Recenzie de carte : Jack Kerouac și William S. Burroughs, "Și hipopotamii au fiert in Bazinul lor, Polirom 2009, Proza XX. București.

 Am terminat de curând de citit cartea lui Jack Kerouac și William S. Burroughs, "Și hipopotamii au fiert in Bazinul lor, Polirom 2009, Proza XX. București." Nu am citit niciodata de Kerouac o carte, am vrut sa vad cum scrie.

Jack(Jean Louis)Kerouac(1922-1969) s-a născut în Lowell, Massachusetts. La terminarea liceului a obținut o bursă  în Columbia University.

S-a înrolat apoi în armata, dar în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Primul său roman The Town and the City, a apărut în 1950. Ulterior, Kerouac va colabora  un stil narativ  spontan brut, nefinisat, al cărui rezultat a fost ro Samanul On the road ( Pe drum,1957); Polirom,2000,2009).

Printre celelalte cărți publicate de Jack Kerouac se numără The Dharma bums(Vagabonzi Dharma, 1958, Polirom,2009), Dr Sax(1959), Big Sur(1962), Visions of Gerard(1963).

William S. Burroughs(1914-1997), s-a născut în St.Louis Missouri. A debutat în 1953 cu Junky, iar în 1959 a publicat în Franța romanul Naked a provocat un imens scandal. 

În 1982 este ales membru în Academia Americană și în Institute of Arts and Letters, iar statul francez îi acordă titlul  de Commandeur de l' Orde des Arts et des Letters.

Din opera lui William Burroughs în colecția Biblioteca Polirom  au apărut Pederost(2003) și Junky(2005).

Și Hipopotamii au fiert în bazinul lor este o carte rară atât prin destinul cât și prin semnificația ei.

Romanul a fost scris de cei 2 părinți  ai generației beat în 1945, cu un deceniu înainte de explozia curentului pe care l-am impus, împreună cu Allen Ginsberg, în literatura americană.

Cartea a apărut însă abia în 2008 după moartea celor 2 autori și a unuia din personajele centrale ale romanului.

Nu e totul de mirare de vreme ce acest roman cu un titlul superb, preluat dintr-o știre de la radio, este o poveste cu alternative, sub 2 așa-zise pseudonime: Will Dennison( Will.S. Burroughs) și Mike Ryko(Jack Rerouac).

Povestea se încheagă astfel în cele 2 relatării la persoana întâi. Dincolo de narațiunea propriu-zisă, cei 2 reușesc  să creeze atmosfera decadentă din NY de la sârșitul celui de-al doilea RM.

"Vreau să spun ciclul vieții spirituale a cuiva. Îți parcurgi ciclul  experienței tale într-un mod artistic și cu ajutorul artei, iar asta este oferta ta creatoare pentru societate."

                      "A treia moralitatea" Gerald Heord.

"Un roman eveniment scris în anul 1945, descoperit și publicat în 2008. O combinație de policier, thriller și elogie existențialistă pe tema lipsei de sens a vieții moderne, un amestesc de Dashiell Hamnmet și Albert Camus..... O mărturie fundamentală despre generația beat, cu detalii precise și dialoguri pline de viață dintr-o Americă astăzi disparută."

                                                               San Francisco Chronicle

"Alternativ, capitol după capitol, Burroughs și Kerouc ne oferă imaginea unui Manhattan nebun...

Dintre cei 2 Kerouac, care pe atunci avea 20 ani, este scritorul mai experimentat, în vreme ce la Burroughs, începător absolut se disting deja temele

 și obsesiile care se vor evidenția în Prânzul dezgolit".

                                                                                                     Kirkus Reviews.

Impresia mea, despre această carte, este bună dar nu întra atîta încât să mă cucerească. Aș vrea să mai citesc și altceva despre Kerouac, ca să îmi fac o idee și să mă pot pronunța mai bine.

 În a doua carte pe care am citit-o Marele Singuratic de Marin Preda, mi-a plăcut foarte mult, este simplu, piesajul și personajele sunt definite și sunt conturate bine.

Născut la Siliștea-Gumești, Jud Teleorman, a fost un nuvelist, romancier, scriitor și director de editură română.

Operele sale.

- 1948 apare Întâlnirea din pământuri, volum de povestiri.

- 1949 Ana Roșculeț.

- 1952 Desfășurare

 -1955 Moromeții, roman, volumul 1

- 1959 Ferestre întunecate.

- 1959 Îndrăzneala

- 1962 Risipitorii, roman

-1967 Moromeții, roman, volumul 2

- 1968 Intrusul

- 1972 Imposibila întoarcere, roman

- 1972 Marele singuratic, roman

- 1973 Întâlnirea din  pământuri roman( ediția  a 2-a)

- 1975 Delirul, roman

- 1977 Viața ca o pradă roman

- 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, roman.

După ce am citit cartea lui Marin Preda mi sa părut interesantă și simplistă.

Eugen Simion:" Proza epica  de la un tip de proza comportamentalista. Ca proza de analiza : dulbeaza discursul epic sau, mai exact introduce  un discurs paralele. Simina sta de vorba cu Nicolae si, ca totdeauna discutia lor are un caracter daca nu de-a dreptul plemic oricum contrariat  explozibil.

 Doua orgolii, doi oamenii raniti sufleteste, doua suspiciuni aproape, patologice sceptice in acelasi timp, darnici de afectiune.

Simina incepe alt discurs (un monolog interior, in fapt lung si complicat  in care taie firul in patru analezeaza faptele cauta dedesubturile unei idei) ajungand, de regula, la concluzii catastrofale in privinta  tanarului de care este un mod vadit indragostita fara scapare."

Nicolae eroul principal banuitor de o senciritate uneori brutala, alteori tacuta si dusmanos, inchis intr-o singuratate  agresiva.

Este un personajul ca atare  si naratorul  care este in preajma .

 Marele singuratic este, dar in buna masura (romanul de dragoste) din interior un roman de analiza cu o tipologie notabila.

Simina face parte din tipologia ferminitatii preotiste in varianta intelectuala Luchi Matiolla. Constanta femei intelegente si orgolioase  naturii dilematice cu reacti imprevizibile si vehimente. Ranite in sentimentele si orgoliul lor  se retrag  in singuratate si se imbolnavesc la propiu sau iau decizii la limita compromisului moral. Eroina aduce un element inedit in aceasta tipologie care sa evite cele 2 tipuri traditionale  de femei din proza romaneasca.

a) femeia voluntara si  rea(femeia barbat ambitioasa dominatoare si cruda -modelul Vidra).

b)femeia papusa sentimentala slaba victima a barbatului - modelul  eroina lui Dului Zamfirescu.

Nicolae avea un copil cu Marioara ii platea pensia alimentara pentru copil, la Saftica. Il vezitase pe feciorul la 2 luni, la inceput  ii aducea bomboane si jucari, dar pe urma nu i-a mai adus nimica. Din cauza ca Nicolae nu o iubise pe mama copilului si nici fata de copil nu avea sentimente asa de profunde, nu vroia acest copil si din aceasta cauza nu se atasase fata de el.

 Intrase in actiune eroina noastra principala Simina Golea, naratorul o descrie pe eroina noastra.

" Era bine facuta, nici prijina , nici bondoaca, picioarele ei erau frumoase pline si alungite  o faceau parca inalta. Era blonda dupa ten si dupa ochii, dar parul avea culoarea mierii de salcam. Era pictorita ca si sotul ei. De 24 de ani era maritata cu Patrascu era si el pictor, era un sol infidel, o batea. Si din motivele acestea Simina a divortat de Patrascu.

Ambele personaje principale isi spuse ofurile si gandurile prin monologuri

Simina provine dintr-o familie cu tata pictor si mama nu este cunoscuta. Insa Nicolae vine dintr-o familie binecunoscuta Familie Moromete, saraca cu neajunsuri.Si parinti lau dat la scoala sa invete, pentru a inceput a vrut sa fie invator, dar ajuns sa fie inginer agronom.

Din motive nu a avut si nu a vrut sa aiba o relatie cu mama copilului si cu Simina din teama sa nu si piarda libertatea se simtea foarte bine in ipostaza de holtei. Cum un prieten de a lui Nicolae, Iosif, care spunea de el: nu ma sperie gandul nu are nici un prieten ( mi-ar fi placut  sa-l am pe Iosif, am tinut la el, dar el a ras de mine si a facut din secretele mele prilej de distractie. Nu avea incredere in nimeni Nicolae, ii placea cum este el, simplu nu prea se compleca el cu viata, nu vroia sa sufere, se simtea bine in pielea lui, pana a cunoscut-o pe Simina si sa atasat de ea, dar pentru inceput nu a recunoscut asta, doar atunci cand aflase despre boala ei grava pe care o avuse si avea sa moara. Simina se imbolnavea de TBC si a decedat in patul de spital, atuncea pe Nicolae la marcat despartirea de Simina.

Lui Nicolae ii placea sa fie mai mereu singur si de aici se de duce si titlul prozei de Marin Preda,"Marele Singuratic"

 "Recitesc dupa mai multe de 30 de ani de la aparitia Marelui Singuratic si ce constat? Ca lectura merge, mai intai, greu si ca, atunci cand vine vorba de lumea satului, verva naratorului creste subit si stilul epic capa influenta.

Stilul redevine meticulos, putin impiedicat indata ce prozatorul face analiza unui sentiment complex: iubirea dintre insingurat, incapatanat si banuitor(horticultor Nicolae Moromete) si o prietena intelegenta si putin sofisticata Simina Golea, trecuta printr-o casnicie nefericita(cu brutalul Victor Patrascu), obsedata de talentul ei nesigur."                        Curtea Veche Jurnal National.

"Roman autobiografic? Intrebat, prozatorul evita sa dea un raspuns! Un roman, oarecum, in care eroii din Morometii isi dau, parca, o intalnire de adio intr-un epilog, in care au loc iubiri profunde si nefericire, gelozii si crime dostoievskienne, comentarii morale acute si pertinente si analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul si stilul in care Preda a excelat totdeauna."       Eugen Simion.

Cartea mi-a placut enorm de mult as vrea sa mai citesc si altceva de Marin Preda.

În prima carte pe care am citit anul asta, Miguel de Cervantes y Saavedra Don Quijote de la Mancha la cererea lui om care imi este prieten bun.

Cervantes s-a născut în anul 1547 la Alcala de Henares, în ziua de 7 sau 8 octombrie, Miguel dde Cervantes Saavedra, ca fiu al lui Rodrigo de Cervantes  și al Leonorei de Cortinas.

Pentru prima dată când apare publicat - într-un colectiv numele lui Cervantes. Cu ocazia morții Izabelei de Valois, soția lui Filip al II-lea, fostul dascăl al scriitorului, Juan Lopez de Hoyos, publică o culegere de poezii ale elevilor săi, poezii scrise în limba latină și spaniolă Printre  acești tineri colaboratori apare și Cervantes cu un sonet, patru redondillas, o copla și o elegie în terține.

Între anii 1583-1587 Cervantes se consacră, cu o mare fecudintate, primelor sale lucrări dramatice. Inițiativa, atribuită lui Lope de Vega, de-a reduce la trei acte vechea comedia în 5 acte, este de fapt o inovație a lui Cervantes din această perioadă. Acuma scrie el Sultana turcilor, Bătălia navală, Ierusalim, Amarantul, Unica și viteaza Arsinda, Pădurea iubirii, precum și tragediile Numancia și Suferința din Alger.

În anul 1604 termină prima parte din Don Quijote. Romanul este cunoscut în cercurile literare mai înainte de-a fi tipărit.

1606 Cervantes mai scrisese și nuvele: Mătușa închipuită, Gelosul nestăpînit, Rinconete și Cortadillo.

1613 Publică o culegere de 12 nuvele, sub titlul de nuvele exemplare(sau Romane exemplare).

1614 Scrie marele poem Călătoria în Parnas, după modelul poetului italian Cesare Caporali.

1615 Faptul îl îndurerează pe Cervantes și îl decide să grîbească închierea romanului, temrinat pe la începutul anului; partea a doua se vedea lumina tiparului la 30 martie. Tot în acest an,  Cervantes mai scoate o culegere de Opt Comedii. Cervantes lucreazî cu greu la ultima sa operă, romanul de aventuri Persiles și Sigismunda.

Cervantes despre Don Quijote :" Materialismul cros învinge. Punctul de plecare al istoriei lui Don Quijote este, nu încape îndoială dorința autorului de a trezi oroarea cititorului pentru istoriile închipuite și pline insanități din cărțile cavalerești. "El cura" și el " barbero" fac un tiraj sever în biblioteca lui don Quijote și ard numeroase cărți începând  cu Amadis de Gaura [......].

"Cam tot ce înfăptuiește Quijote e o persiflare a ariotismului. Don Quijote trăiește într-o lume de cavaleri și păstori, adoră o Dulcinea, se crede victima permanentă a vrăjitorilor, combate cu giganții(prefăcuți fie în mori de vînt, fie în burdufuri cu vin), vede într-o peștere pe Merlin, pe Durandarte, zboară la distanțe incalculabile pe un cal de lemn, zărind pământul cât o alună, și în fine ia hotărîrea să înnebunească întocmai ca Orlando" furioso", în care scop își lasă pantalonii și face tumbe pășind pe mîini cu picioarele în sus."[......].

"Creatorul lui don Quijote este, așadar, unul din părinții realismului și ca atare foarte aproape de noi. Spre a face dorit verosimilul și a dezgusta de fabulos a inventat un nebun făcînd tot soiul  de isprăvi rizibile."

"Că don Quijote este inițial un erou ridicul, deci negativ, pare sigur. Totuși, prin forța creației și nu mai puțin sensuri adiacente, date de autor, el devine în mare măsură un erou, pozitiv, luînd în exegeză proporții uriașe și atingând după unii, culmile sfințeniei. Unii au ajuns la concluzii periculoase, exaltând în el aventura iraționalistă, nebunia ca regim de viață, din care nu s-au tras rele abia vindecate."

"În istoria lui Cervantes sînt, în spiritul celor de mai sus, doi nebuni, don Quijote și Sancho Panza, în mod greșit acesta din urmă considerat ca expresia bunului simț. " Nu mă mir  atît de nebunia cavalerului- spune bărbierul -, cît de cimplicitatea  scutierului". " Sancho e un "simple", un "bobo", un om sărac cu duhul, un monument de asinitate, în definiția lui Giordano Bruno.

Prin el grăiește natura, neînnobilată de sforțările intelectului, natura primară ce n-a atins culmile umanismului. Sub aspect teoretic, el este nici vorbă un bolnav. Suferința lui constă în faptul  de a nu putea recepta și interpreta  just realul, morbul lui e halocinatoriu. Cîteodată delicrul este de percepție, alteori de interpretare. Astfel morile de vînt i se par giganți, dar țăranca arată așa precum  este, îngrozitor de urâtă. De data aceasta Quijote socotește a fi obiectul unei vrăji care îi răpește  adevărata aparență a lucrurilor. În rezumat, don Quijote are crize  ale noțiunii de real pe care îl înlocuiește cu un ideal. Faptul că explică în felul următor: don Quijote crede  în tradiția cavalerească așa cum un om de știință modern crede în legile naturii."[...]. Don Quijote  se dedică binelui public, misiunea fiind să ajute  pe cei în suferință. să ridice pe cei căzuți, să repare nedreptățile , să pedepsească insolența.

După ce a citit această carte, cu părere de rău, am citit-o într-un momente prost în viața mea, de aceea a mers foarte greu lectura,în comparație cu cea a lui Marin Preda. Pot să spun că proza lui Cervantes nu ma captat așa de tare cum Marele Singuratic.

După ce a citit romanul mi-a dat impresia că Cervantes a scris cartea aceasta, explorând și călătorind prin lume, după ce a citit cărțile cavalerești, inspirându-se pentru don Quijote sau chiar El imaginundu-se un fel de hidalgo ce călătoria prin lumea largă întâlnid tot felul de oameni pe care le-a întâlnid de-a lungul vieții lui până la moarte.

Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă "

Pe data de 9 aprilie 2011, am ţinut Atelierul "Vlad Ioviţă", la Biblioteca "Haşdeu", au vneit aceeaşi oameni. Am început Atelierul cu cartea lui Cărtărescu, am luat poezia "Chiuvete", am citit şi pe urmă am analizato, despre ce este vorba în poezie. Dumitru Crudu ne-a dat să scriem un exerciţiu asemănător, dar am luat un alt exemplu din"Romeo şi Julieta", personajul Lorenzo.
Pe urmă, am trecut să scriem după o altă poezie tot de a lui Cărtărescu, am luat exemplu "Chişinău". La finalul poeziei, am vorbit despre poezia lui Sucevenu, despre părţile bune şi proaste ale poeziei.
Tema pentru acasă a fost să continuăm povestirea despre "Chişinău".

Invitaţie la Spectacolul Strigătul din 8 aprilie 2009

Nina Carman, va invita pe toate lumea la spectacolul "Strigatul din 8 aprilie 2009 " ce va avea loc pe 8 aprilie 2011 la orele 16, la Ginta Latina, Chisinau, Republica Moldova.  Va asteapta cu drag Nina Caraman!!!

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Atelierul Vlad Ioviţă s-a ţinut pe data de 2 aprilie 2011. Sâmbăta la ședință am fost 12 persoane. Pentru început trebuia să vorbim despre bloguri, însă Aurelia Borzin a întârziat și am trecut la altceva. Dudu venise cu propunerea să analizăm textele unor autor austrieci cu notorietate.

Și am început cu poezia lui Pound și a poeziile austriacului Benn. Care mi sa părut texte dure ce emana o forta ce te înspăimântă. Însă poeziile lui Benn au tensiune izbitoare.

Dudu venise cu ideea  ca să scriem și noi după "Tinerețe frumoasă" o poezie după Benn. Și fiecare a făcut poezia lui în felul lui. A fost o seara cât de cât buna și productivă.

Data viitoare am înțeles la ședință că vom vorbi despre alți autori mai buni.

Recenzie de carte: Zidul de Jean-Paul Sartre

Am terminat de curand sa citesc Zidul de Jean-Paul Sartre. Jean-Paul Sartre, romancer, dramaturg și fondatorul al unei noi școli de idei care va fi cunoscută ca existențialistă.

S-a născut la Paris în anul 1905. A publicat filosofie, romane nuvele, teatru, critică și eseuri, eseuri politice, scenarii, autobiografii, memorii și corespondență.

 A publicat primul volum "Nausee"(Greața), în 1938 și un an mai târziu, un volum de scurte povești intitulat "The Wall"(Zidul în 1939).

Cariera lui literară s-a oprit în 1939 când Armata Franceză a fost mobilizată. A fost luat prizonier în iunie 1940 și închis în Staleg XII D lângă Trier.

După 9 săptămâni în închisoarea Germană, Sartre a reușit să scape și să-și găsească singur drum spre Paris. Cumva, în ciuda faptului că erau sub ocupație Germană, Sartre a reușit numai să scrie încă o carte cât și să producă piese de teatru  în capitala ocupată.

În 1943, Charles Dullin pune în scena prima lui piesă de teatru a lui Sartre " Les Mouches sau Files".

Un an mai târziu a fost pusă în scenă și a doua piesă " No exit".

 Alte piese cum ar fi:

- The Respectful Prostitute(1946)

- Dithy Hands(1948)

- The devil and the Good lord(1951)

- The Condemmend of Altona(1959)

Din biblioteca lui Sartre mai fac parte si alte carti cum ar fi: Caile Libertatii Vol 1 si 2,3, Varsta Intelepciunii, Aminarea, Cunoasterea in suflet, O prietenie Ciudata, Cuvintele. A mai scris si teatru: Mustele, Cu usile inchise, Marti fara ingropaciune etc.

Printre premiile NY Drama Critics Circle(1947)

Premiul Grand Novel(1950)

Premiul Omegna(1960)

Premiul Nobel literatura(1964)

" Lumea este oglinda libertății mele".

                                                                  Jean-Paul Sartre

Una dintre cele mai importante creații existențialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul(1939), este o colecție de 5 nuvele reprezentative pentru scrierile sale ulterioare.

Prima dintre ele, care dă și titlul volumului,descrie, pe fondul experientelor crude și, totodată, absurde prin care a trecut Sartre voluntar în Războiul Civil din Spania, ultimele clipe din viață ale unor prizoneri condamnați la moarte, închiși în aceeași celulă.

Absurditatea naturii umane în lumea modernă, luptă pentru supraviețuire și pentru păstrarea libertății și demnității individuale jalonează un parcurs inițiatic în care aceste teme extreme de actuale sînt urmărite cu totală obiectivitate și, nu rareori, cu un profund dezgust.

Când am luat această carte în mână ma împins o curiozitate enormă să o citesc. Mi-a plăcut enorm de mult, pentru că ma ținut cu sufletul la gură să văd ce se întâmplă cu fiecare personaj din cele 5 nuvele.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Pe data de 27 martie 2011, la Biblioteca Ştefan cela Mare a avut loc Atelierul Vlad Ioviţă. Sâmbătă la atelier am discutat cartea Aurelei Borzin "Chișinău tabletă de ciocolată", am vorbit în prezența autoarei. A fost și Petru Negură. Am fost 11 sau 12 persoane.

Persoanele care au discutat mai mult au fost cei care au citit cartea Aurelei, Ecaterina, Carolina si Felicia. Ceilalti prezenți au asistat și-au spus părerea la fel despre volumul autoarei.

Discuțiile au fost sincere și aplicate. Toți au vorbit la concret despre textele Aurelei, fără apă de ploaie și complimente gratuite. Ideea care se desprinde e ca discuțiile despre literatura sunt foarte captivante. Am vorbit, nu mult dar o scurtă precizare referitor ce am înțeles despre volumul autoarei. La sedinta a fost interesant si distractiv.

Mie mi s-a părut că carte este despre renunțarea la trecut, adolescență, prima iubire și trecerea la maturitate a autoarei.
Nu citisem cartea dar am avut prilejul să o citisesc toată.Mi se păruse interesantă și bunicică.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Pe data de19 martie 2011, la 17:00 la Biblioteca Municipală Haşdeu, a avut loc Atelierul Vlad Ioviţă, au fost prezenţi 12 persoane. Dumitru Crudu ne-a să citit câte un fragment dintr-o carte. După ce am terminat de citit, am comentat şi analizat un haiku al unui autor japonez Ota Niwa, tradus de Andrei Burac.

Sar peste o băltoacă

Strigoiul pitit înăutru

Scap prilejul de-a mă înhăţa.

Dupa parerea mea, in haiku acesta este vorba despre hopurile, problemele pe care Japonia se confrunta acuma si in general, trebuie sa treaca de ele ca sa merga mai departe 

ca sa nu se opreasca deloc.Dupa ce am comentat haiku, am trecut la poeziile lui Ion Buzu.

                                                                                                                        

                                                                                                

                                                            

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Atelierul  Vlad Ioviţă a avut loc pe 12 martie 2011, au participat 9 persoane. Dumitru Crudu ne-a propus să citim din jurnalele noastre. Am trecut să discutăm jurnalele noastre. Pe urmă am discutat textele din poezia japoneză. Dumitru Crudu a venit cu ideea să scriem un haiku şi să discutăm despre poezia japoneză cum se scrie.

Cei care au scris haiku au fost Sandu Macrinici, Elena Boguş, Nina Caraman, Ecaterina Bărgan, Dumitru Crudu.

Asta e fericirea

Eu nu vreau asta

Vreau fericirea

 Sandu Macrinici.

Pentru a fi matur mă las de copilăria mea

Asta îmi cere viaţa

Alerg după umbra mea

 Elena Bogus

Ţăranii şi-au scos pălăriile

În timp ce războiul 

Deja s-a sfârşit

Nina Cărăman

În timp ce valuri de zece metri

Înghiteau case, maşini şi oameni

Noi discutam la cenaclul de Takuboku

Dumitru Crudu 

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Atelierul Vlad Ioviţă s-a ţinut pe data de martie 2011, la ora 17:00. Sambata a fost cald si frumos inceput de primavara. Atelierul s-a tinut la cafeneau Orpheus. Au venit la atelier 10 persoane

Atelierul am inceput cu discutia unui haiku al unui autor japonez Takuboku Ishikawa: " Fie, fie ce-o fi/ aceasta sunt si acuma/ si ma apuca groaza".

Dupa lecturarea poeziei, fiecare ne-am dat cu parerea despre poezia autorului japonez. Poezia imi spune ca resemnarea si acceptarea de sine autorului si groaza ce va fi de azi inainte. Asta inteleg in poezia haiku.

Dupa finalizarea haiku am trecut la citirea jurnalului lui Kafka, am citit fragmente, din care se intelegea relatia proasta pe care o avea cu tatal sau, era un om avut , cu un statut social inalt.

Am trecut la poezile Carolinei Vozian, a citit 4 poezii pe care le-am analizat amanuntit pe fiecare.

Prima poezie a fost "Psihoterapie", nu stiam ce spun la ea pentru ca, nu am inteles deloc din prima a trebuit sa o recitesc din nou ca sa o inteleg mai bine.

Dupa ce am citit poezia incodata am inteles ca este despre psihanaliza starii ei personale.Mai mult nu stiu ce sa mai zic aici.

Au ajuns la concluzia ca textele Carolinei au nucleu, sunt bogate imagistic, dar mai pot fi prelucrate, asa cum, pe alocuri, detaliile cotidianului care determina autoarea sa intre in atmosfera poeziei, vin in detrimentrul poeziei si o incarca inutil.

O alta problema pe care au gasit colegii mei de la atelier era in poezia "nasture", ce tine de o abordare si de o alegere nepotrivvita a obiectului care este personificat. astfel incat poezia risca sa fie intepretata gresit, fie sa ramana la un sens de suprafata.

Mie de exemplu poezia cand am citit pentru prima data ma dus cu gandul la eul personal, caracterizandu-si intr-un nasture care trebuie sa accepte lumea pe care societate o impune sa o traiasca, si ea fuge de lumea pragmatica.

Mai este varianta, nasturele este un barbat care este pragmatic si nu are inima si se gandeste la materiala decat  la inima.

Dudu i-a sugerat sa isi mai scuture textele de amalgamuri filosofice care nu trezesc decat confuzii si blocaje. Iar Sandu a fost de parere ca unele poezii sunt injumatatite in doua planuri diferite, cum a fost textul in care prima jumatate mergea pe o autoportretizare foarte directa si simpla, iar in a doua, mai putin clar, o multiplicare a sineurilor din care se intelege care si cui apartine " eu"/"noi", frica de blocaj in subconstient si un pic din nebunia apucata in poezia "psihoterapia".

Doua parti care nu par sa aiba ceva comun, si de aici lipsa unitarului. Un alt exemplu asupra caruia Sandu a avut intrebari a fost poezia nasture, in care sentimentul de ura purtat fata de omul care personifica nasturele intra in contrazicere cu ultimele 2 versuri, despre nasturele nou cusut, inlocuitor al primului personal, caracterizat prin "nu are creier infectat cu inima". Sandu aici nu a inteles ura fata de primul nasture daca acesta, in comparatie cu ultimul, avea creierul infectat cu inima, dupa gandul prin care se face ca " inima"este afectul iar " creierul " este ratiunea ar fi dominata de afect, moment care contrazice materialismul personajului despre gandurile caruia se spunea ca sunt asemenea cecurilor, bonurilor si chitantelor. Situatia a fost lamurita de interpretarea lui Ion, care si-a inchipuit ca primul nasture ii era o fiinta iubita, apropiata spiritual si fizic, iar ultimul nasture ar fi simplu amic, de aici si " nu are creierul infectat cu inima", aceste versuri facand referinta, izolat, numai la ultimul nasture, nu si la primul.

Domnul Nichita Graur a gasit in scriitura Carolinei un adevarat talent si s-a pronuntat foarte ingaduitor si pozitiv fata de poezia ei, incurajand-o sa continue. Si noua ne-a placut poezia Carolinei. Cel mai bun in opinia unora a fost "Psihoterapia".

Parerea mea,este ca poeziile Carolinei sunt buna mai trebuie lucrate si multa munca trebuie sa de puna pentru a reusi sa faca ceva bun. In rest eu nu am mai zis nimica, lasandu-i sa zica ceilalti.

Sambata viitoare a ramas sa aduca texte Ion si Cristi.

A fost o seara reusita si la sfarsit cu un pahar de vin fiert, a mai incalzit spiritele noastre.

Lansarea Antologiei de Proză Tiuk!

In sfarsit a venit primavara, totul se trezeste la viata, dar iarna nu se lasa sa plece inca, ii mai simtim prezenta, cu frigul de afara cu fulgi de nea care ne-au acoperit orasul gri, a dat un farmec a aparte. Soarele de primavara ne incalzeste inima cu iubire si speranta. Primavara n Tiue-a adus lansarea volumului Tiuk!!

Stabilisem cu Nina sa mergem la lansare.Dar inainte de a veni la lansare, Nina ma invitase la Martisorul 2011 care era in aceeasi zi, dar ora era diferita la ora 18, la Palatul National.  Sincer concertul nu a fost cine stie ce. Dar am avut ocazia sa vad si un concert de la noi.

Am fost si invitate la lansarea Tiukului!!

Invitatie!

 Marti, 1 martie, la ora 19:00 clubul Gin Do& Contrabass(Prohodnoi dvor), str. Eminescu 72 lansarea volumului Tiuk!!- o antologie de proza Klu. Vor fi prezenti autorii: Dumitru Crudu, Nicoleta Esinescu, Pavel Paduraru, Iulian Ciocan, Alexandru Vakulovski. loc Evinemtul marcheaza 1 an de experienta al Revistei La Plic si 10 ani de Tiuk!! Muzonul este asigurat de Gonzo Deliriumovici( hardcore mix)& Faust(bassturbat).

Localul l-am gasit repede nu mam asteptat sa fie o taverna faina si intersenta si misterioasa avea farmecul ei, cu o soba care incalzea atmosfera din local si fumul de tigara ii da un aer aparte.

Oameni se adunara venisera pentru lansare, mass media era prezenta printre oameni. 

M-am salutat cu toti cei prezenti pe care ii cunoasteam. Incercam sa mi gasesc si eu n loc printre prieteni mei. Dar am lasat-o pe Nina in locul meu, ca sa pot faci poze de la lansare.

Oameni intrau, printre erau oameni cunoscuti si necunoscuti, si ii salutam pe cine ii stiam.

Deschiderea lansarii a deschis-o Vlad Us, cu prezentarea numarului 7 pe luna decembrie 2010. Dupa prezentarea revistei, a trecut sa fie prezentarea volumului Tiuk!! A fost deschisa de Alexandru Vakulovski si Mihai. Fiecare din autorii volumului au citit pe rand din textele lor.

Focul arde in soba ca sa incalzeasca atmosfera din incapere. Am achizitioant Plicul, voi citi si imi spune parerea despre Tiuk si Revista.

In aceeasi zi de primavara daruirea martisoarelor este ceva simbolic ce reprizinta sosirea primaverei, aparitia primelor de primavara. Simbolul martisoarelor Alb si Rosu, simbolul puritati si a dragostei. Se daruieste persoanelor dragi noua. Luna martie e ziua femeielor, sunt in centrul atentiei, iubite si pretuite.

Dupa lecturarea revistei tiuk, imi voi spune si parerea.

                                                                     -va urma-

   

Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă"

Pe data de 25 februarie 2011, s-a ţinut Atelierul "Vlad Ioviţă", la Biblioteca Municipală "Haşdeu", au venit aceleaşi persoane care vin deobicei la atelier. Dumitru Crudu ne-a dat un exerciţiu foarte interesant, fiecare din noi să citim un fragment din Jurnalul lui Witold Gombrowicz, ca la urmă să ne spunem impresiile despre cartea lui.

Mai târziu, am trecut la poeziile lui Kavafis "Lumea de dincolo". Mi s-a părut o idee foarte bună, pentru că citim şi poezii interesante. Am citit mai multe poezii de-ale lui, dar ne-am oprit la poezia Taranteni Petreceau. Pe această poezie sa discutat mult, fiecare şi-a dat cu părerea. Natalia Graur a venit cu o versiune de a ei. A fost foarte aproape de textul Nataliei. Interpretara ei, a fost mai potrivită.

A rămas ca sâmbăta viitoare să citească Cristi Măruţă. După terminarea atelierului ne-a dus cu toţi la Gălbenuş să continuăm discuţia noastră. Impresia despre atelier a fost bună, dar se putea şi mai bună, dar speram ca sâmbăta viitoare să fie mai bună.

 

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Pe data de 19 februarie 2011, la ora17:00, la Biblioteca Municipală Haşdeu, s-a ţinut Atelierul Vlad Ioviţă, au venit în vizită Aurelia Borzin, Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski. Dumitru Crudu ne-a citit poeziile din Antologia Literaturii Române a mariilor poeţii românii şi străini. Pe urmă ne-a citit Moni Stănilă din poeziile pe care le-a adus să dăm cu părerea noastră. Poezia Moniei Stănile este foarte interesantă, mi-a plăcut. Încă nu am citit astfel de poezie la nici un scriitor, o poezie de război cum a zis Ion Buzu. O poezie autentică aşa cum a zis Ecaterina Bărgan şi Natalia Graur.

Poeziile au fost foarte puternice. A fost o seară reuşită în toate privinţele.

Dragostea

"In dragoste, ca si in viata, izbanzile sunt strins legate de chinuri si osteneli. Insa visele ingrozitoare, insomnia, noptile de veghe, de durere sint rasplatite de liniste si bucurie."
Prin urmare, cel care iubeste nu trebuie sucomba in fata primejdiilor:" no cedays a los peligros".
Filosofia lui Don Quijote este toata aici. Si mai este ceva. Cupidon este reprezentat copil, ceea ce vrea sa spuna ca acela care iubeste, trebuie  sa fie si el "nino", sa aiba un suflet  infantil adica pur si inocent. In viata, indeobste, lucru e de la sine inteles, e nevoie de avea simplitatea copilului, a nu profesa duplicitatea.
                                                                                                                       Miguel de Cervantes.


Luni a fost Ziua Indragostitilor, in aer se simtea dragostea. Tineri indragostiti si au daruit iubire, cadouri, flori, bomboane, cereri in casatorie sau oficializat casatorii.
Sunt tineri si tinere care sunt singure nu au avut cu cine sa sarbatoreasca aceasta sarbatoare, se simteau singuri si tristi fara perechea lor. Insa alti nu o considera ca sarbatoare a indragostitilor, insa se sarbatoreste pe 24 februarie Dragobetele este sarbatoarea Romanilor si este autentica.
Insa pentru unii nici nu stiu ce inseamna dragostea, iubirea pentru ca nu au trait-o pe propia piele sau nu au daruit-o cuiva acest sentiment pur cum o numeste Cervantes. Pentru ca, majoritatea nu stiu ce inseamna si cum se manifesta si ce aduce in sufletele oamenilor.
 Asta incerc sa raspund la aceste intrebari despre iubire. Ce este dragostea, are o definitie, cum se manifesta, ce aduce ea oamenilor? Asta a fost intrebarile pe care mi le-am pus de multe ori de cand eram o adolescenta  pana la maturitatea cand e varsta iubirilor tulmutoase, a relatiilor, a prietenilor de lunga durata. Insa eu nu am avut aceasta experienta unica si frumoasa, pentru ca nu am inteles niciodata acest sentiment frumos. Dragostea adevarata vine la timpul potrivit, si nu te intreaba ea. Insa o definitie despre iubire, sunt multe fiecare intelege si da o definitie cum simte fiecare asta e dat de la Dumnezeu.
Dar daca as da o defintie ce inseamna pentru mine, ar fi simplu. Liniste si Bucurie. Ar fi mai multe cuvinte dar nu incape intr-o fraza.  A iubi insa este legea vietii, Dumnezeu ne-a creat prin iubire, asa si noi trebuie sa ne iubim pe noi insine si pe urma pe cei apropiati nou.
 Viata este frumoasa in doi!!! Asta e ceea ce cred eu, nu de unul singur. Unde exista iubire neconditionata, respect, incredere, intelepciune, daruire si in special iti dai viata pentru celalalt. Iubirea este sublima prin actiunile pe care o poate realiza omul.
Daca vom fi plini de pasiuni vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca vom asculta persoana de langa noi cu multa iubire, vom auzi mult mai bine.
Trebuie sa dormim cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi mult mai odihnitor ca al unui copil. Si trebuie sa gandim atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire.
Pana acuma nu am stiut ce inseamna acest sentiment pur, pentru ca nu am avut ocazia. Am avut doar senzati de iubiri trecatoare care nu le-am bagat in seama, pentru ca mi se pareau inselatoare, egoiste si orgolioase. Dar asta nu e dragostea adevarata, asta e doar o masca, o  iluzie pe care iti dai seama dupa ce suferi, urat de tot.
Omul cand iubeste nu trebuie sa fie egoist, orgolios, fatarnic, rau, dur si violent si sa faca rau persoanei de langa ea.
 A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta. Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi.
Asta este ce mai frumoasa poveste de dragoste si o reuniune pentru toata viata!!
Si mai spun un secret foarte important am descoperit de mult ca intre cei 2 trebuie sa existe o asemanare si in special la ochii atunci sunt suflete pereche pe ...toata viata 

Poate... dar ma facut sa inteleg mult mai bine cum e sa traieste intr-o relatie.. si in fiecare relatie trebuie sa te inveti ceva ... ca degeaba te intalnesti cu acel cineva.

Da, de acord intr-un fel. Dar omul de azi nu mai are curajul si putere sa iubeasca si sa se daruiasca si sa si caute sufletul pereche

 Si de aceea merg pe strada si ma uit la oameni care sunt in cuplu si nu traiesc dragostea cu aceeasi pasiune si traire si emotie si de aceea, ma facut sa reflectez asupra acestui fapt.
Cand vei fii indragostit pana peste cap ascultati inima mai dai si ei dreptul la replica sa spuna si ea ceva si ea are dreptul.
 Si in special cand esti indragostit poeziile devin mai profunde, asa simti fata de el profund.

Atunci cand vei fii indragostit cu adevarat imi vei da dreptate cu adevarat.Ca dragostea este unica in viata unui om care permite inimi sa iubeasca

Am luat o vorba care ma pus pe ganduri si sunt vorbe adevarate
Exista o scara nevointelor si suferintelor care trebuie sa treci ca sa te poti inalta la lumina. Scara mantuiri. Care tebuie sa fie urmat.
 Dragostea este sentimentul cel mai profund si mai linistitor mai intelept lucru pe care Dumnezeu ne-a dat-o noua sa o simtim si sa o daruim ceiluilat, prin grija protectie si daruire. 

Inca un ciclu din viata mea!!!

Azi e ziua mea de nastere, o zi frumoasa de iarna cu ploaie si cu nisoare, si pe urma a iesit soarele cu dinti care stralucea cu un aer mai sclipitor nu se deosebea ca in alte zile de iarna. Poate din cauza vantului, ce batea ca alunga nori de aer poluat si il mai rarea pe cel poluat cu cel curat. Nu vreau sa ma laud ca a fost ziua mea de nastere deloc inca un lucru cate face sa ti dai seama ca ai mai imbatranit cu inca un an si iti dai seama ca nu ai realizat nimica pana acuma.Si iti dai seama varsta de fapt nu conteaza doar ceea ce ai lasat in urma ta. Prin munca prin fapte si prin lucruri bune pe care trebuie sal faca orice crestin ortodox.
La finalizarea slujbei dupa ce preotul povesteste despre sarbatoarea de azi, mi-a placut o fraza care a spuso chiar de la marii "Ierarhi Grigore, Sfantul Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aura", nu conteaza ca esti sarac, bogat, bolnav, sanatos, ca toti suntem in fata lui D-zeu egali si ne iubeste... doar ne-a pus la incercare sa vedem cum suntem si cum devenim intelepti prin tot ce ne da El nou. Si asta e adevarat ce a zis preotul despre oameni, ca acei care sunt bogati sa fie mai milostivi sai ajute pe cei saraci, ca nu a dat avutia doar sa se laude care are avutii, ci sa o foloseasca cu umanitate pentru ai ajuta pe ceilalti. Dar cel sarac sa nu faca din saracie o cerseala sa fure sa pacaleasca, ci trebuie sa munceasca pentru avea.Si deja se stie cei cu cel bolnav si cu cel sarac.
Insa seara am petrecut cu cei de la Atelier cu sticla de vin si placinte, asta a fost o seara de neuitat, dupa ce am discutat despre poeziile pe care ni le-a adus Dudu si le-am comentat. Pe urma am trecut la partea cu vinul si cu placintele, iam sevit de ziua mea. Mam bucurat nespus de mult ca am sarbatorit cu ei ziua mea. A fost ceva memorabil, anul trecut nu am apucat sa fac cu ei. Dar anul asta am vrut sa fac cu cei de la Atelier. Afara batea vantul si te lua pe sus. Dar norocul nostru ca vinul ne incalzea si ne tinea cu picioarele pe pamant.

Spune Adevarul Puterii de Kerry Kennedy

"Spune adevarul puterii prezinta. prin intermediul unor interviuri, povestile a numerosi eroi care au infruntat plini de curaj, turtura, amenintarile cu moartea  sau inchisoarea in numele  cauzelor carora si-au dedicat sau chiar sacrificat viata: libertatea de expresie, domnia legii, protectia  mediului, eradicarea muncii fortate, dreptul la justitie, accesul la capital, drepturile femeii si libertatea religioasa. Interviurile isi propun sa dezvaluie opniei publice  internationale atrocitatile la care au fost supusi acesti oameni, in speranta ca forta exemplului personal si a determinarii lor in fata injustitiei ii va indemna pe cititori sa transforme, la randul lor, propiile comunitati si lumea in care traim cu totii."
Spune Adevarul Puterii de Kerry Kennedy. Editura Curtea Veche, Bucuresti 2009
Dar inainte de a citit cartea, din intamplare am nimerit cu un prieten bun de al meu la Baneasa Mall din Bucuresti plimbindu-ne pe acolo am dat peste expozitia de fotografii de Eddie Adams. Am mers si am vazut expozitia de fotografii pe care erau in hol si dupa aia am plecat. Aceasta era prin primavara anului 2009, ca dupa aia mai tarziu am si cumparat cartea de la librarie, nici nu stiam ca este fotografiile pe care le vazusem inainte.Prietenul asta al meu, ma anuntat ca acestea sunt chiar pozele pe care le-am vazut la expozitie. Ma suprins faptul,ca chiar asa si era. Nu am atras atentia la aceste coincedente, dar ele au fost si cred in ele. Nimic nu intamplator se intampla in viata fiecarui om.
Am rasfoit aceasta carte de placere, ma dus cu gandurile la problemele noastre cu care ne confruntam noi zi de zi sunt niste nimicuri cu ce se intampla in lume, comunitatile sarace ce se confrunta cu violenta, crima, viol, tortura, persecutii, nerespectarea drepturilor omului si a copilului. Acestea sunt problemele existentiale a comunitatilor sarace din lume unde, se confrunta cu problemele zi de zi.Ar trebui sa privim si noi cu fata spre astfel de oameni care au nevoie de noi, sa fim mai aproape de ei si de problemele lor.
 Dar am ajuns si la Damai Lama, ca aici vroiam sa ajung.Nu am citit Damai Lama pana acuma inca nimic, doar ce am citit din cartea asta si mi-a placut foarte mult ce scrie el.
Damalai Lama lupta pentru Libertatea Religioasa. "Daca comunitatea internationala nu abordeaza problema tibetana, violarea drepturilor omului va continua".
 "Damai Lama este al 9-lea copil al unei familii de fermieri din regiunea chineza de granita Amdo, Lhamo Thondup a fost recunosct de calugarii tibetani, la varsta de numai 2 ani, ca fiind reincarnarea celui de-al paisprezecelea Dalai Lama, considerat o manifestare a celui care se numeste Bodhisattva al Compasiunii.
I s-a schimbat numele in Tenzin Gyatso si a fost adus in Lhasa sa-si  inceapa preigatirea de 16 ani in metafizica si texte religioase, pentru a-si putea indeplini rolul de lider spiritual. Invadarea Tibetului de catre chinezi in anul 1949 a adus cu ea brutalitatea represiunii si, ca urmare, multi tibetani au fost executati in inchisori sau  lasati sa moara de foame  in lagare de concentrare, iar sute de manastari, temeple si ale cladiri istorice si culturale au fost  jefuite si demolate. In efortul lor  de a eradica identitatea si cultura tibetana, chinezii i-au fortat pe tibetani sa se imbrace ca ei, sa se profeseze  ateismul, sa arda cartile si sa-si condamne, sa-si umileasca si sa-si ucida batranii si invatatorii. Aflandu-se in pericol, Dalai Lama a plecat in exil in 1959 in nordul  Indei, impreuna cu optzeci de mii de tibetani, si nu s-a mai intors niciodata. Intre 1960 si 1980 au urmat alte valuri de violenta, care continua si astazi. Pana in prezent guvernul chinez a ucis,, torturat si infometat peste un milion de tibetani, o cincime din populatie. In fata acestei opresiuni a statului, oare cum de gasesc  tibetanii puterea sa continue sa lupta? Sfintia  Sa Dalai Lama ii inspira  pe tibetani sa-si imbratiseze credinta  si sa nu renunte la visurilor. Tot el ne cere sa ne gandim la cei care i-au futat tara si i-au masacrat poporul nu ca la niste criminali si hoti, ci ca la niste fiinte umane care merita iertarea si coampasiunea.
Dalai Lama din viata lui, are ce sa ne spuna noua prin suferinta prin compasiune despre valoarea vietii. Asa trebuie sa fim si noi mai milosi, mai compasionali si iubitori de cei din jur, sa nu fim rai ca nu ajungem nicaeri cu rautate.

A fi fericit nu e o chestiune de Destin ci de Alegere

 Dalai Lama

"A fi fericit nu e o chestiune de Destin ci de Alegere:
- sa-ti alegii atent gandurile care apoi devin cuvinte
- sa-ti alegi cu grija cuvintele care apoi devin actiuni
- sa-ti alegi cu grija actiunile pentru ca ele devin obiceiuri/habitudini
- sa-ti alegi atent obiceiurile pentru ca ele formeaza caracterul/modul tau definitoriu
- sa-ti alegi caracterul ce devine destin

Iar destinul tau devine viata ta."

Spectacolul: "Oglinda vieţii noastre"

Săptămîna trecută, la atelier, Cristina Macovschi ne-a invitat la teatru unde va juca ea. Eu am acceptat  prompt invitaţia au acceptat si alti colegi de ai noştri sa vină la spectacol.

În ziua de 30 ianuarie 2011, geroasa cu soare cu dinti ce piscau obrajii si nasurile noastre. Spectacolul avea sa se inceapa la ora 14, aveam sa acceptam invitatia Cristinei si locurile noastre erau asigurate ca vom gasi libere.

 Pana la urma am ramas ca venim Eu cu Nina, sa vedem piesa unde joaca Cristina. Nu mai stiam cine vine, stiam ca vine si Natalia dar a anuntat ca nu mai vine, insa ajuns si Dudu la spectacol ne-am intalnit acolo.

Calatoria noastra a fost una linistita si rapida, am ajuns la distinatie fara nici o problema. Casa de cultura unde avea sa fie spectacolul era aproape de gara, numai trebuia sa urcam scarile si mergeam 5 minute si eram la Casa de Cultura din Orhei.Ne asezaram in fata, Nina vroia sa steie in fata sa vada bine spectacolul, Dudu s-a asezat in spate

M-am dus si mi-am luat un pliant de la intrare sa vedem prezentarea spectacolului. Spectacolul a inceput cu intarzieri, asa sa inceput tarziu.

Luminile se sting se anunta inceperea spectacolului, oratorul povesteste  inceputul povestirii.

Nu am spus nimica despre Cum se numeste piesa, cine a scris-o, cine-i regizorul?

Pai piesa se numeste" Oglinda  vietii noastre" AUTORUL Piesei este Vasile Bajan si regizorul este Gheorghe Ionita.

 Ma-m informat despre Vasile Bajan este bine cunoscut in Orhei, ca poet si autor de melodii, dar in ipostaza de dramaturg s-a produs, pentru prima data.

Piesa abordeaza mai multe probleme actuale ale societatii noastre,  inclusiv fenomenul coruptiei in invatamant, sanatate si politica, dar si cel al migratiei masive a populatiei. In calitate de actori au evoluat studenti de la colegiile din Orhei, spectacolul fiind montat de Gheorghe Ionita, un regizor si directorul teatrului " VOAB" de la Centrul Raional de Cultura.

Am venit pentru Cristina din respect si pentru a mai iesi din Chisinau cateva ore bune sa ne relaxam si sa ne distram. Si chiar am reusit sa ne simtim bine. Dupa spectacol au fost aplauze, critici, felicitari din partea spectatorului din Orhei. La iesire am felicitato si pe Cristina si am plecat sa ne plimbam prin oras. Toti 3 ne-am dus sa vedem orasul Orhei, ca nu am fost niciodata sa ne plimbam prin el. Si dupa ce ne-am plimbat prin Orhei am ajuns si prin parcul din oras am inghetat bocna si ne-am dus sa bem ceva cald intr-un local Dolce Vita. Fiecare si a comandat ceva cald, cafea si ciocolata calda. La ceva cald ne-am spus impresiile despre spectacol ce a fost bun si ce nu a fost bun.Dupa terminarea bauturii calzi ne-am indreptat cu pasii rapizi spre autogara ca sa luam ceva spre Chisinau.

Ne-am plimbat pe stradutele inlaturalnice din Orhei, Dudu si a adus aminte cand a venit in Chisinau tot era liniste si frumos, asa cum era in Orhei.

In concluzie, spectacolul pe care l-am vazut noi toti, mie de exemplu mi sa parut o secventa falsa in piesa :"Cand elevul arunca banii in fata la profesor si ii vorbeste urat acesteia." Dar eu in realitate nu am auzit asa ceva de cand ma stiu. Mie pentru inceput mi sa parut bun pentru Orhei. A fost O.K.! Ce pot sa spun despre spectacol mie mi sa parut ca este fals la unele secvente, ca abordeaza mai multe idei in piesa si unele lucruri au fost exagerate.Limbajul coerent  si inteles de toata lumea.

Asa ca am plecat satisfacuti cu un spectacol vazut si o plimbare pe cinste. Asta e tot!!

O fila de ceea ce simt!!

Nu am scris de mult, ceea ce simt de fapt si ceea ce vad, sunt unele lucruri pe care le vezi cu adevarat si nu poti sa le exprimi asa cum sunt. Am fost parca intr-un labirint ingust, intunecos si umed, unde nu aveai scapare, daca nu aveai credinta si speranta,dorinta, ambitie, putere, forta si incredere in tine, ca intr-o zi vei putea iesi cu capul sus si nevatamat. Mergand asa prin tunelul ala, am simtit ca voi iesi de acolo.  Cans iesi dintr-un astfel de loc simti cu adevat o usurare,liniste si o bucurie imensa.Simti cu adevart ca ai iesit la lumina si poti vedea ca afara e soare si lumina.

In acel labirint simti, ca nu poti iesi afara, ca esti captata intr-o lume ne mai auzita, unde, lucrurile sunt intr-un haos, plina de amaraciune, nemultumire si neajunsuri, certuri si tot felul de reprosuri. Asta de fapt este lumea in care traim noi. O lume in care simti ca nu mai ai aer si  te sufoci in propria ta mizerie.

Nu vreau sa vorbesc de astfel de lume, simt ca viata mea e multa mai vie si interesant care te face sa supravietuiesti si sa lupti pentru a simti si pentru a vedea cu ocheanul oaceanul si un paradis de nedescris.

Ce simt de fapt e ca o usurare, liniste si o bucurie imensa, care ma face sa ma zbor ca o pasare spre

Asa ma simt si acuma, tot timpul ma-m caracterizat ca o pasare care zboara deasupra muntilor, apelor si a continetelor.

 O pasare care zboara la inaltimi nebanuite si  ne mai auzite de fapt, ce doreste sa simta puslul vietii si a pasiunii pe care o traieste zi de zi si noapte de noapte, ma face sa mi doresc sa explorezi lumi necunoscute si

in cautari de lucruri exciptionale

Sunt o pasare care zboara desupra oceanelor, muntilor, vailor si marilor, cu aripiele desfacute, simt cum aerul imi zburleste penele mele albe.

Cand am vazut aceasta poza parca ma-m vazut pe mine un pescarus liber zburand deasupra marii si vazand lumea de sus. Mia placut aceasta poza foarte mult.

E greu sa fii o pasare care zboara intr-o o lume in care banii si puterea este pe primul loc si nu mai conteaza frumuseatea naturii si a vietii, a iubirii si altor lucrurii cu care se hraneste sufletul omului zi de zi.Fiecare om isi are un rost in viata lui, cu care se ghideaza cu care se aseamana cu un animal si cu o pasare.
 Eu ma simt un pescarus care zboara si e liber sa faca ceea ce vrea si sa zboare unde vrea.
E frumos sa visezi cu ochii deschisi, dar asta e un simplu vis ca te inalta pe culmile fericirii si din pacate trebuie de coborat cu picioarele pe pamant. Asta e viata.. e dura doar!!

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Intalnirea de duminica a atelierului a avut loc la Uniunea Scriitorilor la cafeneau Orpheus am fost noua persoane la o masa mare si am inceput atelierul cu poezia Elenei Guzun. Elena ne-a citit pe rand poezia si noi am lucrat la ea fiecare pe rand. Nina Caraman i-a fost dat de lucru sa fac cronica la blogul Vlad Iovita si sa o posteze.

 Fiecare si-a spus punctul de vedere la toate poeziile Elenei, insa eu am fost mai evaziva mai tacuta, insa de fiecare data raspunde-am ca mi-a placut sau taceam.

Dupa ce am citit poezia Elenei mai multe ori am inteles in fiecare poezie ce vrea sa spuna, dar nu am putut sa ma pronunt ce e bun sau ce e rau. A fost alti care si-au dat cu parere despre poezie. Am fost mai mult absenta decat acolo. Dar am fost.

 Am trecut la alt text al lui Cristi cu Circ cu Coaie.A fost interesant, bun, avea o motivatie, clounul era singur nu avea pe nimeni, doar cu animalele de la circ. Si ajungand la varsta pensionari la apucat panica starea de despresie ca va ramane singur si uitat de ceilalti, luand o decizie drastica de a-si taia testiculele in fata publicului si de a muri ca un artist mare si faimos clovn. Seara sa terminat cu plecarea acasa a fiecarui.

 Aafara sa lasat frig si intuneric, numai zapada alba ne lumina drumul spre casa.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Sambata seara la atelier s-a inceput cu citirea poeziei Elenei Guzun, dupa lectura, Dudu ne-a anuntat ca are o invitatie la Teatru Mihai Eminescu, cu spectacolul Cantec de leagan pentru Bunici,de D.Matcovschi, in regia Alexandru Cozub, spectacolul are loc la ora 18.Asa ca ne-am imbracat si am plecat spre destinatia propriu-zisa cu pasi grabiti. Si ne invita si pe noi la spectacol.
 Pentru mine aceasta invitatie a fost o gura de aer proaspat de care aveam nevoie, ca de mult nu mai fusesem la teatru. Am fost ultima data in noiembrie la invitatia unui amic.
Afara ningea ca in povesti ca intr-o carte cu benzi desenate, ce acoperea orasul cu un strat gros de zapada si ii da dea un farmec aparte de nedescris.
Am ajuns la teatru si ne-am ocupat locurile de pe invitatie.M-am asezat pe nr 13 un numar norocos, am vrut sa-l vad asa si sa cred ca este unul norocos si sa nu il vad ghinionist, iar pentru alti acest numar este ghinionist.
Spectacolul incepe. Liniste in sala. Actorii incep sa-si joace rolurile pe care le aveau. Dupa finalizarea spectacolului ne-am retras la galbenus pentru a ne povesti impresile despre spectacol.
Impresia pe care am avut a fost un O.K. doar pentru ca mam distrat copios si am ras tinandu-ma de burta, dar daca voi vorbi sincer, a fost slab si real, putea sa fie unul puternic, bun si interesant.
Dar cum se stie spectacolul este din viata noastra, cu saracia si cu problemele sociale, economice si politice si culturale. Problemele de sat este mult mai accentuat decat la oras, o problema majora saracia, din cauza saraciei nivelul de scolarizare este scazut din cauza problemei banilor, parinti nu au un serviciu unde sa lucreze, dar se intretin din agricultura, muncind la camp pentru a supravietui de pe o zi pe alta. Barbati de la tara isi in neaca necazurile in bautura pentru a uita de problemele pe care au.
Astai viata la tara!! Cu probleme si cu frumusetele ei.
Dudu ne-a anuntat ca vom continua cu atelierul nostru duminica dupa masa

Necunvintatoarele

 Poate si voi aveti animalute prin jurul vostru ce ii iubiti si aveti grija de ei, si animalul vostru va rasplateste cu iubirea si protectia lor. Asa cum necuvintatoarele fac parte din natura ca si noi, au o influenta mare in dezvoltarea si cresterea noastra ca fiinte umane rationale.

Facem parte din aceste univers si din natura.

 Animalele simt, sunt destepte, intelepte ca si oameni de aceea trebuie sa avem grija de ele si sa le iubim, pentru a fi in echilibru cu natura si sa nu distrugem nimica ce ne-a lasat Dumnezeu pe fata pamantului.

Ma doare sufletul cand vad o pisica este chinuita si pana la urma este ucisa sau un caine este fugarit si batut de propiul stapan sau calul chinuit, lovit si tinut flamand, cel mai revoltator lucru care poate face omul fata de animal.

 Dar daca ne-am pune in locul lor, pentru un minut, sa vedem ce simt ele si cum le doare oare? Oare omul nu s-ar intoarce cu fata la necuvintatoare?

 Vroiam de mult sa scriu despre animalute ca am citit nu de mult un articol intr-o revista care o citesc foarte des. Articolul acela este despre O femeie vorbeste cu animalele, sa scriu despre acest articol care ma impresionat foarte mult.

  Uneori oameni nu mai au timp sa se uite si in jurul lor pentru ca sunt preocupati de viata lor si de grijile cotidiene, dar ei cel mai mult de pierdut, in viata se intampla lucruri fumoase care ar trebui sa ne bucuram si sa invatam de la natura si in special de la animale.

Animalele din jurul nostru ne invata cate ceva ca exemplu: lectia prieteniei, a smereniei a bunatati si a intelepciunii. Suntem saraci ca sa vedem lucrurile frumoase in jurul nostru.

Pe deasupra s-a descoperit ca animalele intelegente au calitati psihologice care le depasesc pe-ale noastre.

"Un exemplu foarte bun este ca prin comportamentul animalelor, oamenii sunt interpelati de catre acestea  pentru a-ai face sa se schimbe. Ele stiu foarte multe lucruri despre care noi nu avem idee. Ele sunt capabile  sa simta producerea unor catastrofe cu mult timp inainte.

Pisicile simt lumea elfilor. De multe ori, animalele le salveaza viata oamenilor sau ii pun pe drumul cel bun.  Cand cineva traieste, de exemplu intr-o stare de stres permanent, animalele simt, pentru ca sunt hipersensibile. Ele capteaza starile noastre emotionale si ne pot incuraja. Un caine ne poate scoate din cea mai profunda tristete sau singuratate,chemandu-ne la joaca. Sufletul animalului este legat de fericire si de dragoste. Din pacate, de multe ori le facem sa sufere, ba chiar sa se imbolnaveasca. Vacile sunt un exemplu foarte bun in acest sens. Noi le taiem coarnele, in timp ce ele le folosesc pentru a capta energia din jur. Din cele mai multe ori actionam in forta fata de un animal. Animalul devine vectorul nostru." Christine-Laure Amiache, preluat din Formula As din iulie 2010 autorul Andrei Cheran.

Cand eram la facultate la un curs de al nostru un profesor ne-a spus ca persoanele care vorbesc cu animalele si plantele sunt persoane speciale, in momentul acela ma-m simtit si eu. Pentru ca si eu am un Pisoi mare si o catelusa am grija enorm de ele,le dau de mancare si le dau apa. Le iubesc enorm de mult animalele.

Tot in articolul acesta, am aflat ca si animalele au ingerul lor, ca si noi. Stiam ca si animalele au ingerul lor, dar nu stiam cum il cheama de fapt.

"Pentru a comunica cu necuvintatoarele trebuie sa ne deschidem inima. Atata timp cat suntem doar pe plan mental, nu putem sa le ascultam si nu putem sa le intelegem. In schimb, daca ne deschidem sufletul, totul este posibil. La inceput, trebuie sa il intrebam pe animal daca este de acord sa comunice cu noi. Putem sai cerem un semn. Dar pentru asta trebuie sa stim  sa ascultam, nu pe plan mental si mai ales trebuie nu sa controlam, ci sa primim.

 Toata lumea ar putea comunica cu animalul daca ar practica meditatia. Cu ochii inchisi, concentrandu-se, respirand prin stomac, concentrand-si radacinile la Terra. Nu trebuie sa ezitam sa le cerem ajutorul  ghizilor nostri. Exista un inger care se ocupa de lumea animala, pe nume Omael. Acesta este ingerul ce se ocupa de animalutele noastre de pe pamant." 

Noi insa trebuie sa avem grija de necuvintatoarele noastre de pe pamant sa traim impreuna, pentru ca lumea animala are nevoie de a fi recunoscuta drept ceea ce este, adica insotitoare a oamenilor. Acesta este un lucru fundamental. Trebuie neaparat sa devenim mai constienti de aceste alte lumi de care suntem legati.

Omul se crede superior animalelor. Inrealitate, toata lumile sunt legate vibratoriu prin dragoste. Daca nu punem dragoste in gesturile pe care le facem fata de palnte, de animale, ba chiar si de pietre, inchidem o parte din noi.

 Pot sa zic sunt deacord cu doamna psiholog despre dragoste, bunul D-zeu ne-a dat dragoste ca sa iubim si sa fim iubiti de cei din jur dar si de animalele.

Arhipelag Almanah

Un alt eveniment cultural a fost anul trecut la Libraria din Centru, la ora 18 au fost prezenti mari scriitori ai RM, prezentandu-si marile capodopere prezentandu-si capodoperele ai timpului.

 Toate poezile si operele lor sau strans in Arhipelag Almanah de la literatura romana din RM la limba enegleza, germana si franceza.

 Almanahul Arhipelagul este un volum, o antologie de texte reprezentative care apare sub egida  PEN Centrului de la Chisinau filiala Asociatiei Mondiale a Scriitorilor( International PEN) cu sediul la Londra.

 Pentru prima data in RM sa apara in editie engleza si franceza si germana.

Cartea reflecta toate genurile literare: poezie, proza, eseu, analize, publicistice, pagini de dramaturgie si interviuri care iau dezbatere problemele spinoase ale afirmarii ale valoriilor rominesti- "razboiul identitar" de dupa 1989, cel care a influentat in buna masura profilul de aici, motivand aspiratia de emanciparea estetica si ideologica a tinerilor promotii de scriitori.

Cei 31 de autori, inclusiv in sumar, au virste diferite, sunt  individualitati dinstincte si de aceea nu au cum sa profeseze un discurs literar omogen: Lorina Balteanu, Eugen Lungu, Leo Butnaru, Aureliu Busuioc , Vasile Carnet, Valentina Tazlavanu, Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper, Mihai Cimpoi, Emilian Galaicu Paun, Constantin Cheianu, Tamara Caraus, Maria Shalititchi, Serafim Saka, Nicolae Negru, Andrei Burac, Valeria Grosu, Val Botnaru, Vladimir Besleaga, Nicolae Popa, Nicolae Rusu, Ion Hadarca, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ioan Manascurta, Vasile Tarateanu, Spiridon Vangheli si Vitalie Ciobanu- incarneaza"tot atatea stiluri si formule specifice de autoafirmare in literatura.

Un proiect!!

Am fost anul trecut la un eveniment mai putin oficial, mai degraba la prezentarea proiectului a Aurelei Borzin si a lui Petru Negru, ce a avut loc in decembrie la ora 18:15 la Alianta Franceza.

Proiectul lor era despre Psihiatria de la Costiujeni,Codru. La prezentarea proiectului am venit Eu si Nina au mai venit si alti.

 Trebuia sa vizionam un film francez din 1989 cu Psihiatria din Franta, dar din pacate din motive tehnice nu a mai fost vizionat.

 Cei doi au povestit fiecare partea lor din proiect.Scopul acestui proiect avand prezentarea creativa a pacientilor. Prezentarea a fost interesanta pentru a povesti viata fiecarui si cum au ajus ei acolo si conditiile lor din spital.

Acest proiect a fost un foarte reusit pentru ca nimeni nu a vorbit despre cei care se afla in spitalele de psihiatrie si problemele lor cu care se confrunta ei. Au nevoie de sustinerea familiei si a societatii in care se afla.Dar cum societatea in care traim este o societate "parazitara"  care se gandesc numai la nevoiele personale si nu la cele din societate, ca poate ajunge fiecare in locul celuilalt bolnav mintal sau cu nevoi speciale cu care se confrunta societatea noastra.

Unde este omenia si responsabilitatea de care trebuie sa dam dovada intr-o societate, unde minciuna, coruptia, prostia, rautate si nepasarea se afla in societatea noastra.

Ar trebui sa ne intoarceam cu fata la cei care au nevoie de ajutorul nostru sa ne schimbam si sa devenim mai responabili si mai omenosi si mai buni.

Cauza acestor boli mentale sunt: familia si poate sa fie prin transmitere genetice si mediul social in care traim, politic si economic, care sa duca la psihoza, schizofrenie, paranoic.

 Aceste povesti a fiecarui pacient pe mine ma impresionat foarte tare nici nu mam gandit deloc la asa ceva si nu ma dus cu gandul ca pot sa vad asa ceva in realitate sau ascultand povestiile lor.

Pe acesta tema este mai bine sa discutam si sa comunicam si sa ajutam pe cei care au nevoie de noi oameni mai normali si pot fi despusi sa ajutam pe cei cu nevoi.

 In afara de medicamentatie au nevoie de comunicare si de inteletegere din partea celorlati.