poe i-a dedicat și un roman, Gândacul de aur). Continuarea prezintă o descriere a Islandei la sfârșitul secolului al XIX-lea, apoi se concentrează pe două științe în creștere, paleontologia și geologia.
Romanul conține patruzeci-cinci capitole, fără titlu. Cartea a fost inspirată de Evidența geologică a antichității omului de către Charles Lyell, publicată în 1863 (și poate că a fost influențată de lucrarea anterioară a lui Lyell, Principiile geologiei, publicată între 1830-33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literală a Bibliei cu privire la formarea Pământului și, în general, s-a acceptat că sfârșitul ultimei glaciații a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care i-au trimis pe oameni înapoi în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a operei lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care a inclus ilustrații ale sălbăticilor care poartă piei de animale și care foloseau topoare de piatră, în locul Grădinii Edenului din ediția din 1863.
Jules Verne O călătorie în centrul Pământului. Formați descoperirea unui pergament ciudat într-o carte veche până la coborârea fantastică, deși un vulcan adormit într-o lume subterană de pericol și frumusețe, O călătorie în centrul Pământului este astăzi la fel de minunat de distractivă ca atunci când a fost publicată prima dată.
Unul dintre cele mai bune romane ale lui Jules Verne, combinația sa unică de știință „dură” și imaginația vie a ajutat-o pe acest genial francez să fie tatăl științei moderne de ficțiune. O odisee de înaltă tensiune, înfățișează trei bărbați care se aventurează într-o lume interlopă necunoscută și înfricoșătoare pentru a descoperi ce se află în centrul misterios al pământului - în timp ce își riscă șansele de a reveni vreodată la suprafață în viață.
O călătorie către centrul pământului, următoarea din „Calatoria extraordinară”, este o combinație între un mod clar de formulare de scriere și aventuri minunate imaginative. La bătrânețe, Verne a recunoscut că tot timpul a aderat la o formulă specifică în scrierea sa. Știa clar care ar fi mijlocul de început și sfârșitul poveștii sale înainte de a-l pune pe hârtie. A făcut o schiță, pe care a completat-o capitol cu capitol, apoi a rescris-o. Se poate vedea dovezi ale acestei metode în text.
Există o natură ciclică, planificată, a tuturor celor care apar pe parcursul călătoriei, dacă punctele de poveste sunt conectate în fața ochilor noștri. Personajele sunt conduse de devotamentul față de cercetarea științifică și deducția rațională, care le conduce la un curs evident de acțiune, care le conduce în pericol și în nefericire, care duce la noroc accidental, care duce încă o dată la o deducție științifică ... și așa și așa mai departe până când personajele ajung la destinația finală.
Ceea ce este atât de neobișnuit este că un scriitor de o asemenea natură științifică și metodică ar dezvălui, fără să vrea, atât de mult din experiența sa personală în aventurile sale orientate științific. A fost întâmplător ca o poveste despre explorarea interiorului Pământului să expună și funcționarea interioară a minții unui băiat care trebuie să devină bărbat?
Căci există multe ecouri clare în O călătorie către centrul pământului din propria viață a lui Verne. Cea mai evidentă în toată povestea este relația lui Verne cu tatăl său. O Călătorie către centrul Pământului este plină de momentele de „mare noroc”. Fără acele momente aventurile nu ar fi în măsură să avanseze și nici povestea. Poate că cel mai important moment al „marii norocuri” este un eveniment deghizat într-o greșeală periculoasă.
Otto Lidenbrock, profesor de mineralogie, și Axel, nepotul său, se angajează în cea mai ciudată călătorie din viața lor, pe drumul descris într-un misterios manuscris ... Ținta călătoriei fantastice este centrul Pământului. Însoțiți de Hans, un ghid cu experiență, cei doi exploratori pătrund, din ce în ce mai adânc, sub scoarța terestră, către o altă lume. Numeroasele aventuri pe care le au cei trei eroi în lumea miraculoasă și nebănuită din adâncuri, pericolele și evenimentele neobișnuite prin care trec sunt încântarea cărții, care, la fel ca toate romanele lui Jules Verne, este citită fără suflare.
Scrisa de Bogus Elena
-
Prima zi de Colocviu În data de 25-26 mai 2012, la Chişinău, s-a început Colocviu Ştiinţific cu participare internaţională,...
-
Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am î...
-
Am citit această poveste despre valorile umane scris de Mimo. Vreau să o împărtăşesc prietenilor mei care îmi vizitează blogul meu. Ilus...