31 decembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă - La multi ani in 2012!!


Anul acesta a fost un an bun si rau pentru mine, nu stiu pentru ceilalti. Ne-am adunat mic si mare in cadrul atelierului Vlad Iovita pentru a il petrece pe cel vechi si pentru a servi pentru cel nou, cu un  pahar de vin rosu si ceva de mancat. Am fost prezenti cei care sunt si poze. A fost o zi de 31 de decembrie, interesanta!! Petru ne-a vorbit de fizica, chiar aveam nevoie de o gura de aer, ceva nou sa mai aflu, din alt domeniu si nu din literatura.
La multi ani 2012!! Anul care vine sa ne aduca realizari frumoase si interesante si multa dragoste si proiecte pe plan profesional! Sa ne gaseasca intr-un an mai nou si mai sanatosi si voiosi.



Acuna urmeaza o haitura.


Aho, aho copii si frati

Aho, aho copii si frati,
Stati putin si nu manati,
Langa boi v'alaturati.
Si cuvantul mi-ascultati.
Ia mai manati, mai, hai, hai...
S'a sculat mai an,
Badica Traian
Si-a'ncalecat pe-un cal invatat,


Cu saua de aur,

Cu nume de Graur,
Cu frau de matase,
Impletit in sase,
Cat vita de groasa,
El in scari s'a ridicat,
Peste campuri s'a uitat,
Sa aleaga-un loc curat,
De arat si semanat.
Si-a pornit intr'o joi,
Cu un plug cu doispreceze boi.
Boi boureni,
In coada codalbeni,
In frunte tintatei,
Ia mai manati, mai, flacai, hai, hai...
La luna, la saptamana,
Isi umplu cu aur mana.
Si el vru sa vada,
De'i dete Dumnezeu roada.
Era'n spic cat vrabia,
Era'n bob cat trestia.
Ia mai manati, mai, hai, hai...
Traian iute s'a intors
Si din grajd alt cal a scos,
Un alt cal mai nazdravan,


Cum ii place lui Traian,

Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu'l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce da sporul la fugit.
Traian iute-a'ncalecat,
La Tinchin a apucat
Si otel a cumparat,
Ca sa faca seceri mari,
Pentru seceratori tari.
Si-altele mai mititele,
Pentru fete ochesele
Si neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar ma tem ca va'nsera,
Pe aici, pe la dumneavoastra,
Departe de casa noastra.
Si ne-asteapte si-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu paine calda pufoasa,
Cu vinul de vita-aleasa,
Cu Cotnar de Dragasani,
La anul si la multi ani!




26 decembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă a primit colindătorii

Ieri a fost o sărbătoare importantă pentru orice creștin care sărbătorește Nașterea Domnului.
Și în familia noastră a  Atelierului Vlad Ioviță am sărbătorit Crăciunul. Am avut și colindători. Ne-a colindat Moni Stănilă și Alexandru Vakulovski. I-am primit pe colindătorii noștri cu plăcinte și vin bun.
A fost o seara minunată și caldă!! Ce-i prezenți ne-am simțit bine.
Vă doresc un Crăciun Fericit la cei care vor intra pe blogul meu.






19 decembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă cu Nicoleta Papp

Da.. multă vreme nu am scris pe blogul meu. Ruşine sa mi fiecare, chiar aşa am ajuns sa nu scriu mai nimic.
În ultima vreme chiar nu am avut chef de nimica, nu ştiu ce ma doare... ori lenea ori sincer nu ştiu. Caut şi  nu găsesc şi mă întreb de multe ori cei cu mine. Trec prin viata ca o stafie care nu simte, doar cosum aerul ce îl respir. Nu miroase a bine.
Noroc că mai merg la atelierul nostru, astă ma face să ies din casa, dar în rest nimica.
Când a fost Cenaclu Republica din păcate nu am fost, dar am regretat enorm de mult. Dar cei să-i fac, deja a plecat trenul din gară de mult. Nu mai este cale de întoarcere.
Însă la cele două şedinţe a atelierului am ajuns cu bine.

Prima şedinţă a fost sâmbâta, la ora 15, la Hasdeu. Când am ajuns acolo din locul ăla mare şi o un haos, a devenit, unul cu o masă mare în mijloc. Cu o plăcere să lucrezi acolo. Au venit mulţi colegii de ai noştri şi a mai venit şi încă invitată de la Timişoara, Nicoleta Papp,înoţită de Moni Stănilă. 
Dumitru Crudu ne-a pus la muncă. A trebuit să criem un text unde să fie o dublă minciună. Ne-a lăsat scriem ca apoi să le citem si să le comentăm. A fost o seară interesantă.
.
17-12-2011


Duminică, am dat curs şedinţei noastre la Haşdeu, dar de data asta Nicoleta să ne citească din poeziile Ei. Ne-am dat întâlnire la ora 17. Au venit din păcate puţini, dar a fost suficient să fie o seara cât de cât interesantă.
Poate, nu prea mă pricep la poezii să le pot descifra în termeni gramaticali, dar simt cu adevărat ce simte autoarea prin poeziile sale. Pentru că am înţeles un lucru nu contează greşelile sau metaforele într-o poezie, ci ceea ce vrea să transmită autoarea mie prin poezia care mi-o citeşte.
De fiecare dată când citesc o poezie a unui autor încerc să simt fiecare trăire şi emoţie. Unele texte au fost foarte reusite, de exemplu mie mi-a placut "Constructia soselei prin centrul satului", imgainea satului este bine descrisa, dar prin faptul ca este scris cap coada, bine inchegata. Toate poeziile Nicoletei, exprima sentimente si emotii experiente care a trait si cu care sa confruntat.
Am citit poeziile Nicoletei incodata ca sa o pot simte bine.
Pot sa zic a fost Interferente Chisinau Timisoara.
Pe urma am fost la plasticianul si artisul Ghenadie Popescu, cu o bere si cu prieteni dragii!! Ne-am simtit bine.
18-12-2011

10 decembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Sedinta de atelier a fost pe 10 decembrie 2011, la ora 15.  Câţiva colegii de ai mei, au fost plecaţi la Timişoara, la Cenaclu Pavel Dan, a avut loc, ce-a de-a XIV ediţie Interferenţe Timişoara-Chişinău. Au fost plecaţi Moni Stănilă, Sandu Vakulovski, Dumitru Crudu şi Carolina Vozian. Din povestirile lor, am inteles, ca a fost interesant.
Insa sedinta noastra s-a amanat pe o saptamana, pana vor veni ai nostri. Dupa ce au venit, am inceput sedinta de atelier Vlad Iovita sâmbata asta.
Dumitru Crudu ne-a anuntat. ca ne vom intalni sambata la ora 13:00 la locul nostru ca deobicei. Ne-am adunat la ora stabilita incetul cu incetul. A venit Cristina Macovski, Eu, Lina, Emanuela Spranceana, Valerian Ciobanu, Elena Chirica, pe urma a venit si Carolina Vozian. Dumitru a intarziat, insa noi l-am asteptat in biblioteca, ca sa apara. Dar nu a venit, intarzia. Ne-a venit o idee sa scriem cate ceva, ca sa nu stam pe degeaba. Pana la urma, fiecare a ales sa scriem ce dorim. Pana la urma am fost anuntati ca Dumitru Crudu a venit si ne asteapta in sala noastra. Cand am ajuns era Felicia.
Deja ne-a asteptau cu nerabdare sa incepem sedinta, dar noi deja scriam. Asa ca ne-au lasat sa scriem mai departe ceea ce am inceput.
Unii au scris si au citit, alti nu. Dumitru si Carolina ne-au povestit ce-au facut la Timisoara. Ne-au povestit lucruri interesante, am zambit si ne-am amuzat pe foarte tare ce ne-au povestit.
Pe urma, am trecut la lecturarea textelor si la comentariu colegilor nostri. Fiecare a avut cate un text interesant, ceva diferit.
A fost o seara interesant. Mie una mi-a placut. Ne vom intalni data viitoare, la ora 15:00, tot la locul nostru.



27 noiembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă



In ultima vreme, nu prea am scris deloc. De ce? Nici eu nu stiu. Dar cred ca stiu raspunsul, mai degraba, ca nu am avut chef si nu am avut despozitie si nu stiam ce sa mai scriu. Nici inspiratie nu am avut, dar nici nu am avut ce sa scriu. 
Am vrut sa las foaia si pixul si sa nu scriu nimica. Ma gandeam ca poate imi veni inspiratia prin iesirile mele cu prieteni mei. Dar nici asa nu am adus-o, doar incet sa apropiat de mine si ma ajutat sa scriu.
Iesirile mele, la Cenaclu meu de la Vlad Iovita si cel de la Republica. Au fost foarte vesele si interesante, am auzit lucruri noi, ce se poate pune in practic pentru a scrie un text.
La Cenaclu Republica, de vineri a fost interesant, a venit multi prieteni si colegi de ai lui Pablo Hose. Am avut un invitat special la sfarsit care a stricat farmecul,dar a fost si vesel in acelasi timp.Ne-a citit din textele lui(Pablo Hose) care le-a scris dintr-o rasuflare. A fost ok! Pe urma am trecut la o seara mai calduroasa la o bere, ceai si fiecare ce-a vrut. S-a dat cu parerea unii, alti au venit cu intrebari la autor.
A fost o seara placut la un pahar cu vin:)
25-11-2011


Sambata pe 26-11-2011, la sedinta Vlad Iovita, a fost interesant cu ceai si cu placinte aduse de Felicia. Dumitru Crudu ne-a pus sa scriem o proza unde, sa fie suspans, o asteptare! Am vb de cartile citite de noi si suspansul din ele. Am fost Elena Chirica, Valerian Ciobanu, Carolina Vozian, Emanuela Spranceana, Felicia, Dumitru Crudu si Eu, a mai venit o fata la noi, a venit cu Carolina. Sincer nu i-am retinut numele, cu parere de rau! Dar cu timpul daca va mai veni pe la noi, cu siguranta ii voi retine numele.
Am scris si pe urma am trecut la lecturarea lor, si dupa aceea la datul cu parerea. A fost foarte vesel si interesant. Am stabilit ca ne vom vedea dupa ce vor veni de la Timisoara.

Fiecare pe la casele lor.

22 noiembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă cu lansarea Antologiei Covoare Moldoveneşti

Azi a fost o seara interesanta. A fost lansarea Antologiei " Covoare Moldovenesti"  cuprinde 16 tineri prozatori de la Cenaclu Vlad Iovita in Libraria din Centru. Lansarea a avut loc la ora 18:00. Au vorbit poetii si prozatori Vakulovki Alexandru si Moni Stanila. Au fost prezenti Vladimir Besleaga. Colegii mei au citit. Din pacate nu am pregatit nici un text pentru Antologia asta. Am avut invitati numerosi care ne-au incalzit cu prezenta lor.
Insa ma bucur ca am fost prezenta. A fost o seara interesanta!!!

22-11-2011



12 noiembrie 2011

Cenaclul Republica

Joi seara am avut niste invitati la film. Am invitat niste prietene dragi si am mersi la un film. Joi a inceput cu primierea filmului "Marfa si Banii" in regia lui Cristi Puiu. Vinerea a mers "Moartea Domnului Lazarescu"regia Cristi Puiu. Aceste filme le-am vazut in timpul studentiei cand eram la Iasi. Asa de doua ori nu prea ma uit la un film. Ambele sunt inspirate din viata reala. A fost o seara foarte interesanta!!
Vineria la Cenaclu Republica ne-a citit Pavel Bors din manuscrisul sau. Acest text l-am mai auzit odata si nu mi se parea interesant sa-l mai aud incodata. Dar dupa aceea cei de la cenaclu au plecat la film, eu am plecat spre casa.



Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Pe data de 9 noiembrie 2011, la ora 17:00 ne-am întâlnit la locul nostru unde ne întâlnim deobicei. A fost o seară interesantă pentru că am avut ca invitaţi pe Valerian Ciobanu, Svetlana, Moni Stănilă şi Alexandru Vakulovski, Dumitru Crudu, Ion Buzu, Elena Chirică, Emanuela Sprânceană, Ksenia şi Cristi Măruţă şi Boguş Elena. Dumitru Crudu ne-a dat un exerciţiu interesant să scriem "Autoironie a unui personaj principal, să facem miştocăreală pe seama lui."
Am avut şi musafiri nepoftiţi şi gălăgioşi dar asta nu ne-a încurcat să scriem mai departe textele noastre. După ce am terminat de scris textele noastre, am trecut la lecturarea lor şi comentariile lor. După ce a plecat persoanele gălăgioase am răs pe seama lor. A fost o seară interesantă, pentru că era ziua lui Dumitru Crudu, ne-a făcut cinste în sănătatea lui. Am sărbătorit până târziu, a fost vesel, am glumit, ne-a distrat copios.



6 noiembrie 2011

Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă"

Pe data de 6 noiembrie 2011, la ora 13:00, la Biblioteca Municipală Haşdeu, ne-a întâlnit la Atelierul Vlad Ioviţă. Au venit Monilă Stănilă, Dumitru Crudu, Elena Chirică, Valerian Ciobanu Svetlana şi Elena Boguş. Au venit între timp Oleg Carp şi Tatiana. Dumitru Crudu ne-a dat să scriem un exerciţiu interesant. Ne-a dat să scriem 1 Hr şi Jumătate. Ne-am împriştiat prin sală să scriem. După ce am terminat să scriem, am trecut la lecturarea textului. A mai venit Ion Buzu, nu a scris nimic pentru că a venit târziu. Au următ comentariile şi părerile celor care au citit. Atelierul de azi a fost interesant şi constructiv.
Eu am scris o proză interesantă, dar din păcate colegii mei au avut o părere bună şi mai puţin bună, că nu am scris curat şi m-am împotmolit în lectură. Însă eu foarte mulţumită că mi-am dat drumul la scris. Sunt conştientă că mai am de lucru foarte mult. Pentru început textul pe care l-am scris este încă slab.


5 noiembrie 2011

Impresii frumoase la ANIM' EST

Festivalul international de film de animatie, a fost si la Chsinau pe 3-6 noiembrie, la Odeon.
Pe 3 noiembrie, s-a inceput cu deschiderea anim'est cu Crulic -drumul spre dincolo. O productie Romania- Polonia. Inspirat din viata reala a lui Claudiu Crulic.
Vreau sa fac o scurta prezenta a anim' est dupa programul ce l-am cumparat. Nu am fost la toate desenele animate, am fost doar la cel de sambata "Best of anim'est 2011".
Insa la cel de vineri cred ca a meritat de privit.Din spusele celor care au vizitat vineri au spus ca au fost interesante. A derulat pe ecranul Odeonului : Competitie romaneasca 2011, Best of anim"est 2010, Persepolis, Iluzionistul. productie Franceza, Maria Britanie.
Cel de sambata care a derulat mai devreme Programul  GOPO o serie de desene animate a lui Ion Popescu de scurt metraje.
La cele la care am fost erau interesante, inspirate din viata, plin de umor ironic, cu multe mesaje care uneori te punea pe ganduri. A fost o seara interesanta. A meritat cei 30 de lei pe care i-am dat. Cel romanesc care a difuzat in seara asta The Scream o productie romaneasca in Regia lui Sebastian Cosor si scenariul Sebastian Cosor, Cosmin Sirbulescu.
Mai tarziu ce sa terminat Best of anim'est, s-a inceput cu un alt desen animat "Sunt un mic tecalos", productie americana. Noaptea incepe cu "Creepy Animation Night"(Noaptea animatiilor bizare).
Pentru duminica este lasat pentru productie animatii moldovenesti. Pe urmeaza Competitii videoclip& advertisting 1 si 2 si la sfarsit cu desenul animat 9. Cu acest desen animat se incheie seara de anim'est 2011 la Chisinau. Cei care au vizionat desenele animate, au avut ce sa vad pe parcursul a 4 zile de desene animate. Au ramas impresionati de ce au vazut. A fost un program foarte interesant care a meritat toti bani!

3 noiembrie 2011

Cenaclul Republica cu Radu Vancu

Vineri, la Cenaclu Republica, la ora 17:00, la National, am avut un invitat oficial de la Sibiu pe Radu Vancu.
La cenaclu Republica sau strans oameni cativa dar sau strans. In sala rece si mare cu oamenii, numai o cafea si un ceai cald puteai sa te incalzeste. Asa si a fost. Au fost prezenti invitati:  Emilian Galaicu-Paun, Moni Stanila, Radu Vancu si alti in sala au fost prezenti.
Emilian a facut o mica prezentare despre autor. Autorul ne-a citi din poeziile si povestirile lui. Pe urma s-a trecut la pusul intrebarilor. A fost o discutie interesanta!! Pacat ca nu am fost atenta la tot ce sa spus. Dar a meritat seara. Pana la urma sa dat si autografe. Am si eu unul, pe cartea mea cumparata.
" Poezia lui Radu Vancu nu seamana din ce se scrie in prezent in literatura romana. Este un virtuoz de tipul lui Malmsteen, in solo-urile sale de chitara, incercand a forta cu toate mijloacele limitele tehnice ale artei, dar are in acelasi timp rafinamentele demoniac- senzuale ale unui Steve Vai, exercitand o atractie comparabila cu a unor concerte rock din ani '80-'90".
                                                                       Dragos Varga

Am avut o curiozitate fireasca sa citesc aceasta carte, parca simteam ca imi va placea foarte mult. Asa si era, mi-a placut foarte mult. Ca dupa ce am citito odata am recitit-o inco data sa inteleg mai bine cartea a lui Vancu.
Exprima cu acuratetie emotiile si trairile pe care le traiesti, dupa tragicul eveniment al tatal lui sau si ii da putere familia pe care o are acuma.
Prima data cand o poezie imi place foarte mult. Ca de fapt cu poeziile nu prea le am dar cand apuc sa iau o carte in mana astept ca aceea carte sa ma cucereasca si sa ma faca sa o mai citesc incodata.

30 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă cu Radu Vancu

Intalnirea noastra cu Rdu Vancu la noi la atelier a fost ceva constructiv si interesanta. Ne-am intalnit cu toti la ora 17, la locul nostru la Hasdeu. Au venit 15 oameni cunoscuti si necunoscuti. Ne-a dat scrim o povestire la cei prezenti la sedinta, despre fericire si traume. Am avut la dispozitie o ora. Am scris si eu dar nu eram in stare sa citesc textul meu. Am lasat sa citesc joi cand ma voi duce la atelier. Dupa ce fiecare au citit a durat mult lectura si pe urma, Radu Vancu a comentat fiecare text in parte. A durat mult nu am stat pana la capat. A trebuit sa plec. A fost o seara faina. Mi-a placut mult!!


Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Joi, am avut oaspeti de la Balti cenaclisti de la Contur, intalnirea a avut loc la ora 14:00, la Hasdeu, la locul unde ne intalnim ca deobicei. Invitati de la Balti au fost : Virgil Botnaru, Angela Batcu, Erica Latipova si Valentin Balan. Au fost prezenti si cei de la Vlad Iovita, Ion Buzu, Dumitru Crudu, Moni Stanila, Carolina Vozian, Valerian Ciobanu, Aurelia Borzin si alti.
Tineri balteni ne-au citit din textele lor, povestiri si poezii. La sfarsit fiecare ne-am spus o parere despre textele invitatilor de la Contur. La sfarsit am vb, am povestit si ne-am facut poze impreuna, imprimand satisfanctia colaborarii noastre.
A fost o zi deosebita si constructiva!!

27-10-2011

26 octombrie 2011

Povestea Valorilor Umane

Am citit această poveste despre valorile umane scris de Mimo. Vreau să o împărtăşesc prietenilor mei care îmi vizitează blogul meu.


Ilustratie
 Era odata o insula, unde traiau toate sentimentele si valorile umane. Intr-o zi, ele fura anuntate ca insula sta se scufunda. Isi pregatira navele si erau gata  de plecare. Doar iubirea ramase pana in ultimul moment . Cand insula era pe punctul sa se scufunde, iubirea decise sa ceara ajutor.
 
Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si aceasta ii zise:
" Bogatie, ma poti lua cu tine"?
"Nu te pot lua caci, e mult aur si argint in barca mea, nu am loc si pentru tine."
" Iubirea ceru ajutorul Orgoliului care trecea pe-acolo intr-o superba nava:
"Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?"
"Nu, iubire, aici e totul perfect, mi-ai putea strica nava"
Atunci iubirea spuse Tristetii, care trecea pe langa ea:
"Tristetea, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
"Oh, iubire"raspunse Tristetea," Sunt atat de trista  incat trebuie sa stau singura".
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa iubire, dar era multumita, incat nu o auzi ca o striga".
Dintr-o data, o voce spuse :" Vino Iubire, te iau cu mine "! Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat uita sa il intrebe pe batran  cum il cheama.
Cand sosira  pe tarm, batranul  pleaca. Iubirea isi dadu seama  cat de mult ii datora si intreba 
Cunoasterea:
" Cunoastere, imi poti spune cine era cel ce m-a ajutat?"
"Era timpul " raspunse Cunoasterea.
" Timpul?" se intreaba iubirea, " Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat"?
Cunoasterea ii raspunse :" Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta e Dragostea in viata!"
Constiinta datoriei fara dragoste te face morocanos.
Raspunderea fara dragoste te face brutal.
Dreptatea fara dragoste te face dur.
Priceperea fara dragoste te face ipocrit.
 Cunoasterea fara dragoste te face incapatanat.
Stapanirea fara dragoste te face avar.
Credinta fara dragoste te face fanatic.
O viata fara dragoste nu are sens.
 
Aceste vorbe intelepte sunt adevarate, ce am face noi oameni fara iubire, nimic. Iubirea te face mai frumos la suflet, la minte, şi trup, te face mai intelept si mai bun. Nu contează celelalte dacă nu ai iubirea omului drag de langa tine şi a familiei.

23 octombrie 2011

Chișinăul orașul viitorului.

Anul aceasta, Hramul Orașuilui s-a nimerit într-o zi de vineri, afară era un timp când noros, când mai ieșea soarele. De dimineață cânta muzica, se învârtea hore, se mânca mici și se servea vin. Din curiozitate am la Hramul orașului.
Oamenii se distrau se bucurau, mâncau și beau, ce mai rămâne omului în zilele de sărbătoare să mai facă.
Dar vreodată și-au pus întrebare locuitorii orașului a părut Chișinău, cum arăta Chișinău în trecut, din punct de vedere istoric. Din păcate locuitorii orașului habar nu au cum a apărut orașul lor și în ce an s-a format ca oraș, dar din cauza greutăților pe le întâmpinăm acum.
Dar asta nu este un motiv real ca să nu cunoască istoria orașului în care s-au născut și au muncit o viață întreagă.

Mi-am venit ideea să scriu despre cei 575 de ani de la prima atestare documentară a orașului Chișinău. Am fost curioasă să văd cum arătă în trecut, cum arată în prezent și cum va arăta în viitor?
În orașul meu - Chișinău, este un oraș plin de viață, de oameni primitori și frumoși la suflet. Chișinău este așezat pe un loc pitoresc, pe cele șapte coline, orașul produce o impresie plăcută asupra oaspețiilor și locuitorii pe acestei țării.
Te atrage prin frumusețea sa interioară, cu parcuri spațioase și bine amenajate, însă monumentele istorice și arhitecturale sunt prea puține pentru a dezvălui o adevărată personalitate a orașului prin care ar atrage mulți turiști și investiții ca o adevărată capitală europeană ce dorește să devină.
 Acum după ce are 575 de ani, Chișinău nu arată că are această vârstă, nu are nimic păstrat și conservat din aceea perioadă interbelică.
 Cu ce să atragi turiști străini dacă nu are nimic Chișinău din trecutul său de odinioară?
Farmecul interbelic care fascina mulți turiști care vizitau acest oraș și mulți locuitori al acelor vremuri.
 Parcă și acum când închid ochii, îmi imaginez acele vremuri fermecătoare cu domni și domnițe, ce se plimbau pe drumuri bătătorite cu petre pavate.
Simt acel aer boemic aristocratic care te face să visezi uneori cu ochii deschiși ca ai vrea să te arunci pentru câteva momente în trecutul istoric al Chișinăului.
După o istorie zbuciumată cu multe evenimente nefericite, după război, Chișinău ajunge ruină, sărac și distrus. Reîntors după multă vreme de sub dominația rusă, Chișinău devine un oraș atractiv pentru mulți vizitatori ai acelor vremuri. Devin un oraș spiritual- cultural și arhitectural, ajungând în zilele noastre să fie un centru urban mare și vestit prin locuri frumoase și prin piesaje de neuitat,  ce atrag mulți turiști din toate colțurile lumii.
În prezent știm cum arată Chișinău, cu probleme grave lipsa identității istorico spirituală culturală. Sperăm că aceste probleme cu care se confruntă Chișinău se vor rezolva în timp și v-om ști să prețuim mai mult orașul în care ne-am născut noi.
Cel mai important să o facem pentru generațiile care sunt și pentru cei care vin din urmă, ar trebui să conștientizăm că orașul este al nostru și al copiilor noștri.
Ce le lăsăm noi, dacă uităm să avem grijă de oraș, pot să zic că practic nimic. Dacă v-om distruge ceea ce a mai rămas practic v-om rămâne fără nimic, dar asta arată că suntem niște locuitorii iresponsabili și incoștienți că noi distrugem totul în jurul nostru.
Dar ar trebui din contră să fim locuitori responsabili și conștienți, ar trebui să conservăm și să consolidăm adevăratele valori culturale, spirituale și arhitecturale ale acestui oraș și țară.
După o lungă călătorie în trecut și prezent, ar trebui să mergem și în viitor. Oare cum va arăta Chișinău în viitor? Chiar mă gândesc cum v-a arăta Chișinău în viitor, și nu pot să-mi imaginez?
Doar încerci să-ți imaginezi și sper că vor fi parcuri și rezervați naturale, vor fi ocrotite monumentele istorice și arhitecturale, muzele vor fi consolidate și conservate care vor bucura locuitorii orașului.
V-om fi mai responsabili și mai conștienți de lucrurile pe care le v-om avea în jurul nostru. V-om respecta și aprecia mai mult pentru lucrurile care le-am știut să le conservăm și consolidăm pentru generația care va urma după noi.
Orașul va arăta mai curat și mai luminat pe toate străzile principale și secundare, va fi protecție totală. 

Am încercat să-mi imaginez și alte imagini interesante, un oraș Since Fiction, ca în filmele din ziua de azi, sună cam nebunesc, dar de ce nu să-ți imaginez și altfel de lucruri, nu v-m ști cum va arăta în viitor dacă nu facem nimic pentru oraș.
Cu siguranță va fi un oraș industrializat și bogat cât de cât, locuitorii se vor mândri ce au făcut pentru orașul lor, că au făcut un oraș primitor și frumos pentru atracția de turiști  și pentru generația care vine.




                          Scrisă de Elena Boguș


21 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

De fapt sedinta de ieri a fost  ce mai reusita din toate sedintele la care am participat pana acuma. Am fost fericita ca mi tremurau tot corpul.  Urlam de fericire si satisfactie sincer nu mi trebuia nimica. Parca apucasem ceva usor si linistitor. Asta ma bucura de tot. Pentru prima data in viata mea, ma simt fericita cu adevarat. Ieri a fost ceva frumos pentru mine, nu mam asteptat din partea mea ca voi face ceva, ce ma asteptam putin din partea mea. Sper sa mai urmeze astfel de momente fericite care sa ma faca mandra si mai mult sa muncesc. Asta ma motiveaza cel mai mult. Asta ma face cea mai puternica.
Dumitru ne-a pus sa scris iar o proza despre o aventura, sa fie o rasturnare de situatie.
Cei care au fost toti am scris, inclusiv si eu. Am scris si eu o povestire ce mi-am iamginat o intamplare de la scoala. A fost senzational ca am scris si eu. Asta ma bucura foarte mult. Am citit capodopera mea. Aveam emotii mari, dar mi-a trecut, pe urma emotiile criticilor care avea sa mi critice proza. Am asteptat frumosel sa mi vina randul la criticat.
Ma suprins faptul ca am avut numai laude bune la adresa mea ce am scris. Asta ma incuraja enorm mult.
Stiu ca povestirea mea nu era ce mai reusita, cu mici greseli de tot felul.Dar exista o logica si scris cu acuretete cap coada.
Dar parerea celorlalti conteaza pentru mine. Critica este buna pentru toti care scriu proze si poezii.
Stiu ca mai am de lucru, dar asta ma face sa ma incurajeze si sa mi dea motivatie cel mai mult si sa merg inainte.
Incetul cu incetul mi-a ating un vis. Unul din visurile mele.
Sedinta de ieri a fost faina mi-a placut enorm. Si ma bucurat enorma. Saream ca un copil in sus de bucurie.
Pe urma ne-am dus la un ceai la Speranta, a venit majoritatea care trebuia sa vina. A fost o iesire care a meritat.

18 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

În mod normal şedinţa trebuia să o ţinem sâmbăta, dar din păcate am ţinut-o ieri. Ne-am adunat la ora 17 la locul nostru. Au venit si oameni noi cu Valerian Ciobanu, Ina, Eugen şi alţi care nu i-am reţinut.Cristi Maruta, Carolina Vozian, Domitru Crudu, Elena Chirica şi Eu. Între timp a venit şi Moni Stănilă. Dumitru ne-a dat de lucru să scriem o povestire. Să scriem ori aventură amoroasă, ori întâmplări ce ni s-a întâmplat nouă. Ori o povestire ironică, cu răsturnări de situaţie.
 Ne-am împrăştiat fiecare pe unde am apucat.
Tot am încercat să mă gândesc şi eu ce să scriu. Mi-a venit totuşi o idee despre ce să scriu. Am început să scriu dar nu am terminat pentru că nu mai era timp. Sper ce am scris era bun. Dar nu am citit din păcate nu eram sigur ca este bună. Nu ştiu cei cu mine nu mă înţeleg sunt poate încordată. Sau poate am nevoie de un aer rece să mă facă mai relaxată. Dacă aş găsi răspunsul la întrebările mele cred că le-aş gasi. Şi cu singuranţă am găsit răspunsul. Însă colegii mei au scris şi au citit. Toate povestirile scrise de ei au fost interesante şi pline de ironie şi aventură.
A venit şi Alexandru Vaculovski la atelier un critic bun care a criticat lucrările celorlaţi. După ce Moni şi Ion, Sandu s-a dat cu părerea ne-a dus la Cafeneau Povestea am servit fiecare ce am vrut. Am stat fiecare până cât am putut. A fost o seară interesantă şi foarte reusită cum zice Dumitru Crudu.

14 octombrie 2011

Recenzie de carte: Giovanni Papini "Un om fara sfarşit"

Cititndu-l pe Papini ma pus pe gânduri în multe privinţe referitor la viaţa mea. Viaţa mea a fost interesantă până anul trecut când m-am întors la Chişinău. Că de atunci până acuma viaţa mea a fost un coşmar în care nu mă puteam trezi. Parcă eram în romanele lui Murakami.
Cartea scrisă de Papini ma impresionat foarte mult. Isi povesteste propria viata, trairile pe care le-a avut, emotiile, gandurile, evenimentele prin care a trecut si la marcat, filosofia de viata si viata de zi cu zi care o traieste. Si despre cunoastere de sine si de cunostintele pe care le acumuleaza pe parcusul vietii sale.
Am scris cate ceva din cartea lui ce mi-a placut mie cel mai mult.
"Viata  pentru a fi suportabila trebuie traita din plin . Sensibilitatea o umple de la o echipa la alta si chiar daca se schimba asemeni, apei care curge, ne poarta macar cu ea ca un curent. Care ne da impresia de a fi egal si etern.
Doar daca viata canalizata despuiata si jupuita de catre gandire; ratiune logica si filosofie atunci golul se dovedeste fara fund nimicul recunoaste fatis, ca e nimic, iar desperarea se cuibareste in suflet, cum s-a asezat ingerul pe mormantul gol al Fiului lui Dumnezeu".

O alta fraza care mi-a placut enorm. "De fapt am scapat de durere cu ajutorul cugetarii. Metoda a facut sa uit rezultatele, iar mijlocul a ucis scopul. De atunci viata mea a fost gandire numai gandire . Gandirea a devenit pentru mine un paradox poetic, ratiunea  mi s-a parut un desen geometric si semetric de simplu linii fara demensiuni, filosofia  nimic altceva decat expresie. dialectica a unor simpatii uri nevoi cerebrale sau morale ale cutarui sau cutarui om si nu ale spiritului universal decazut.

Un alt fragment care mi-a placut " Acest mod al gandirii mele din acel timp era fuga  de realitate - non acceptarea, respingerea  realitatii. Pesimismul  radical nu mai era acuma  punctul  ultim si unic al conceptiei mele despre lume si nu ma gandeam sa ofer ochilor holbati  ai oamenilor propunerea unei otraviri universale".

Sunt si multe alte fraze care mi-au placut din cartea lui Papani dar le voi scrie la mine in caiet. Cartea merita de citita, este foarte buna. Altceva nu am ce sa spun despre carte de cat ca m-am regasit in ea cat de cat.
Vorbeste de viata lui Papini, filosofia de viata iubire si multe altele.
De fapt cartea lui Giovanni Papini este un jurnal personal. Unde isi spune gandurile, ideile, trairile, emotiile personale.


Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

De ce spun ca a fost interesanta pentru ca faptul ca ne-am intalnit ieri la ora 17:00 si am citit fiecare jurnalele, cei doar care au avut la ei. Am vb lucruri interesante si pe urma am fost la un ceai impreuna la Speranta. S-a povestit lucruri care mi-a placut. Pe urma Dumitru mai degraba ne-a invitat sa mergem la un spectacol care este in program. Am acceptat imediat chiar vroiam sa merg imi era dor de ce constructiv de ceva interesant. Si la astfel de spectacole vroiam sa merg. Am nevoie de o gura de aer rece care sa ma simt bine.
Deci spectacolul care l-am vazut "Amalia respira Adanc" de Alina Nelega, cu Cristina Casian, Regie: Mariana Camarasan. 
Despre ce este vb in spectacolul  o fata Amalia care traieste traumele provocate defenitiv de un sistem comunist, al carui mecanism a practicat chirurgia pe cord deschis. In ciuda faptului ca povestea Amaliei este ingrozitor de trista, ea pastreaza, de la inceput pana la sfarsit, un curaj si o candoare de invidiat: nu isi plange nici o clipa de mila, relateaza doar faptele rude cu o incredebila seninatate. 
Amalia avut o viata trista a trecut prin multe greutati si practic nu a suferit deloc.
Mie spectacolul mi-a placut mult, poate pentru uni li se parea plictisitor, dar avea si unele momente umoristice si ironice.
Dupa parerea mea, poti privi acest spectacol, merita de privit.
Acest spectacol care l-am privit ieri cu cei de la atelier face parte din Programul Poduri de Teatru, Editia a IV One Man Show.
Programul Poduri de Teatru a inceput de pe data 12 octombrie pana 15 octombrie 2011.
A mai ramas 2 zile pana se termina, voi posta programul pentru cele 2 zile care a mai ramas si inca se mai poate viziona spectacole.

Pe 14 octombrie 2011

La ora 11:00 Discutii : Arta actorului astazi - intre teatru, film si media, Kiras's Club, str: Veronica Micle ,7
18:00 Nekrotitanium cu Alexandru Plesca, Foosbook, str: Bucuresti 68,et 4
20:00 Absolut!! cu Marcel Iures
Teatru de Opera si Balet, bd Stefan cel Mare si Sfant,152
22:00 Dati totul la oparte ca sa vad cu Andrei Sochirca, Kira's Club, Veronica Micle 7

15 octombrie  2011

11:00 Discutii  Teatru independent, Kira's Club, Veronica Micle 7
18:00 Alexandr Vertinski cu Iurii Andriuscenco UNITEM, Str : Puskin,24
20:00 Absolut !! cu Marcel Iures 
bd Stefan cel Mare si Sfant,152

Asta e programul pentru doua zile!!

8 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă


 Joia am tinut o sedinta mai inedita unde am citit jurnale si am discutat despre depedenta, pornind de la junky, a lui burroughs. A fost o sedinta foarte interesanta, mi-a placut foarte mult. Ne vom intalni joia viitoare.







 

3 octombrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Sedinta de duminica a fost interesanta mi-a placut foarte mult. Avem o locatie noua unde ne vom strange in fiecare duminica pentru a scrie proze date de Dumitru Crudu. La sedinta de la ora 13:00 ne-am strans numeroasi oameni interesanti sa scrie si sa-si dezvolte talentul in a scrie proze si poezii. Am inceput ca deobicei sa scriem un exercitiu dat de Dumitru Crudu. Subiectul pe care ne la dat Dumitru Crudu mi sa parut interesant dar din pacate inspiratie ma cam parasise de mult si de aceea nu am scris nimica. Am retinut ideea dat de Dumitru Crudu si voi scrie acasa. Cei care au scris s-au imprastiat prin sala pentru a scrie ceva. Dupa aceea am trecut la lecturarea textelor a colegilor mei.
 Pentru Valerian Ciobanu nu as putea sa zic mare lucru ca stiam ca scrie poezii si nu proza. Da pentru o incurajare buna din partea mea sa mearga tot asa. Textul mi sa parut OK!
Doamna Svetlana pentru o incepatoare este un progres mare, textul mi sa parut bun dar mai are de lucru.
Domn Bors nu cunosc chiar asa bine nu as putea sa zic mare lucru. Dar textul lui mi sa parut si bunicel. Oricum are de lucru mult daca vrea sa mearga pe drumul asta.
Cele mai interesante care mi-a placut au fost a Carolinei, a Elenei, Emilei si Felicei. Textele lor mi sa parut foarte interesante amuzate, si pe alocuri ironice. Si a lui Calin mi sa parut foarte Ok!! Oricum mai are de muncit.
Am vrut sa mi dau si eu cu parerea despre sedinta de duminica, am fost mai tacuta de felul meu la datul cu parerea si cu scrisul.  Macar pe blog sa ma dau cu parerea.
A fost o zis super ziua de duminica.

2 octombrie 2011

Cenaclul Republica

Cenaclul Republica a fost unul cat de cat reusit, mai lipseau sa vina oameni, dar in rest a fost bine. Asa cum trebuia sa fie asa si a fost. Cenaclul s-a inceput cu un open mind. Cei care au citit au fost Moni Stanila moderatoarea, Cristi. Dupa open mind s-a trecut la invitatul care a fost azi Pavel Paduraru care a citit dintr-un manuscris de a lui, care din pacate nu am retinut bine titlul Romanului citit de Pavel Paduraru. Insa textul a fost interesant la deliciul ascultatorilor prezenti in sala.
Dupa cenaclul ne-am retras cu toti cei care au vrut sa ramana la cate o bere la terasa de langa Biblioteca Nationala. A fost o seara foarte interesanta.


26 septembrie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă


Sedinta de duminica a fost pentru unii productiva care au scris insa eu am venit tarziu din pacate, nici nu am scris nimica. Eu cand am venit la sedinta i-am gasit pe colegii mei din breasla ca scriau proze. Erau imprastiati prin biblioteca asa cum facem deobicei cand muncim. Erau prezenti la munca Elena Chirica, Carolina Vozian, Ion Buzu, Felicia, Alexandrina si Natalia Graur, Valerian Ciobanu, Dumitru Crudu, Ecaterina Bargan si Eu, Silvia. Exercitiu pe care ni l-a dat Dudu la sedinta a fost: personaj negativ, sa scriem actiunile lui si sa fie justificate cu detalii, un personaj care ne enerveaza si trebuie sa o aparam. Sa alegem un personaj care o enerveaza persoana noastra si sa ne punem in locul ei, si sa spuna despre persoana noastra. Cam asta este exercitiu care trebuia sa scriem, sper ca am inteles eu bine. Am avut cam 2 ore la despozitie sa scriem. A fost bine.

Fotografii de elena chirica

Dar nu am scris nimica ca deobicei.... dar nui nimica recuperez eu. Trec si eu printro perioada mai nasoala si de aceea si inspiratia a fugit de mine ca tot ochem si nu mai vine nu ma aude.
Din colegii au citit Carolina, Alexandrina Graur sora Nataliei, Elena Chirica, Ecaterina Bargan, Ion Buzu si la urma a citit Silvia Goteanshii.
Toate textele colegiilor mei au fost interesante si bune,dar mai trebuie lucrate. Dar in rest sunt bune. Eu nu am avut ce sa zic pentru ca am fost deacord cu colegii mei in privinta comentariului la texte. Cele mai interesante si bune au fost a lui Ion Buzu si a Silvei.
Toate textele sunt inspirate si reflecta viata cotidiana a adolescentului si a societatii in care traim.
A fost o zi interesanta ca am petrecut alaturi de cei de la atelier dar si ziua petrecuta. Pacat ca nu am fost la o bere cu ei, chiar vroiam sa merg. Nu ma simteam bine.
Dar va mai fi cu siguranta cand vom mai iesi.



22 septembrie 2011

Anunt pentru reinventarea blogului meu

Dragi mei cititori si vizitatori ai blogului meu. Am o rugaminte la voi, cei care imi viziteaza blogul meu.
Rugamintea e la voi, am nevoie de comentariile voastre la adresa blogului meu. Parerea voastra conteaza pe acest blog. 
Ma scuzati pentru deranj si pentru acest mesaj!! Va multumesc aniticipat Bogus Elena.
Sper ca mesajul meu nu suna cam aiurea!!:)

P.S. Sunt binevenite ideile voastre:)

19 septembrie 2011

O recenzie de carte: Madame Bovary de Gustave Flaubert

Am citit Madame Bovary de Gustave Flaubert. Nu am facut din curiozitate oricum  trebuia sa o citesc. Cartea mi sa parut usor de citit si am inteles perfect cartea. Dar din curiozitate am vrut sa vad daca este facut si filmul dupa carte. Si chiar era, filmul era francez substitrat in engleza. Am inteles foarte bine filmul nici nu trebuia sa citesc cartea. Dar din film era scoase multe scene si trebuia sa citesc si cartea.
Romanul propriu-zis nu mi spune nimica sau nu inteleg eu bine, sau pe mine nu ma atins deloc romanul. Este un roman cu intrigi de amor, ironie si de dragoste a iroinei fata de cei 2 amanti.Daca eram la varsta adolescentina care nu stiam nimica atunci mi se parea interesanta dar citind-o la maturitate deja mi se pare plictisitoare.
Insa cartea este buna si interesanta, te pui in pielea personajelor si simti ce simt si ele. Mi sa pare faina sa citesti astfel de carte.

Lansare de carte: Oameni din Chişinău la Biblioteca Ştefan cel Mare

Ieri, la ora 17:00, la Hasdeu a avut loc Lansarea cărţi Oameni din Chişinău de Dumitru Crudu. Au fost oameni de ai nostri si un invitat special tatal lui Valeriu Boboc ne-a suprins cu vizita.
Am inceput lansarea cu open mic si pe urma am trecut la lansarea propriu-zisa. La open mic au citit Moni Stanila si Sandu Vakulovski, Terente si Ion Buzu.
Dupa ce au citit, critici prezenti au spus o parere despre carte. Ce a care a cuvantat a fost Moni Stanila si pe urma a urmat Ion Buzu.  Pe urma a urmat intrebarile pentru autor, au fost intrebari interesante si informationale.
Din spusele celor prezenti care si-au dat cu parere carte este o proza sau povestire? Au fost diferite opinii despre ce este cartea. Alti care au citit a spus ca este vreo 3 capitole este o povestire si o parte este roman. Ramane sa spuna cititorul care va citi daca este roman sau povestire.
Din auzite mie mi sa parut cartea est o povestire, intamplari din viata autorului, acuma nu stiu ce spun ca nu am citit cartea, dar cu siguranta cand voi citi cartea voi spune cu exactitate.
Dar am inteles ca structura carti este din perioada aprilie 2009  ce sa intamplat atunci si de ici a luat viata cartea aceasta.
Dupa discutii si fotografie, a urmat sa cinstim si sa-l felicitam pentru aparitia cartii lui Dumitru Crudu. A fost o seara interesanta si constructiva.

18 septembrie 2011

Lansarea de carte Dumitru Crudu

Ieri, la ora 17:00, la Hasdeu a avut loc Lansarea cărţi Oameni din Chişinău de Dumitru Crudu. Au fost oameni de ai nostri si un invitat special tatal lui Valeriu Boboc ne-a suprins cu vizita.
Am inceput lansarea cu open mic si pe urma am trecut la lansarea propriu-zisa. La open mic au citit Moni Stanila si Sandu Vakulovski, Terente si Ion Buzu.
Dupa ce au citit, critici prezenti au spus o parere despre carte. Ce a care a cuvantat a fost Moni Stanila si pe urma a urmat Ion Buzu.  Pe urma a urmat intrebarile pentru autor, au fost intrebari interesante si informationale.
Din spusele celor prezenti care si-au dat cu parere carte este o proza sau povestire? Au fost diferite opinii despre ce este cartea. Alti care au citit a spus ca este vreo 3 capitole este o povestire si o parte este roman. Ramane sa spuna cititorul care va citi daca este roman sau povestire.
Din auzite mie mi sa parut cartea est o povestire, intamplari din viata autorului, acuma nu stiu ce spun ca nu am citit cartea, dar cu siguranta cand voi citi cartea voi spune cu exactitate.
Dar am inteles ca structura carti este din perioada aprilie 2009  ce sa intamplat atunci si de ici a luat viata cartea aceasta.
Dupa discutii si fotografie, a urmat sa cinstim si sa-l felicitam pentru aparitia cartii lui Dumitru Crudu. A fost o seara interesanta si constructiva.

12 septembrie 2011

Jurnalul Atelierul Noi Barbarii

In sfarsit s-a inceput o noua sedinta Noi Barbarii dupa o vara de odihna, am venit cu noi forte, puteri si dorinta de a scrie proze si poezii. Sedinta de data aceasta s-a inceput duminica la ora 17:00, asta pana cand Dumitru Crudu ne-a anuntat ca nu mai pana duiminica viitoare, ca in rest vom face sambata.
La sedinta de ieri au venit Ecaterina Bargan, Dumitru Crudu,  Moni Stanila, Valerian Ciobanu, Augstina Siman, Natalia Graur, Elena Bogus, Carolina Vozian si inca doi invitati pe care nu-i cunosc cuplu Anatol si Ana nu le cunosc numele de familie, inca o musafira nepoftita din greseala a venit la noi, pentru slujba babtista.
Sedinta s-a inceput cu comentariile carti a Ecaterinei Bargan " Cantece de la Sase", prima a inceput sa comenteze volumul autoarei a fost Moni Stanila. Din cate am inteles din spusele lui Moni, textele sunt bine inchigate, sunt legate unele de altele. Este o carte autentica si buna.  
Cei prezenti la sedinta au fost retecenti in a si da cu parerea de volumul Ecaterinei. Dupa finalizarea comentarilor propriu-zis am trecut la un exercitiu dat de Dumitru Crudu, daca am inteles bine sa scriem o povestire de 3 pagini, sa scriem despre lucrurilor mari si mici cu indiferenta, sa fim ironici si patetici si sa fie si rasturnari de situatie. Sper ca am inteles bine, daca nu corectati-ma. Ne-a dat la dispozitie sa muncim o ora. Fiecare ne-am imprastiat prin biblioteca ca sa scriem tema data de Dudu.
Cu parere de rau nu am scris nimica. Dupa o ora de scris ne-am adunat la masa ca sa citim ce a scris fiecare.
Au citit Augustina Simana, Natalia Graur,  Ecaterina Bargan, Valerian Stoian, Moni Stanila si  Dumitru Crudu. Textele citite au fost interesante, pline de ironie si umor, au respectact conditiile puse de Dumitru Crudu. Mie una mi-a placut la Moni Stanila si a doua a fost a  Ecarinei Bargan.


11-09-2011

25 august 2011

Lansare de carte: Ecaterinei Bargan

Ecaterina Bargan ne-a invitat cu mare bucurie se va lansa volumul "Cantece de la 6". Ne-a rugat sa nu lipsim si sa nu intarziem. Ca ne va astepta cu mare bucurie.
Lansarea volumului are loc pe data de 24 august 2011, la orele 19:00 in parcul Dendrarium la intrare. Acesta carte va da startul  colectiei "Noi barbarii" cordonat de Dumitru Crudu. Invitatii care vor fi:  Mircea.V.Ciobanu, Irina Nechit, Iulian Ciocanu, Grigore Chiperi.
Aceasta a fost doar o simpla prezentare a evenimentului. M-am pregatit pentru a merge la acest eveniment. Am ajuns acolo mi-am platit intrarea, l-am vazut pe Petru, dar pe ceilalti nu i-am vazut deloc. Pana cand mi-a arat unde sunt. Lumea intra,ba iesea dadea semne sa plece acasa. Insa noi intram pentru un eveniment placut de altfel. Dumitru mi-a arat unde va
avea loc lansare la havuz, mi-a zis sa ma duc la mama Ecaterinei.
Erau prezenti Dumitru Crudu, Aurelia Borzin, Mircea.V.Ciobanu,Tatal Ecaterinei, Petru Negru si alti care nui conosteam deloc.
Nu am gasit loc unde va avea loc lansare, totul a fost spontan. Ne-am oprit langa o statuieta.Acolo am facut si lansarea. Mai venisera si alti cunoscuti de ai nostri. Critici care au vorbit despre cartea Ecaterinei au fost: Mircea. V. Ciobanu, Aurelia Borzin, Irina Nechit, Felicia si nu mai stiu cum, moderator a fost Dumitru Crudu. Cei care au mai fost invitati nu au mai apucat sa vina. Lansarea a fost interesant si foarte fiana. Mie una mi-a placut. M-am ales si un autograf de la autoare. Am sa mi spun o parere despre volum. Chiar as vrea sa fac o recenzie la carte. Dar inainte de toate trebuie sa o citesc.
                                                                                                                                                          Sper ca Ecaterina sa nu se supere ca am luat de la ea cateva poze de la lansare:)
Am citit cartea Ecaterinei Bargan de mai multe ori ca sa pot intelege mai bine si sa o simt mai bine pe autoare.
Cu parere de rau, nu sunt un critic asa de bun de poezii, dar insa pot sa mi dau cu parere despre ce cred despre cartea Ecaterinei Bargan. 
Din unele poezii ale Ecaterinei am mai citit, dar unele din ele pentru prima data le citesc. Mi se par interesante si vivace, aici ma refer la copilarie la jucariile cu care s-a jucat cand a fost copil. Jucariile isi au rolul in viata Ecaterinei pline de amintiri.
Imi place poeziile Ecaterinei ca nu te plictisesti cand le citesti. Ecaterina scrie din propria viata, prima dragoste, copilarie, din viata de zi cu zi. Are tensiune si trairi emotionale, ca orice scritor care scrie poezie. Cotidianul si experientele traite il poate ajuta pe tanarul scriitor sa se dezvolte si sa scrie. Este o carte buna si puternica, usor de citit si poti sa o simti pe autoare. Nu mai trebuie sai cunosti viata de zi cu zi, ci pur si simplu deschizi inima ca sa o simti si iti dai seama despre ce a scris poezia.
Eu sper ca am scris pe intelesul si ma vor intelege cei vor citi.Daca nu astept comentariile voastre.