O cale către a te iubi pe tine însuți!

"A te iubi pe tine însuți este o aventură minunată; este ca și cum ai învățat să zbori. Cum ar fi dacă toți am avea o puterea de a zbura atunci când inima o cere?" (Louise Hay)

Dacă acest articol pare sec sau neinteresant doar pentru că l-am scris în grabă și nu am pus nicio emoție sau sentiment al meu să mă reprezinte.

Dar, de fapt, acest articol mă reprezintă pe deplin pentru că sunt și în această situație pentru a afla despre iubirea de sine.

Într-una din zilele trecute, împreună cu o prietenă de-a mea am avut o discuție foarte interesantă pe care nu am discutat niciodată despre acest subiect.

Încercam să-i explic ce înseamnă iubirea de sine, după cum înțelegeam, cât am citit pe internet sau cărții. Dar niciodată nu m-am gândit profund la acest subiect și nu m-am întrebat dacă mă iubesc sau nu.

A trecut ceva timp, în timp ce mintea mea îmi dădea de înțeles să mă gândesc la Iubirea de Sine, mai mult. Înseamnă că și eu am această lipsă de Iubire, față de mine, dacă intuiția mi-a adus aminte de acest  minunat subiect care pentru mine era nou.

Am observat că trăim într-o perioadă, în care suntem pierduți, confuzi și haotici. A venit vremea pentru schimbarea de sine, pentru apropierea de noi, și de Dumnezeu.

Suntem într-un moment că trebuie să schimbăm ceva în noi, să ne respectăm pe noi. Să ne valorificăm potențialul din noi. Și mai mult să ne iubim pe noi. Pentru majoritatea din noi, nu știm ce înseamnă și cum să ne iubim pe noi. Pentru că am fost educați, unde nu prea s-a vorbit de iubirea de sine, și nu ne-a aratat nouă cum să ne iubim pe noi înșine.

Despre iubirea de sine s-a scris și s-a vorbit mult; și totuși se știe prea puțin. Unii cred că nu e bine să te iubești că e semn de infatuare, fală, egoism și orgoliu.

Despre iubirea de sine nu ne învață nimeni. De ce? Pentru că nici părinți noștri( majoritatea lor) nu au fost învățați, nici părinții lor, etc.

Cum poate un părinte să își învețe copiii ceva ce ei nu cunosc? Dacă părinții se urăsc pe ei înșiși, se neglijează se sacrifică pentru alții, cum poate copilul să înțeleagă ce înseamnă iubirea de sine, pacea interioară și liniștea sufletească?

Se mai spune că un copil abuzat în familie nu va înceta să își iubească părinții, ci va înceta să se iubescă pe sine? De ce pentru că un copil etalonul sunt părinții: dacă ei își arată iubirea, copilul înflorește pentru că știe că mami și tati îl acceptă; dar dacă părinții nu își arată iubirea, copilul se va considera rău, obraznic( sau alte cuvinte spuse „cu iubire” de părinte) și că nu va merita nimic de la ei și de la viață.

 Dacă unui copil i se va spune în mod repetat că iubirea de sine este un păcat, că trebuie să îi iubească pe toți, pe ceilalți și se pună pe ultimul loc pentru că așa e viața, fie se va închide în el și se va feri de iubire, fie se va arunca în brațele primilor veniți pentru a primi aprobarea și validarea pe care el nu ști să și-o dea.

Un copil căruia nu i se spune despre iubirea de sine va deveni un adolescent și apoi un adult ce va încerca să acopere golurile din interior cu alcool, tutun, droguri, mâncare, sex, relații ocazionale, agresivitate verbală și fizică. Adică va deveni ca cei care l-a privat de iubire.

Un om care încetează să se iubească nu poate avea relații echilibrate, armonioase. De ce? Pentru că cei pe care îi întâlneasc sunt aleși în funcție de ce lipsuri are acel om: i-a lipsit intimitatea, va avea multiple relații, i-a lipsit afecțiunea, va avea multe dependențe, i-a lipsit valoarea în proprii ochi, va căuta să facă bani cu orice preț.

Când un om încetează să se iubească, toate relațiile din toate domeniile devin toxice.

Am ajuns într-o perioadă că trebuie să reflectăm mai mult asupra noastră, să ne cunoaștem, să ne iubim și să ne respectăm mai mult. Dar să nu uităm că fără Dumnezeu, nu putem să ne cunoaștem iubirea față de noi și de aproapele nostru.

Zilele aceastea, m-am întrebat De ce Dumnezeu ne iubește, și pentru ce ne iubește atât de mult, fără să se supere pe noi, să ne pedepsească, sau să ne urască. El ne iubește așa cum suntem, cu slăbiciunile noastre, cu micile noastre defecte, el ne iubește pe noi egal, fără preferințe.

Dumnezeu mereu ne iartă, ne iubește, e milostiv cu noi, e bun  și înțelept.

Ce înseamnă iubirea de sine? Ce înseamnă să te iubești pe tine? De multe ori am auzit dacă te iubești pe tine, vei atrage oameni care să te iubească. Sincer oare eu nu știu exact ce înseamnă? Oare eu știu dar nu o conștientizezi încă? Poate ar trebui să mă informez mai mult să citesc mai mult despre dezvoltare personală.

Ceea ce îmi vine în minte este să nu faci ceea ce nu-ți place să faci. În concluzie, dacă nu-mi place ceva să fac, să nu fac. Asta înseamnă iubire de sine.

Un alt gând este să fi mai înțelegătoare și mai milostivă, adică mai  sensibilă la durerile altora. Dar vreau să mă fac înțeleasă să nu se înțeleagă cu a te folosi de bunătatea mea, să fiu folosită, umilită și să nu fiu respectată de  către cei din jur, important să fiu respectată și înțeleasă.

Un alt gând să am grijă de mine, de fizic de suflet și minte. Să mă ascult pe mine, să-mi ofer iubirea pe care o merit, să mă valorific și să mă suțin mai mult.

Mulți o înțeleg și subțînețeleg ca un egoism, dar nu este adevărat. Toți suntem egoiști într-un fel sau altul. Toți vrem să fim iubiți, apreciați, valorificați la justa noastră valoare. Dar până nu începem de la noi, atunci nimic nu se va schimba în viața noastră.

Trebuie să avem încredere în noi, să ne valorificăm, să ne acceptăm pe noi înșine, trebuie să înțelegem că nu suntem perfecți, sunt oameni vulnerabili, cu defecte și calități. Trebuie să ne cunoaștem pe noi înșine să ne conectăm la sufletul nostru, să lucrăm la relația cu Dumnezeu, să fim în armonie cu noi înșine, atunci v-om ajunge la succes, la bunăstare și la aceeptare.

Când vorbesc despre aceste cuvinte eu vorbesc despre mine. Te întrebi mereu cum se manifestă iubirea de sine, ca să înțelegi că nu e egoism sau egocentrism.

Iubirea de sine o poți manifesta diferit, de la felul în care te aranjezi atunci când stai acasă sau când ieși în văzul tuturor, până la alimentele pe care le consumi zi de zi și care-ți poți crea o stare de fericire sau de vinovăție continuă. De la grija pe care o acorzi aspectului fizic, prin orele de sport pe care le practici constant, până la timpul investit în dezvoltarea ta persoanală și profesională prin diferite tipuri de conținut pe care le citești sau le asculți.

Mereu te întrebi de ce este important iubirea de sine pentru tine. Atunci când te iubești, fără să-ți dai seama începi să nu mai tolerezi comportamente și acțiuni ale celor din jurul tău care te deranjează sau te fac să te simți inconfortabil. Iubirea de sine te ajută să ai în jurul tău doar oamenii și lucrurile care ajută constant la dezvoltarea și fericirea ta.

Te întrebi mereu cum poți să-ți dezolvolți iubirea de sine. Încearcă să elimini din preajma ta oamenii care te rănesc și care te fac să simți inferior.

Trebuie să înveți să-ți oferi prima dată ție atenția și timpul tău, fără să te consideri egoist(ă) sau vinovat(ă) pentru timpul investit în propriile dorințe și nevoi.

Concentrează-te întotdeauna pe calitățile de care dispui. Arătă-ți zilnic recunoștință pentru ceea ce ai, acceptă că nu ești perfect(ă) și care nu le știi pe toate. Găsești în fiecare zi un lucru pentru care ești mândră și mulțumită, începe cu lucruri mici. Ai să remarci treptat impactul pozitiv pe care ți-l aduc.

Trebuie să fii mereu optimist(ă) și să ai încredere în tine, atunci când te iubești pe tine și ceilalți o vor face. Dacă ai observat zilele alea bune în care ești mulțumit de tine și parcă totul merge diferit. Oameni din jur te privesc diferit îți vorbesc diferit. Atragi evenimente și oameni pozitivi în preajama ta. Ești ceea ce atragi, dacă ești într-o stare de negativism și agresiv și mereu nemulțumită, vei atrage astfel de oameni în jurul tău.  Puterea atracției este dintre cele mai vechi și puternice energii prezente în acest univers. Învață să fii fericită și mulțumită cu tine și abia apoi vei obține tot ceea ce-ți dorești de la ceilalți.

Este important să înțelegem că, înainte de a primi, trebuie să învățam să ne oferim singuri. Să ne apreciem și să ne respectăm îndeajuns de mult încât să ne fim suficienți. Abia când ajungi să-ți oferi prima dată ție, vei vedea că oamenii din jurul vor fi atrași de energia și încrederea de sine pe care le emani.

Un alt gând care mi-a venit este să nu ne îngrijorăm, să facem ce ne bucură, să ai răbdare cu tine, să te ierți pe tine, să oferi iubire

Mereu ne îngrijorăm pentru situații care nu ține de noi și nu putem controla. Dacă avem astfel de situații atunci să fim mai optimiști și cu încredere v-om rezolva problema. Pentru când ești stresat și nervos, nu poți vedea lucrurile dintr-o parte, dintr-un unghi.

Grijile nu fac altceva decât să te blocheze și mai mult în situația în care te afli, să-ți scadă energia și să te oprească să acționezi. O spun din propria experiență referitor la griji, și mi-am dat seamă că nu ajută la nimică. Mă epuiza emoțional și psihologic.

Să facem ce ne bucură. Bucură-te de viața ca și când te afli în vacanță. Nu te poticni în tot felul de scuze și blocaje pentru a nu face ceea ce te relaxează și te face fericit. Depășește barierele și acționează.

Va trebui să avem răbdare cu noi înșine. La fel cum ai încredere în tine când ai succes, fii tolerant atunci când nu ai reușit să faci ceea ce ți-ai propus.

Trebuie să oferim iubire. Iubește-i pe ceilalți nu pentru cee ace sunt ei, ci pentru ceea ce ești tu în raport cu ei, iar în felul aceasta dispar și așteptările.

Trebuie acceptă-ți și minusurile. Fă o listă cu 5 motive pentru care nu te placi, nereușitele și calitățile pe care nu le iubești la tine.

Trebuie să ne iubim corpul și să facem sportul cu zâmbetul.Renunța la exercițiile fizice care nu te fac să zâmbești și alege activități care te fac să te simți bine. Nu facem sport pentru că așa trebuie, ci pentru că ne place cee ace facem.

Să facem ceva pentru mine. Este minunt atunci când faci tot felul de chestii pentru cei din jur, dar dar este și mai minunt atunci când faci ceva doar pentru tine. Atunci  când tu ești singurul care beneficiază de toată atenția ta.

Am găsit un ghid simplu care te va ajuta să te vezi mai întâi numai pe tine.

Un prim pas pentru a rezolva orice problemă este să recunoaștem  că ai una.  Sunt multe semne pot indica că nu te iubești prea mult: ești prea critică cu tine, continui să rămâi într-o relație toxică, îți neglijezi sănătatea și nu îți duci la bun sfârșit obiectivele. Ar trebui să faci o pauză și să începi să te ocupi de viața ta. Identifică problemele care există, apoi găsește cele mai bune soluții.

Un al doilea pas este să scriem o listă cu ce îți place la tine. Chiar dacă pare greu, va trebui să faci o listă în care să scrii tot ce îți place la tine, inclusiv trăsăturile de personalitate, trăsăturile  fizice pentru care ești recunoscătoare, realizările tale, lucrurile care îți plac, hobby-uri, pasiunile. Păstrează lista în agendă, pentru a o citi de fiecare dată când te simți rău. Ea îți va arăta că ești minunată.

O al treilea listă este cu ce nu îți place la tine. Această listă ar fi ca o palmă peste față. Cu toate acestea, este un pas foarte important, pentru ca atunci vei fi capabilă să identifici punctele slabe, defectele și aspectele la care la care trebuie să mai lucrezi. Nu te speria în timp ce o citești, toți oamenii se confruntă cu nesiguranță. De cele mai multe ori, anxietatea și energiile negative se datorează unuia dintre factorii de pe lista.

Trebuie să reții în fiecare zi înveți. Acceptă-te și simtă-te  bine în pielea ta. Toți oamenii au defecte, așa că nu lasă gândurile negative să îți afecteze viața. Nu te mai gândi la opiniile altor persoane și știi că nu trebuie să dovești nimănui nimic. Lucrezi pe tine însuți.

Dar ce mai important este să ai grijă de tine. Trebuie să adoptăm un stil de viață sănătos, mergi să îți faci controale medicale când trebuie, călătorește, practică hobby-urile pe care le ai, joacă-te și practică sport regulat, simte-te fericită etc.

Trebuie să vezi ce efecte vor avea asupra ta!

Trebuie să iubim și părțile negative. Să fim conștienți că le-am creat pentru a-ți îndeplini o nevoie. Însă acum poți ca modalități noi, positive pentru a-ți îndeplini acele nevoie.  Așa că elibereaza-te cu dragoste de vechile patternuri negative.

 

                                           Scrisă  de Bogus Elena

O experiență Unică

O altă mini escapadă la munte și  drumeții a fost cu  2 luni în urmă, cu toată familia. De fapt am plănuit cu o săptămână în urmă ca v-om face escapada această. Tare m-am bucurat că v-om parcurge aproape 11.8 km pe jos, prin zone în care nu am fost niciodată.

Cu ocazia asta mi-am cumpărat haine sportive noi, pentru că eu nu am avut așa ceva. M-am încurajat cu multă bunăvoință și energie multă. Eu de fapt nu am știut de locația în care aveam să mergem. Am ajuns în vechiul sat Al Khoud, am mers prin vechiul sat, am văzut vechiul fort, clădirea dezafectată, am călărit peste un falaj și prin palmieri. Este un fel de un Oman tradițional pe cât poți strânge în 500 de metri.

 Am ajuns la data când trebuia să mergem să explorăm cele mai frumoase piesaje din Oman.  Ne-am trezit la ora 5 dimineața, ne-am rugat, ne-am îmbrăcat în haine sportive, am luat apă și fructe. Ne-am întâlnit cu toți la ora 7 dimineața în satul Al Khoud, la sfârșit de sat. În fața mea, se deschidea un piesaj de nedescris, munte și văi.  Toată lumea s-a adunat, am făcut o poză de grup. Și am pornit. Am urcat un munte scund și ne-am urcat pe munte, am coborât la vale, și iar ne-am urcat pe munte.

Am văzut răsăritul, era de o frumusețe rară. Nu era cald, era o vreme frumoasă și răcoasă. Am intrat în discuție cu niște adolescente și studente. Am făcut cunoștință și am vorbit prietenește. Am glumit și am râs mult.

Mi-a plăcut enorm de mult această experiență cu familia mea, am urcat și pe urmă am coborât  pe o scară înaltă. Am mers printre niște cărări montane foarte greu de parcus. Dar piesajul care ne se deschidea înainte era frumos, plin de locuri pitorești, văi și  Wadi. Wadi Al Khoud apă limpede și curgătoare, am băut din ea, îmi era sete. Pe drumul nostru am văzut o vulpe moartă și pe urmă o oaie.

Eu aveam nevoie de liniște și pace ca să aud natura cum vorbește. Iar familia a tot vorbit, nu vroiam să aud multă gălăgie. Demult nu am avut linște și pace în jurul meu. Ne-am pornit la ora 7 dimineața, răsăritul soarelui a fot magnific, să-l privești de la înălțime. E sublim creația Divină. Creația dinvină a creat multe locuri frumoase, să te deschizi lor, pentru a simți și a pentru a o iubi enorm de mult.

Cel mai tare mă doare că noi nu o protejăm și nu o păstrăm curată, dar peste tot locul numai murdărie și sticle din plastic. Sincer mă doare să văd așa ceva în jurul meu că nu se păstrează curat.

Ne-am întors la ora 12:00, am avut micul dejun în mijlocul naturii. Obosiți dar încărcați cu energie pozitivă și fericiți că am fost în mijlocul naturii. Relația cu natură este importantă, ca și relația cu Dumnezeu.

Cel mai tare mi-aș fi dorit ca să mai repet astfel de drumeții lungi împreună cu familia mea, și de ce nu cu prieteni mei.

Fotografiile făcute de mine în această experiență frumoasă spune totul, nici cuvinte nu trebuie. 

                                                   Scrisă de Elena Boguș

A unique experience

 Another mini getaway to the mountains and hiking was 2 months ago, with the whole family. In fact, I planned a week ago to get you this getaway. I was very happy that we will cover almost 11.8 km on foot, through areas where I have never been.

On this occasion I bought new sports clothes, because I did not have such a thing. I encouraged myself with a lot of goodwill and a lot of energy. I didn't really know where we were going. We arrived in the old village of Al Khoud, we walked through the old village, we saw the old fort, the disused building, we rode over a cliff and through palm trees. It's kind of a traditional Oman as far as you can gather in 500 meters.

 We arrived at the date when we had to go to explore the most beautiful landscapes in Oman. We woke up at 5 in the morning, we prayed, we dressed in sports clothes, we took water and fruit. We all met at 7 o'clock in the morning in the village of Al Khoud, at the end of the village. In front of me, an indescribable landscape opened up, mountains and valleys. Everyone gathered, I took a group picture. And I started. We climbed a short mountain and climbed the mountain, descended the valley, and climbed the mountain again.

I saw the sunrise, it was of a rare beauty. It was not hot, it was beautiful and cool weather. I talked to some teenagers and students. I met and talked in a friendly way. I joked and laughed a lot.

I really enjoyed this experience with my family, I went up and then down a high ladder. We walked through some mountain paths very difficult to walk. But the landscape that opened before us was beautiful, full of picturesque places, valleys and Wadi. Wadi Al Khoud clear and flowing water, I drank from it, I was thirsty. On our way we saw a dead fox and then a sheep.

I needed peace and quiet to hear nature speak. And the family kept talking, I didn't want to hear much noise. I haven't had peace and quiet around me for a long time. We started at 7 in the morning, the sunrise was magnificent, to look at it from a height. The Divine creation is sublime. The original creation created many beautiful places, to open yourself to them, to feel and to love it enormously.

It hurts me the most that we don't protect it and keep it clean, but only dirt and plastic bottles everywhere. It honestly hurts me to see something like this around me that doesn't keep it clean.

We returned at 12:00, we had breakfast in the middle of nature. Tired but full of positive energy and happy that I was in the middle of nature. The relationship with nature is as important as the relationship with God.

I would have liked to repeat such long hikes with my family, and why not with my friends.

          Written by Elena Bogus

Book Review : Jules Verne - A journey to the Center of the Earth

 This week I finished the most interesting book I want to recommend to everyone, read it. This book is for all ages, from small to large. In it you can find yourself. It makes you travel in a magical world full of adventure, experience and self-knowledge.

A Journey to the Center of the Earth (Voyage au center de la Terre in French) is a novel written by Jules Verne in the Extraordinary Journeys series and published in 1864. Originally published in in-18 on November 25, 1864, it was republished in octavo. on May 13, 1867. The text of 1867 differs from that of 1864, with two additional chapters.

After discovering an ancient rune manuscript, a scientist, his nephew and their guide embark on a journey to the center of the Earth, using an Icelandic volcano.

As Jules Verne usually does, the novel is a clever mix of scientific facts, extrapolations and adventures. The introduction of the novel reflects the concern for a young science, cryptology (Edgar Poe also dedicated a novel to him, The Golden Beetle). The continuation presents a description of Iceland in the late nineteenth century, then focuses on two rising sciences, paleontology and geology.

 The novel contains forty –five chapters, without a title. The book was inspired by Charles Lyell's Geological Evidence of the Antiquity of Man, published in 1863 (and may have been influenced by Lyell's earlier work, Principles Of Geology, published between 1830-33). At the time, geologists had abandoned the literal interpretation of the Bible regarding the formation of the Earth, and it was generally accepted that the end of the last glaciation marked the appearance of mankind, but Lyell discovered new evidence that sent humans back in time. Lyell's book also influenced the second edition of Louis Figuier's work, La Terre avant le déluge (1867), which included illustrations of savages wearing animal skins and wielding stone axes, instead of the Garden of Eden in the 1863 edition.

Jules Verne A Journey to the center of the Earth. Form the discovery of a strange parchment in an old book to the fantastic descent though a dormant  volcano into a subterranean world of danger and beauty, A journey to the Center of the Earth is as wonderfully entertaining today  as when  it was  first published.

One of Jules Verne’s finest novels, its unique combination of “hard” science  and vivid imagination helped establish this brilliant Frenchman as the father of modern science fiction. A high-tension odyssey, it depicts three men who venture into an unknown, fearsome underworld to discover what lies at the mysterious center of the earth- while risking  their chances of ever returning to the surface alive.

A Journey to the Center of the Earth, the next of the “ Extraordinary Journey’s, is a combination of a clearly formulaic mode of writing and wonderfully imaginative adventures. In his old age, Verne acknowledged that all along he had adhered  to a specific formula in his writing. He knew clearly  what the beginning middle and end of his story would be before  he put to paper. He made an outline, which he filled  in chapter by chapter, and then he rewrote.  One can see evidence of this method in the text.

There is a mapped-out, cyclical nature to all that occurs throughout the journey, if the story points are begin connected  before our eyes. The characters are driven  by a devotion to scientific research and rational deduction, which leads them to an obvious  course of action, which  leads them into danger and misadventure, which  leads to accidental good fortune, which  leads once again to a scientific deduction… and so on and so on until the characters reach their final destination.

What’s so unusual is that  a writer of such a scientific and methodical nature would, albeit perhaps unwittingly reveal so much of his personal experience in his scientifically oriented adventures. Was it accidental that a story about the exploration of Earth’s interior also expose the inner workings of the mind of a boy who need to become a man?

For there are many clear echoes in A Journey to the Center of the Earth of Verne’s own life. Most evident throughout the story is Verne’s relationship to his father. A Journey to the Center of the Earth is filled with the moments of “great good fortune”. Without those moments the adventures  would not be able to move forward and neither would the story. Perhaps the most important moment of “great good fortune “is an event disguised as a dangerous mistake.

Otto Lidenbrock, a professor of mineralogy, and Axel, his nephew, embark on the strangest journey of their lives, on the road depicted in a mysterious manuscript ... The target of the fantastic journey is the center of the Earth. Accompanied by Hans, an experienced guide, the two explorers penetrate, deeper and deeper, under the earth's crust, towards another world. The many adventures that the three heroes have in the miraculous and unsuspected world from the depths, the dangers and unusual events they go through are the delight of the book, which, like all of Jules Verne's novels, is read breathlessly.

                                                  Written by Bogus Elena 

Recenzie de carte: Jules Verne " O călătorie spre centrul Pământului."

Săptămâna aceasta am terminat cea mai interesantă carte pe care vreau să o recomand tuturor, citiți-o. Această carte este pentru toate vârstele, de la mic la mare. În el te poți regăsi. Te face să călătorești într-o lume magică plină de aventuri, experiență și autocunoaștere.

O călătorie către centrul pământului (Voyage au centre de la Terre în franceză) este un roman scris de Jules Verne în seria Călătoriile extraordinare și publicat în 1864. Publicat inițial în -18 la 25 noiembrie 1864, a fost republicat în octavo. la 13 mai 1867. Textul din 1867 diferă de cel din 1864, cu două capitole suplimentare.

După ce au descoperit un antic manuscris runic, un om de știință, nepotul său și ghidul lor se angajează într-o călătorie către centrul Pământului, folosind un vulcan islandez.

Așa cum face de obicei Jules Verne, romanul este un amestec inteligent de fapte științifice, extrapolări și aventuri. Introducerea romanului reflectă preocuparea pentru o știință tânără, criptologia (Edgar Poe i-a dedicat și un roman, Gândacul de aur). Continuarea prezintă o descriere a Islandei la sfârșitul secolului al XIX-lea, apoi se concentrează pe două științe în creștere, paleontologia și geologia.

 Romanul conține patruzeci-cinci capitole, fără titlu. Cartea a fost inspirată de Evidența geologică a antichității omului de către Charles Lyell, publicată în 1863 (și poate că a fost influențată de lucrarea anterioară a lui Lyell, Principiile geologiei, publicată între 1830-33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literală a Bibliei cu privire la formarea Pământului și, în general, s-a acceptat că sfârșitul ultimei glaciații a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care i-au trimis pe oameni înapoi în timp. Cartea lui Lyell a influențat și a doua ediție a operei lui Louis Figuier, La Terre avant le déluge (1867), care a inclus ilustrații ale sălbăticilor care poartă piei de animale și care foloseau topoare de piatră, în locul Grădinii Edenului din ediția din 1863.

Jules Verne O călătorie în centrul Pământului. Formați descoperirea unui pergament ciudat într-o carte veche până la coborârea fantastică, deși un vulcan adormit într-o lume subterană de pericol și frumusețe, O călătorie în centrul Pământului este astăzi la fel de minunat de distractivă ca atunci când a fost publicată prima dată.

Unul dintre cele mai bune romane ale lui Jules Verne, combinația sa unică de știință „dură” și imaginația vie a ajutat-o ​​pe acest genial francez să fie tatăl științei moderne de ficțiune. O odisee de înaltă tensiune, înfățișează trei bărbați care se aventurează într-o lume interlopă necunoscută și înfricoșătoare pentru a descoperi ce se află în centrul misterios al pământului - în timp ce își riscă șansele de a reveni vreodată la suprafață în viață.

 O călătorie către centrul pământului, următoarea din „Calatoria extraordinară”, este o combinație între un mod clar de formulare de scriere și aventuri minunate imaginative. La bătrânețe, Verne a recunoscut că tot timpul a aderat la o formulă specifică în scrierea sa. Știa clar care ar fi mijlocul de început și sfârșitul poveștii sale înainte de a-l pune pe hârtie. A făcut o schiță, pe care a completat-o ​​capitol cu ​​capitol, apoi a rescris-o. Se poate vedea dovezi ale acestei metode în text.

Există o natură ciclică, planificată, a tuturor celor care apar pe parcursul călătoriei, dacă punctele de poveste sunt conectate în fața ochilor noștri. Personajele sunt conduse de devotamentul față de cercetarea științifică și deducția rațională, care le conduce la un curs evident de acțiune, care le conduce în pericol și în nefericire, care duce la noroc accidental, care duce încă o dată la o deducție științifică ... și așa și așa mai departe până când personajele ajung la destinația finală.

Ceea ce este atât de neobișnuit este că un scriitor de o asemenea natură științifică și metodică ar dezvălui, fără să vrea, atât de mult din experiența sa personală în aventurile sale orientate științific. A fost întâmplător ca o poveste despre explorarea interiorului Pământului să expună și funcționarea interioară a minții unui băiat care trebuie să devină bărbat?

Căci există multe ecouri clare în O călătorie către centrul pământului din propria viață a lui Verne. Cea mai evidentă în toată povestea este relația lui Verne cu tatăl său. O Călătorie către centrul Pământului este plină de momentele de „mare noroc”. Fără acele momente aventurile nu ar fi în măsură să avanseze și nici povestea. Poate că cel mai important moment al „marii norocuri” este un eveniment deghizat într-o greșeală periculoasă.

Otto Lidenbrock, profesor de mineralogie, și Axel, nepotul său, se angajează în cea mai ciudată călătorie din viața lor, pe drumul descris într-un misterios manuscris ... Ținta călătoriei fantastice este centrul Pământului. Însoțiți de Hans, un ghid cu experiență, cei doi exploratori pătrund, din ce în ce mai adânc, sub scoarța terestră, către o altă lume. Numeroasele aventuri pe care le au cei trei eroi în lumea miraculoasă și nebănuită din adâncuri, pericolele și evenimentele neobișnuite prin care trec sunt încântarea cărții, care, la fel ca toate romanele lui Jules Verne, este citită fără suflare.

                                     Scrisa de Bogus Elena

An unforgettable afternoon

 I did not know that in the surroundings of Muscat, there are places so beautiful and not yet discovered by me. Maybe they were discovered, but not by me.

Last week I was with my friends Raheema and Marion, in the most beautiful places, where you can run away from this hectic world. Where you can charge your batteries to the maximum.

I think Oman has many other places of fairytale beauty, but they have not been discovered by me. I hope to discover them and share with you my impressions of those places.

Let my little journey begin through the most beautiful places. In fact, we had a plan to go swimming in the ocean. It was a very cold spring wind outside and it was warm, good for bathing.

2 days before we left, we agreed on what time and who would come to pick me up from home. I equipped myself with everything I needed for bathing, food, water, and all kinds of snacks. We were very happy that you were finally out to the ocean, finally out. We haven't been to the ocean for a long time to bathe in salt water, to expose our skin to the sun, to tan.

The heat is coming and if you don't go to the ocean now, you won't go later, because it's very hot and you can't stay in the sun for long.

Marion came to pick me up at about 11:00 and then we would meet with Raheema, at our place, at 12 o'clock. From there we got in a car and went to we explore the places to the Muscat area, almost 40 km from the city. The city has many very beautiful and secret places that were not discovered by us.

The girls made a plan where to go, they know the places much better than I do. They were in more places than me. The first location was Yiti Beach the second place was Al Sifa and Bandar Khaytan.

We headed to the first location Yiti Beach, it is a seaside village, but it has two beautiful beaches. One with stones and another with fine sand. In fact, I reached the first rocky beach, I didn't like that beach at all because you can't bathe normally because it's dangerous. There were stones everywhere.

Then we decided to go another 5 km on Al Sifa beach, a small seaside village and a wonderful bathing area. The waves were very big, probably because there was a storm at sea, and the waves were beating against the shore angrily. They could take you and take you away or you could get hurt.

That wild beach is 2 km from the village. It's a wild, yet secretive area. With fine and clean sand, of a rare beauty. Oman has many places like this.

I stayed for about 2 hours and I left here because a man had come, I wanted to be alone on the beach with the girls. Not only was a man coming, but you couldn't help but feel that the waves were big and dangerous. But the beach was beautiful, with fine sand and the color of an ear of wheat.

We went to our secret beach Bandar Khaytan, it is a walk in the mountains about 40 minutes to the beach. Our beach was empty, there was no one, a young boy was coming after us. I was pissed at him for coming after us. I wanted to be on the beach alone to feel free, without anyone. To be able to undress without looking at me. Luckily he went to another beach, we were left alone until almost 17.00 when some boys came. I quickly got dressed so I wouldn't be seen.

 In the meantime we enjoyed the deserted beach, the warm water and we enjoyed the hot sun. We felt super good. We relaxed. It was a beautiful day, with no major incidents.

Raheema set fire to make some food. He served us coffee. And we bathed until we were full. We had lunch on the beach, we felt good. I let my body relax and be exposed to the sun. Salt water is good for the body and body. Clean health. Sometimes you need to let go of the waves, to feel good, to relax. It was already 17.00, after the arrival of the 3 boys, we thought to gather and leave. We took a different route to see another exit to the ocean. There are many secret places in that area, you just have to explore a lot to find a good and beautiful one, where you can be alone to enjoy the view around you.

Then we went to the car so that the night would not catch us in the mountains because it is dangerous not to get hurt, especially the animals in the area.

It was a wonderful and wonderful day. I thank God that everything is fine. When we got home, Marion's car broke down on the road, we had to stop and call someone to help her.

But I went home with Raheema. This was my day, full of adventure and fun between us girls.

I got home more excited than tired.

        Written by Bogus Elena

O după-amiază de neuitat

 Nu am știut că prin împrejurimile Muscatului, se ascund locuri atât de frumoase și nedescoperite de mine încă. Poate ele au fost descoperite, dar nu de mine.

Săptămâna trecută am fost cu prietenele mele Raheema și Marion, în cele mai frumoase locuri, unde poti fugi de lumea asta agitată. Unde poți sa te încarci bateriile până la maxim.

Eu cred că Omanul are multe alte locuri de o frumusețe ca în povești, dar nu au fost descoperite de mine. Eu sper să le descopăr și să va împărtășesc cu voi impresiile mele despre acele locuri.

Să înceapă mica mea călătorie prin locurile foarte frumoase. De fapt am avut un plan să mergem să ne scăldăm la ocean. Afară bătea un vânt foarte rece de primăvară și era cald, bun de scăldat.

Cu 2 zile înainte de-a ne porni, ne-am înțeles la ce oră și cine va veni sa mă ia de acasă. M-am echipat cu tot necesarul, ce aveam nevoie pentru scăldat, mâncare, apă, și tot felul de snacksuri. Ne-am bucurat enorm de mult, că v-om ieși în sfârșit la ocean, în sfârșit afară. Demult nu am fost la ocean să ne scaldam în apa sarată, să ne expunem pielea la soare, să ne bronzăm.

Încurând vin căldurile și dacă nu te duci la ocean acum, mai târziu nu te mai duci, că este foarte cald și că nu poți să stai mult la soare.

Marion a venit la mine să mă ia pe la vreo 11:00 și pe urmă avea să ne întâlnim cu Raheema, la locul stabilit de noi, la ora 12. De acolo ne-am urcat într-o mașina și ne-am dus să explorăm locurile către zona Muscat, aproape 40 km de oraș. Orașul are  multe locuri foarte frumoase și secrete care nu au fost descoperite de noi.

Fetele au facut un plan unde să mergem, ele știu locurile mult mai bine ca mine. Ele au fost în mai multe locuri decât mine. Prima locație era Yiti Beach al doilea loc era Al Sifa și Bandar Khaytan.

Ne-am îndreptat către prima locație Yiti Beach, este o sătuc pe malul mării, dar are două plaje frumoase. Una cu pietre și alta cu nisip fin. De fapt am ajuns la prima plajă cu pietre, nu mi-a plăcut deloc aceea plajă că nu te poți scălda normal că este periculos. Peste tot locul era pietre.

Atunci am luat decizia să mergem mai departe încă vreo 5 km pe plaja Al Sifa, un sătuc pe malul mării și zonă minunată de scăldat. Valurile erau foarte mari, pesemne că în larg a fost furtună, și valurile se băteau de țărm furioase. Te puteau lua și te ducea departe sau te puteai răni.

Aceea plajă sălbatică se află 2 km de sătuc. E o zonă sălbatică, și în același timp secretă. Cu nisip fin și curat, de o frumusețe rară. Omanul are multe locuri de genul ăsta.

Am stat vreo 2 ore și am plecat de aici pentru că venise un bărbat, am vrut sa fiu singură pe plajă cu fetele. Nu numai că venise un barbat dar nu te puteai sa te scalzi că valurile erau mari și erau periculoase. Dar plaja era frumoasă, cu nisip fin și de culoarea spicului de grâu.

Ne-am dus la plaja noastră secretă Bandar Khaytan, e de mers pe jos prin munți vreo 40 de minute până la plaja. Plaja noastră era goală nu era nimeni, în urma noastră vinea un băiat tânăr. Mă enervasem pe el de ce venea după noi. Vroiam să fiu pe plajă singură să mă simt liberă, fără nimeni. Să mă pot dezbracă fără să se uite la mine. Noroc că a plecat pe altă plajă am rămas singuri până aproape de ora 17.00 când au venit niște băieți. Repede m-am îmbrăcat ca să nu fiu văzută.

 Între timp ne-am bucurat de plaja pustie, de apa caldă și ne-am bucurat de soarele fierbinte. Ne-am simțit super bine. Ne-am relaxat. A  fost o zi superbă, fară incidente majore.

Raheema a facut foc ca să-și facă ceva de mancare. Ne-a servit cu cafea. Și ne-am scaldat pâna la saturație. Am luat prânzul pe plajă, ne-am simțit bine. Am lasăt corpul să se relaxeze și să fie expus la soare. Apa sarată e binefica pentru organism și corp. Sanatate curată. Ai nevoie uneori sa te lași dusă de valuri, să te simți bine, să te relaxezi. Deja era ora 17.00, după venirea celor 3 baieți, ne-am gândit să ne strângem și să plecăm. Am luat-o pe alta cale să mergem să vedem o altă ieșire la ocean. Sunt multe locuri secrete în zona aceea, numai trebuie de explorat mult ca să găsești una buna și frumoasă, unde poți să fi singură ca să te poți bucura de priveliștea din jurul tău.

Pe urmă am plecat la mașină ca să nu ne prindă noaptea prin munți că e periculos să nu te accedintezi și în special de animalele din zonă. 

A fost o zi minunată si splendită. Ii mulțumesc lui Dumnezeu că totul e bine. Când să plecăm acasă, mașina lui Marion s-a stricat pe drum, a trebuit sa ne oprim și să cheme pe cineva ca să o ajute pe ea.

Eu însa am plecat acasă cu Raheema. Uite așa a fost ziua mea, plină de aventură și de distracție între noi fetele.

Am ajuns acasă mai multă entuziasmată decât obosită.

  

           Scrisă de Boguș Elena

 P.S. La final vreau să pun 2 video-uri foarte scurte.